Nu vă lăsaţi copleşiţi de îngrijorări

„NU VĂ îngrijoraţi deci pentru ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi [va avea propriile ei griji, NW]. Ajunge zilei necazul ei“ (Matei 6:34). Acest sfat dat de Isus este cu siguranţă practic pentru fiecare dintre noi, deoarece cu toţii trăim într-o societate în care viaţa este trepidantă şi stresantă.

Este însă cu adevărat posibil să nu ne îngrijorăm de problemele, hotărârile, îndatoririle şi responsabilităţile noastre? Milioane de oameni sunt deprimaţi şi apăsaţi de probleme. Din cauza aceasta, tranchilizantele şi sedativele au ajuns să fie o afacere de milioane de dolari.

Unde să tragem linie

Indiferent că îndatoririle, responsabilităţile, hotărârile şi problemele noastre sunt sau nu urgente trebuie să ne facem o planificare a lor şi un plan de acţiune. Biblia ne încurajează să ‘stăm şi să facem socoteala cheltuielilor’ înainte de a întreprinde ceva important (Luca 14:28–30). Aceasta înseamnă să ne gândim bine la toate posibilităţile, să luăm în considerare eventualele consecinţe şi să evaluăm preţul în timp, energie şi bani.

Deşi trebuie să ne gândim bine la ce s-ar putea întâmpla în viitor, nu este nici posibil şi nici constructiv să încercăm să ne gândim la orice situaţie care s-ar putea ivi. De exemplu, în interesul securităţii familiei, v-aţi putea gândi ce să faceţi în caz că vă ia casa foc. Aţi putea cumpăra şi instala detectoare de fum şi stingătoare de incendiu. V-aţi putea gândi la câteva căi de ieşire prin diferite părţi ale casei şi aţi putea face câteva simulări. Dar unde se termină planurile raţionale şi practice şi unde începe neliniştea exagerată şi nejustificată? Aceasta începe când stai şi te frămânţi, gândindu-te la o infinitate de situaţii ipotetice, dintre care multe ar putea fi rezultatul unei imaginaţii bogate. Gândurile neliniştitoare pot pune stăpânire pe tine, făcându-te să crezi că trebuie să fi omis ceva sau că nu ai făcut suficient pentru a-ţi ocroti familia. Acest chin pe care ni-l provocăm singuri poate fi o povară atât de mare, încât am putea ajunge să nu mai avem somn noaptea.

Moise înaintea lui Faraon

Iehova Dumnezeu i-a dat profetului Moise o misiune grea. Mai întâi, Moise a trebuit să meargă la israeliţi şi să-i convingă că Iehova îl numise să-i scoată din Egipt. După aceea, Moise a trebuit să se prezinte înaintea lui Faraon şi să-i ceară să-i lase pe israeliţi să plece. La urmă, Moise a trebuit să conducă prin deşert o mulţime alcătuită din milioane de oameni până într-o ţară ai cărei locuitori erau ostili (Exodul 3:1–10). Toate acestea l-ar fi putut speria foarte mult pe Moise, dar s-a lăsat el cuprins de o nelinişte exagerată din cauza acestei responsabilităţi?

Bineînţeles că Moise era îngrijorat de mai multe probleme. El l-a întrebat pe Iehova: „Iată, când mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi spune: «Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi» şi ei mă vor întreba: «Care este Numele Lui?», ce le voi spune?“ Iehova i-a dat răspunsul (Exodul 3:13, 14). De asemenea, Moise era îngrijorat de ce ar fi putut să se întâmple dacă Faraon nu voia să-l creadă. Şi de data aceasta Iehova i-a răspuns profetului. Şi o ultimă problemă: Moise a recunoscut că nu era „un om cu vorbirea uşoară“. Cum putea fi ea remediată? Iehova l-a numit pe Aaron să vorbească în locul lui Moise. — Exodul 4:1–5, 10–16.

Având răspunsuri la întrebările lui şi credinţă în Dumnezeu, Moise a făcut aşa cum îi poruncise Iehova. În loc să se chinuiască singur cu gânduri înspăimântătoare privitoare la ce i s-ar fi putut întâmpla când avea să se prezinte înaintea lui Faraon, Moise „a făcut întocmai“ (NW) (Exodul 7:6). Dacă el ar fi permis ca îngrijorarea să pună stăpânire pe el, foarte probabil că aceasta i-ar fi slăbit credinţa şi curajul de care avea nevoie pentru a-şi duce la bun sfârşit misiunea.

Echilibrul de care a dat dovadă Moise în îndeplinirea misiunii sale a fost un exemplu de „judecată sănătoasă“ (NW), după cum l-a numit apostolul Pavel (2 Timotei 1:7; Tit 2:2–6). Dacă Moise nu ar fi avut o judecată sănătoasă, el ar fi putut fi cu uşurinţă atât de copleşit de misiunea sa uriaşă, încât probabil că nu ar fi acceptat-o.

Ţineţi-vă gândurile sub control

Cum reacţionaţi când vă confruntaţi în viaţa de fiecare zi cu încercări ale credinţei? Aveţi tendinţa să intraţi în panică numai când vă gândiţi la piedicile şi dificultăţile care se profilează la orizont? Sau priviţi lucrurile în mod echilibrat? După cum ar spune unii: „Nu-ţi ridica poalele înainte de a trece râul“. La urma urmei, poate că nu va fi nevoie să trecem acel râu imaginar! Prin urmare, de ce să ne frământăm cu privire la ceva ce ar putea să nu se întâmple niciodată? Biblia spune: „Neliniştea din inima omului îl doboară“ (Proverbele 12:25). Deseori rezultatul este că persoana respectivă va amâna luarea unei hotărâri, tărăgănând lucrurile până va fi prea târziu.

