Bucuraţi-vă în Iehova!

„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!“ — FILIPENI 4:4.

 1. De ce ne-am putea întreba ce anume a avut în vedere Pavel când le-a spus creştinilor să se bucure întotdeauna?

ÎN ZILELE noastre, motivele de bucurie pot părea extrem de rare. Oamenii din ţărână, chiar şi creştinii adevăraţi, se confruntă cu situaţii care cauzează suferinţă — şomaj, o sănătate precară, moartea unor fiinţe dragi, conflicte de personalitate sau împotrivire din partea membrilor necredincioşi ai familiei sau din partea foştilor prieteni. Cum trebuie, deci, să înţelegem sfatul lui Pavel: „Bucuraţi-vă totdeauna“? Dar este realmente posibil lucrul acesta având în vedere împrejurările neplăcute şi dificile pe care cu toţii le avem de înfruntat? O examinare a contextului acestor cuvinte ne va ajuta să clarificăm problema.

Bucuraţi-vă — De ce şi cum?

 2, 3. Cât este de importantă bucuria, după cum este ilustrat în cazul lui Isus şi al vechilor israeliţi?

² „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!“ Aceasta ne aminteşte, probabil, de cuvintele adresate israeliţilor cu circa 24 de secole în urmă: „Bucuria lui Iehova este fortăreaţa voastră“ (NW) sau, potrivit traducerii Moffat: „Faptul de a vă bucura în Cel Etern este puterea voastră“ (Neemia 8:10). Bucuria dă putere şi este asemenea unei fortăreţe în care cineva se poate retrage pentru mângâiere şi protecţie. Bucuria a fost factorul esenţial care l-a ajutat chiar şi pe omul perfect Isus să rabde. „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu“ (Evrei 12:2). Evident, faptul de a ne putea bucura în pofida dificultăţilor este un lucru vital pentru salvare.

³ Înainte de a intra în Ţara Promisă, israeliţii au primit porunca: „Să te bucuri cu levitul şi cu străinul care vor fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe care DOMNUL Dumnezeul tău ţi le-a dat ţie şi casei tale“. Consecinţele faptului de a nu-i sluji lui Iehova cu bucurie aveau să fie dezastruoase. „Toate blestemele acestea vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge până vei fi nimicit . . . Pentru că, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit DOMNULUI Dumnezeului tău cu bucurie şi cu dragă inimă.“ — Deuteronomul 26:11; 28:45–47.

 4. Ce anume ne-ar putea răpi bucuria?

⁴ Este important, aşadar, ca rămăşiţa unsă de astăzi şi însoţitorii ei dintre „alte oi“ să se bucure (Ioan 10:16)! Prin repetarea sfatului său „iarăşi zic“, Pavel a subliniat importanţa faptului de a ne bucura de tot binele pe care ni l-a făcut Iehova. Facem noi lucrul acesta? Sau suntem atât de implicaţi în activităţile cotidiene ale vieţii, încât uneori pierdem din vedere multele noastre motive de bucurie? Se acumulează atât de multe probleme încât ne împiedică să vedem Regatul şi binecuvântările sale? Permitem ca alte lucruri — neascultarea de legile lui Dumnezeu, ignorarea principiilor divine sau neglijarea obligaţiilor creştine — să ne răpească bucuria?

 5. De ce o persoană nerezonabilă găseşte că îi este greu să se bucure?

⁵ „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape“ (Filipeni 4:5, NW). Unui om nerezonabil îi lipseşte echilibrul. Probabil el nu se îngrijeşte în mod corespunzător de sănătatea sa, supunându-şi în mod inutil corpul tensiunilor şi anxietăţii. Probabil, nu a învăţat să-şi accepte limitele şi să trăiască în armonie cu ele. Poate că îşi fixează obiective prea înalte, încercând apoi să le realizeze cu orice preţ. Sau poate că îşi foloseşte limitele drept scuză pentru încetinirea ritmului sau pentru delăsare. Lipsindu-i echilibrul şi fiind nerezonabil constată că îi este greu să se bucure.

 6. a) Ce ar trebui să vadă în noi colaboratorii creştini, şi numai când se va întâmpla acest lucru? b) Cum ne ajută să fim rezonabili cuvintele lui Pavel din 2 Corinteni 1:24 şi din Romani 14:4?

