‘Continuaţi să umblaţi în unitate cu Cristos’

„De aceea, întrucât l-aţi acceptat pe Cristos Isus Domnul, continuaţi să umblaţi în unitate cu el.“ — COLOSENI 2:6, NW.

 1, 2. a) Ce spune Biblia despre Enoh, care şi-a trăit viaţa slujindu-l cu fidelitate pe Iehova? b) Cum ne ajută Iehova să umblăm cu el, aşa cum se arată în Coloseni 2:6, 7?

V-AŢI uitat vreodată la un băieţel care merge cu tatăl lui? Cu faţa radiind de admiraţie, micuţul imită fiecare mişcare a tatălui; tatăl îl ajută să meargă, în timp ce pe faţa lui se citeşte iubire şi aprobare. Iehova foloseşte această imagine potrivită ca să arate ce înseamnă o viaţă de serviciu fidel adus lui. De exemplu, în Cuvântul lui Dumnezeu se spune că fidelul Enoh „a umblat cu [adevăratul] Dumnezeu“. — Geneza 5:24; 6:9.

² Aşa cum un tată grijuliu îl ajută pe micuţul său fiu să meargă cu el, Iehova ne-a dat cel mai mare ajutor în această privinţă. El l-a trimis pe pământ pe Fiul său unic-născut. La fiecare pas făcut pe drumul vieţii sale pământeşti, Isus Cristos l-a imitat în mod perfect pe Tatăl său ceresc (Ioan 14:9, 10; Evrei 1:3). Deci, ca să umblăm cu Dumnezeu, trebuie să umblăm cu Isus. Apostolul Pavel a scris: „De aceea, întrucât l-aţi acceptat pe Cristos Isus Domnul, continuaţi să umblaţi în unitate cu el, înrădăcinaţi şi zidiţi în el, şi deveniţi stabili în credinţă, aşa cum aţi fost învăţaţi, abundând de credinţă în rugăciuni de mulţumire“. — Coloseni 2:6, 7, NW.

 3. În conformitate cu Coloseni 2:6, 7, de ce putem spune că a umbla în unitate cu Cristos înseamnă mai mult decât a te boteza?

³ Deoarece doresc să umble în unitate cu Cristos, străduindu-se să calce pe urmele lui de om perfect, persoanele sincere care studiază Biblia se botează (Luca 3:21; Evrei 10:7–9). Numai în anul 1997, peste 375 000 de persoane din toată lumea au făcut acest pas vital — în medie, peste 1 000 de persoane pe zi. Aceasta este o creştere impresionantă! Totuşi, cuvintele lui Pavel consemnate în Coloseni 2:6, 7 arată că a umbla în unitate cu Cristos înseamnă mai mult decât a te boteza. Verbul grecesc tradus prin „continuaţi să umblaţi“ arată o acţiune care trebuie să fie continuă. În plus, Pavel adaugă că faptul de a umbla cu Cristos include patru aspecte: a fi înrădăcinaţi în Cristos, a fi zidiţi în el, a fi stabili în credinţă şi a abunda în rugăciuni de mulţumire. Să analizăm fiecare aspect şi să vedem cum suntem ajutaţi să continuăm să umblăm în unitate cu Cristos.

Sunteţi ‘înrădăcinaţi în Cristos’?

 4. Ce înseamnă a fi ‘înrădăcinaţi în Cristos’?

⁴ Mai întâi, Pavel scrie că trebuie să fim ‘înrădăcinaţi în Cristos’ (compară cu Matei 13:20, 21). Ce poate face cineva pentru a fi înrădăcinat în Cristos? Ei bine, rădăcinile unei plante nu se văd, dar ele sunt vitale pentru plantă, asigurându-i stabilitate şi furnizându-i hrană. În mod asemănător, exemplul lui Cristos şi învăţătura lui ne influenţează mai întâi în mod invizibil, întipărindu-se în mintea şi în inima noastră, unde ne hrănesc şi ne fortifică. Când lăsăm ca acestea să ne dirijeze modul de gândire, acţiunile şi deciziile, ne simţim îndemnaţi să-i dedicăm viaţa lui Iehova. — 1 Petru 2:21.