Mult mai grave sunt prejudiciile spirituale pe care le poate cauza îngrijorarea exagerată. Isus Cristos a arătat că aprecierea faţă de „cuvântul regatului“ (NW) poate fi înăbuşită complet de puterea înşelătoare a bogăţiilor şi de „îngrijorările veacului acestuia“ (Matei 13:19, 22). Aşa cum mărăcinii pot împiedica puieţii să ajungă la maturitate şi să dea roade, tot aşa îngrijorarea scăpată de sub control ne poate împiedica să facem progrese spirituale şi să aducem roade spre lauda lui Dumnezeu. Neliniştea distrugătoare pe care şi-au cauzat-o unii i-a împiedicat chiar să se dedice lui Iehova. Ei s-au frământat zicând: „Ce-am să fac dacă n-am să fiu la înălţimea dedicării mele?“

Apostolul Pavel ne-a spus că, în războiul nostru spiritual, noi trebuie să ne străduim ca „orice gând să îl facem rob ascultării de Hristos“ (2 Corinteni 10:5). Principalul nostru duşman, Satan Diavolul, ar fi foarte mulţumit să profite de îngrijorările noastre pentru a ne descuraja şi slăbi din punct de vedere fizic, afectiv şi spiritual. El este expert în folosirea îndoielilor pentru a-i prinde în cursă pe cei imprudenţi. De aceea, Pavel i-a avertizat pe creştini să nu îi „facă loc Diavolului“ (NW) (Efeseni 4:27). Ca „dumnezeu al veacului acestuia“, Satan a reuşit să „orbească gândurile celor necredincioşi“ (2 Corinteni 4:4). Fie ca niciodată să nu îi permitem să pună stăpânire pe mintea noastră!

Ajutorul ne este la îndemână

Când se confruntă cu probleme, un copil se poate duce la tatăl său iubitor pentru a primi îndrumare şi mângâiere. În mod asemănător, şi noi îi putem spune problemele noastre Tatălui nostru ceresc, Iehova. De fapt, Iehova ne invită să aruncăm asupra lui poverile şi îngrijorările noastre (Psalmul 55:22). Ca un copil care nu se mai nelinişteşte de problemele sale după ce tatăl său i-a promis că îl va ajuta, noi nu ar trebui doar să ne aruncăm poverile asupra lui Iehova, ci şi să le lăsăm în seama sa. — Iacov 1:6.

Cum ne putem arunca îngrijorările asupra lui Iehova? Filipeni 4:6, 7 ne dă răspunsul: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus“. Într-adevăr, ca răspuns la rugăciunile şi implorările noastre continue, Iehova ne poate da o linişte interioară care ne va ocroti mintea de chinul unor îngrijorări inutile. — Ieremia 17:7, 8; Matei 6:25–34.

Însă, pentru a acţiona în armonie cu rugăciunile noastre, nu trebuie să ne izolăm nici fizic, nici mintal (Proverbele 18:1). Mai degrabă, ar fi bine să analizăm principiile şi instrucţiunile biblice legate de problema noastră, evitând astfel să ne bizuim pe propria noastră înţelepciune (Proverbele 3:5, 6). Tineri şi vârstnici deopotrivă se pot îndrepta spre Biblie şi spre publicaţiile editate de Watch Tower Society pentru o bogăţie de informaţii privitoare la luarea hotărârilor şi la rezolvarea problemelor. În plus, în congregaţia creştină suntem binecuvântaţi cu bătrâni înţelepţi şi cu experienţă, precum şi cu alţi creştini maturi care sunt întotdeauna gata să stea de vorbă cu noi (Proverbele 11:14; 15:22). Cei care nu sunt implicaţi afectiv în problemele noastre şi care privesc o anumită problemă din punctul de vedere al lui Dumnezeu ne pot ajuta adesea să ne privim problemele dintr-o altă perspectivă. Şi, deşi nu vor lua hotărâri în locul nostru, ei pot fi o mare sursă de încurajare şi sprijin.

„Aşteaptă-l pe Dumnezeu“

Nimeni nu poate nega faptul că rezolvarea problemelor noastre de fiecare zi este destul de stresantă fără a mai adăuga la ele neliniştea cauzată de problemele imaginare. Dacă îngrijorarea privitoare la ce ar putea să ni se întâmple ne provoacă teamă şi nelinişte, atunci să ne îndreptăm spre Iehova în rugăciuni şi implorări. Bizuiţi-vă pe Cuvântul său şi pe organizaţia sa pentru îndrumare, înţelepciune şi judecată sănătoasă. Vom constata că, indiferent de situaţia care s-ar putea ivi, avem la îndemână ajutor pentru a o depăşi.

Când s-a simţit împovărat şi tulburat, psalmistul a cântat astfel: „Pentru ce te mâhneşti, suflete al meu, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu [aşteaptă-l pe Dumnezeu, NW], căci încă Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu“ (Psalmul 42:11). Fie ca şi noi să fim animaţi de aceleaşi sentimente!

Da, gândiţi-vă la ce este raţional să se întâmple şi lăsaţi neprevăzutul în seama lui Iehova. „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.“ — 1 Petru 5:7.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

La fel ca David, vă aruncaţi şi voi poverile şi îngrijorările asupra lui Iehova?