⁶ Chiar dacă împotrivitorii ne consideră fanatici, colaboratorii creştini trebuie să poată vedea că suntem rezonabili. Şi vor vedea, dacă suntem echilibraţi şi dacă nu aşteptăm perfecţiune nici de la noi înşine, nici de la alţii. Mai presus de toate, trebuie să ne reţinem să punem asupra altora poveri pe care Cuvântul lui Dumnezeu nu le pretinde. Apostolul Pavel a spus: „Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră, ci suntem împreună lucrători la bucuria voastră“ (2 Corinteni 1:24). În calitate de fost fariseu, Pavel ştia foarte bine că regulile rigide concepute şi impuse de cei ce deţineau autoritate înăbuşeau bucuria, în timp ce sugestiile utile date de colaboratori aveau să o sporească. Faptul că „Domnul este aproape“ ar trebui să-i amintească persoanei rezonabile că noi nu suntem puşi să ‘judecăm pe sluga altuia. Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său’. — Romani 14:4.

 7, 8. De ce trebuie să se aştepte creştinii să aibă probleme, dar cum pot ei continua să se bucure?

⁷ „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri“ (Filipeni 4:6). Astăzi ne confruntăm cu ‘timpurile grele’ despre care a scris Pavel (2 Timotei 3:1–5). Astfel, creştinii trebuie să se aştepte să fie asaltaţi de probleme. Cuvintele lui Pavel „bucuraţi-vă totdeauna“ nu exclud eventualitatea că un creştin loial va avea din când în când momente de deznădejde sau de descurajare. În ceea ce-l priveşte, Pavel a recunoscut în mod realist: „Suntem întristaţi în toate felurile, dar nu la strâmtoare; nevăzând nici o ieşire, dar calea nu ne este cu totul închisă; persecutaţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu distruşi“ (2 Corinteni 4:8, 9). Însă bucuria unui creştin atenuează şi, în cele din urmă, înlătură perioadele temporare de nelinişte şi întristare. Ea furnizează puterea necesară pentru a continua să mergem înainte, nepierzând niciodată din vedere multele motive de bucurie.

⁸ Când se ivesc probleme, indiferent de natura lor, creştinul fericit îi cere în mod umil lui Iehova ajutor prin intermediul rugăciunii. El nu se lasă pradă unei nelinişti extreme. După ce face tot ce poate în mod rezonabil pentru rezolvarea problemei, el lasă deznodământul în mâinile lui Iehova în armonie cu invitaţia: „Aruncă-ţi sarcina asupra DOMNULUI şi El te va sprijini“. Între timp, creştinul continuă să-i mulţumească lui Iehova pentru toată bunătatea Sa. — Psalmul 55:22; vezi şi Matei 6:25–34.

 9. Cum oferă cunoaşterea adevărului pacea minţii, şi ce efect bun are acest lucru asupra unui creştin?

⁹ „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus“ (Filipeni 4:7). Cunoaşterea adevărului Bibliei eliberează mintea creştinului de falsitate şi îl ajută să dezvolte o mentalitate sănătoasă (2 Timotei 1:13). Astfel, el este ajutat să evite un comportament greşit sau neînţelept care i-ar putea periclita relaţiile paşnice cu alţii. În loc să fie frustrat din cauza nedreptăţii şi a răutăţii, el îşi pune încrederea în Iehova pentru a rezolva problemele omenirii prin intermediul Regatului. O astfel de pace a minţii îi păzeşte inima, îi menţine curate motivele şi îi îndrumă gândirea pe calea dreptăţii. Motivele corecte şi gândirea dreaptă oferă, la rândul lor, nenumărate motive de bucurie, în pofida problemelor şi presiunilor cauzate de o lume haotică.

10. Care trebuie să fie subiectul discuţiilor şi al meditării noastre pentru a simţi adevărata bucurie?

¹⁰ „Încolo, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă gândiţi“ (Filipeni 4:8). Un creştin nu găseşte plăcere în a discuta sau în a medita la lucruri incorecte, ceea ce automat elimină o mare parte din divertismentele pe care le oferă lumea. Nimeni nu-şi poate păstra bucuria creştină dacă îşi umple mintea şi inima cu minciuni, glume deplasate şi cu lucruri nedrepte, imorale, nevirtuoase, demne de urât şi detestabile. La drept vorbind, nimeni nu poate găsi adevărata bucurie umplându-şi mintea şi inima cu gunoaie. Cât este de ziditor să ştim că în această lume coruptă a lui Satan creştinii au atât de multe lucruri bune la care să mediteze şi despre care să discute!

Nenumărate motive de bucurie

11. a) Ce nu ar trebui niciodată luat ca de la sine înţeles, şi de ce? b) Ce efect a avut asupra unui delegat şi asupra soţiei sale asistarea la un congres internaţional?

¹¹ Când vorbim de motive de bucurie, să nu uităm fraternitatea noastră internaţională (1 Petru 2:17). În timp ce grupările naţionale şi etnice din lume manifestă o ură intensă unele faţă de altele, membrii poporului lui Dumnezeu îşi intensifică legăturile de iubire dintre ei. Unitatea lor iese în evidenţă îndeosebi la congresele internaţionale. Despre cel ţinut în 1993 la Kiev, Ucraina, un delegat din Statele Unite a scris: „Lacrimile de bucurie, ochii radioşi, nesfârşitele îmbrăţişări prieteneşti şi saluturile transmise de la o margine la alta a stadionului de către grupuri agitând în aer umbrele colorate şi batiste constituia un semn evident al unităţii teocratice. Ne creşte inima văzând ce a realizat Iehova în mod miraculos în cadrul acestei fraternităţi mondiale. Aceasta ne-a mişcat profund pe soţia mea şi pe mine şi a adăugat noi dimensiuni credinţei noastre“.

12. Cum se împlineşte Isaia 60:22 chiar sub ochii noştri?

¹² Cât de întăriţi în credinţă sunt creştinii de astăzi văzând profeţiile biblice împlinite chiar sub ochii lor! Să examinăm, de exemplu, cuvintele din Isaia 60:22: „Cel mai mic se va face o mie şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, DOMNUL, voi grăbi aceste lucruri, la timpul lor“. La naşterea Regatului în 1914, numai 5 100 de persoane — cel mai mic — predicau în mod activ. Dar în ultimii cinci ani, dimensiunile fraternităţii mondiale au crescut într-un ritm mediu de 5 628 de noi Martori botezaţi în fiecare săptămână! În 1993 s-a atins un record de 4 709 889 de miniştri activi. Imaginaţi-vă! Aceasta înseamnă că „cel mai mic“ din 1914 aproape că devine literalmente „o mie“!

13. a) Ce are loc din 1914 încoace? b) Cum respectă Martorii lui Iehova principiul care reiese din cuvintele lui Pavel consemnate în 2 Corinteni 9:7?

¹³ Din 1914, Regele mesianic a ieşit ca să subjuge în mijlocul duşmanilor săi. Domnia lui a fost susţinută de continuatori umani binevoitori care contribuie cu timp, energie şi bani la efectuarea lucrării mondiale de predicare, precum şi la o campanie internaţională de construcţii (Psalmul 110:2, 3). Martorii lui Iehova se bucură că se fac donaţii băneşti pentru realizarea acestor activităţi, chiar dacă banii sunt rar menţionaţi la întrunirile lor (compară cu 1 Cronici 29:9).a Adevăraţii creştini nu trebuie să fie împinşi de la spate ca să facă donaţii; ei consideră un privilegiu faptul de a-şi sprijini Regele în măsura în care le permit împrejurările, fiecare „după cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau de nevoie“. — 2 Corinteni 9:7.

14. Ce stare a devenit evidentă printre membrii poporului lui Dumnezeu din 1919 încoace, şi ce motive de bucurie le conferă ea?

¹⁴ Restabilirea profeţită a închinării adevărate în rândurile poporului lui Dumnezeu a avut drept rezultat crearea unui paradis spiritual. Din 1919, acesta îşi extinde în mod progresiv graniţele (Psalmul 14:7; Isaia 52:9, 10). Rezultatul? Adevăraţii creştini au parte de ‘bucurie şi fericire’ (Isaia 51:11). Roadele bune produse constituie o dovadă a ce anume poate să realizeze spiritul sfânt al lui Dumnezeu prin intermediul oamenilor imperfecţi. Tot meritul şi onoarea i se cuvin lui Iehova, dar ce privilegiu mai mare ar putea exista decât acela de a deveni un colaborator al lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:9)? Iehova este suficient de puternic pentru a face, în caz de nevoie, ca pietrele să strige mesajul adevărului. Cu toate acestea, el a decis să nu recurgă la această metodă, ci, mai degrabă, să stimuleze creaturi binevoitoare făcute din ţărână să-i îndeplinească voinţa. — Luca 19:40.

15. a) Ce evenimente moderne urmărim noi cu interes? b) Ce eveniment aşteptăm noi cu bucurie?

¹⁵ Plini de teamă şi veneraţie, slujitorii lui Iehova urmăresc actualmente evenimentele mondiale care au legătură cu profeţii biblice remarcabile. Naţiunile se străduiesc din greu — dar fără succes — să realizeze o pace stabilă. Evenimentele le obligă să facă apel la Organizaţia Naţiunilor Unite pentru a interveni în zonele fierbinţi ale lumii (Apocalipsa 13:15–17). Între timp, poporul lui Dumnezeu aşteaptă deja cu mare nerăbdare şi bucurie unul dintre cele mai fericite evenimente care au avut loc vreodată, eveniment care se apropie cu fiecare zi ce trece. „Să ne bucurăm şi să ne înveselim şi să-I dăm slavă, fiindcă nunta Mielului a venit şi soţia Lui s-a pregătit.“ — Apocalipsa 19:7.

Predicarea — O povară sau o bucurie?

16. Ilustraţi cum anume faptul de a nu pune în practică ceea ce a învăţat l-ar putea priva pe un creştin de bucurie?

¹⁶ „Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, acestea să le faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi“ (Filipeni 4:9). Practicând ceea ce au învăţat, creştinii se pot aştepta să primească binecuvântarea lui Dumnezeu. Unul dintre lucrurile cele mai importante pe care le-au învăţat ei este necesitatea de a le predica vestea bună altora. Într-adevăr, cine s-ar putea bucura de pacea minţii sau cine ar fi fericit dacă i-ar priva de informaţii pe cei sinceri ale căror vieţi depind efectiv de auzirea lor? — Ezechiel 3:17–21; 1 Corinteni 9:16; 1 Timotei 4:16.

17. De ce ar trebui ca activitatea noastră de predicare să fie întotdeauna o sursă de bucurie?

¹⁷ Ce bucurie este să găseşti persoane asemănătoare oilor dispuse să înveţe despre Iehova! Într-adevăr, cei care îi slujesc cu motive corecte consideră întotdeauna serviciul Regatului o sursă de bucurie. Aceasta deoarece motivul principal pentru care eşti Martor al lui Iehova este acela de a-i lăuda numele şi de a susţine poziţia sa de Domnitor Suveran (1 Cronici 16:31). Cine recunoaşte acest lucru se va bucura chiar şi atunci când oamenii resping în mod neînţelept vestea bună pe care le-o aduce el. El ştie că acţiunea de a le predica necredincioşilor se va sfârşi într-o zi; însă lăudarea numelui lui Iehova va dura etern!

18. Ce anume îl motivează pe un creştin să facă voinţa lui Iehova?

¹⁸ Religia adevărată îi motivează pe cei care o practică să facă lucrurile cerute de Iehova nu pentru că trebuie, ci pentru că doresc (Psalmul 40:8; Ioan 4:34). Mulţi oameni găsesc acest lucru greu de înţeles. O doamnă i-a spus odată unei Martore aflate în vizită la ea: „Ştiţi, trebuie să vă felicit. Sunt sigură că nu aş merge niciodată din casă în casă să predic despre religia mea cum faceţi dumneavoastră“. Zâmbind, Martora i-a răspuns: „Vă înţeleg sentimentele. Înainte de a deveni Martoră a lui Iehova nu m-aţi fi putut face să merg la alţi oameni şi să le vorbesc despre religie. Dar acum vreau s-o fac“. Doamna a stat o clipă pe gânduri, după care a conchis: „Este clar că religia dumneavoastră are de oferit ceva ce a mea nu are. Probabil va trebui să cercetez“.

19. De ce este acum momentul să ne bucurăm mai mult ca oricând înainte?

¹⁹ Textul anual pe 1994, expus în Sălile Regatului, ne aminteşte cu regularitate: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta“ (Proverbele 3:5, NW). Ar putea exista un motiv mai bun de bucurie decât acela de a ne putea pune încrederea în Iehova, fortăreaţa noastră în care ne-am găsit refugiul? Psalmul 64:10 explică: „Cel drept se va bucura în DOMNUL şi îşi va pune încrederea în El“. Nu este acum momentul să oscilăm sau să abandonăm. Fiecare lună care trece ne apropie mai mult de realitatea după care au tânjit slujitorii lui Iehova încă din zilele lui Abel. Acum este momentul să ne încredem în Iehova din toată inima, ştiind că niciodată înainte nu am avut atât de multe motive de bucurie!

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ Potrivit cu Neemia 8:10, de ce ar trebui să ne bucurăm?

◻ Cum arată Deuteronomul 26:11 şi 28:45–47 importanţa bucuriei?

◻ Cum ne poate ajuta Filipeni 4:4–9 să ne bucurăm întotdeauna?

◻ Ce motiv de bucurie ne oferă textul anual pe 1994?

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Martori ruşi şi germani se bucură că fac parte dintr-o fraternitate internaţională.

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Faptul de a le împărtăşi altora adevărul constituie un motiv de bucurie.