 5. Cum putem „cultiv[a] o dorinţă arzătoare“ de hrană spirituală?

⁵ Isus a preţuit cunoştinţa care provine de la Dumnezeu. El a asemănat-o chiar cu hrana (Matei 4:4). De fapt, în Predica de pe munte, el a folosit 21 de citate din opt cărţi ale Scripturilor ebraice. Pentru a-i urma exemplul, trebuie să facem ce ne îndeamnă apostolul Petru, şi anume să „cultiv[ăm] o dorinţă arzătoare“ de hrană spirituală „ca nişte copii nou-născuţi“ (1 Petru 2:2, NW). Când îi este foarte foame, un nou-născut arată cât se poate de clar lucrul acesta. Dacă în prezent nu dorim cu ardoare hrana spirituală, cuvintele lui Petru ne încurajează să „cultiv[ăm]“ această dorinţă arzătoare. În ce mod? Principiul din Psalmul 34:8 ne poate fi de ajutor: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este DOMNUL!“ Dacă „gust[ăm]“ cu regularitate din Cuvântul lui Iehova, adică din Biblie, citind din ea poate în fiecare zi, vom vedea că aceasta este hrănitoare şi bună din punct de vedere spiritual. Cu timpul, dorinţa noastră de a ne hrăni din Biblie se va intensifica.

 6. De ce este important să medităm la ce citim?

⁶ Totuşi, odată ce am consumat hrana este important să o digerăm bine. De aceea, trebuie să medităm la ceea ce citim (Psalmul 77:11, 12). De exemplu, în timp ce citim cartea Cel mai mare om care a trăit vreodată, ne-ar fi de mare folos dacă ne-am opri şi ne-am întreba: „Ce faţetă a personalităţii lui Cristos se desprinde din această relatare şi cum o pot imita în viaţă?“ Dacă medităm în felul acesta, vom putea pune în practică ce am învăţat. Iar atunci când va trebui să luăm o hotărâre, ne putem întreba ce ar fi făcut Isus dacă s-ar fi aflat în situaţia noastră. Dacă ţinem seama de lucrul acesta, dovedim că suntem cu adevărat înrădăcinaţi în Cristos.

 7. Care ar trebui să fie punctul nostru de vedere cu privire la hrana spirituală tare?

⁷ De asemenea, Pavel ne sfătuieşte să asimilăm „hrana tare“, adică adevărurile mai profunde din Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 5:14). Un prim obiectiv în acest sens ar putea fi citirea Bibliei în întregime. Pe lângă aceasta, există subiecte de studiu propriu-zise, cum ar fi jertfa de răscumpărare a lui Cristos, legămintele pe care le-a încheiat Iehova cu poporul său sau unele mesaje profetice din Biblie. Avem la dispoziţie o mulţime de publicaţii care ne vor ajuta să asimilăm şi să digerăm această hrană spirituală tare. Cu ce obiectiv asimilăm aceste cunoştinţe? Obiectivul nostru nu este acela de a avea cu ce să ne lăudăm, ci de a ne consolida iubirea pentru Iehova şi de a ne apropia mai mult de el (1 Corinteni 8:1; Iacov 4:8). Dacă dorim cu nesaţ să asimilăm această cunoştinţă, să o aplicăm în viaţă şi să o folosim pentru a-i ajuta pe alţii, îl vom imita cu adevărat pe Cristos. Acest lucru ne va ajuta să fim bine înrădăcinaţi în el.

Sunteţi ‘zidiţi în Cristos’?

 8. Ce înseamnă ‘a fi zidiţi în Cristos’?

⁸ Pentru următorul aspect privitor la faptul de a umbla în unitate cu Cristos, Pavel trece repede de la o reprezentare vizuală la alta — de la cea a unei plante la cea a unei clădiri. Când ne gândim la o clădire aflată în construcţie, nu ne gândim numai la temelia ei, ci şi la corpul clădirii care se înalţă în văzul tuturor, ca urmare a unei munci neobosite. În mod asemănător, trebuie să depunem multe eforturi pentru a cultiva calităţi şi obiceiuri asemănătoare cu cele ale lui Cristos. Aceste eforturi nu trec neobservate, aşa cum i-a scris Pavel lui Timotei: „Înaintarea ta să fie evidentă pentru toţi“ (1 Timotei 4:15; Matei 5:16). Care sunt câteva activităţi creştine care ne zidesc?

 9. a) Care sunt câteva obiective practice pe care ni le-am putea fixa, pentru a-l imita pe Isus în minister? b) De unde ştim că Iehova doreşte să găsim bucurie în minister?

⁹ Isus ne-a încredinţat misiunea de a predica şi de a preda vestea bună (Matei 24:14; 28:19, 20). El a dat exemplul perfect, depunând mărturie curajos şi în mod eficient. Bineînţeles, niciodată nu-l vom putea imita în mod perfect. Totuşi, apostolul Petru ne îndeamnă să ne fixăm următorul obiectiv: „Sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi cu teamă“ (1 Petru 3:15). Dacă vi se pare că nu sunteţi întotdeauna „gata să răspundeţi“, nu disperaţi. Fixaţi-vă obiective rezonabile, care vă vor ajuta să faceţi în mod treptat progrese până veţi atinge scopul dorit. Dacă vă veţi pregăti din timp, vă veţi putea diversifica prezentarea sau veţi putea include în ea unul sau două versete scripturale. Aţi putea să vă fixaţi ca obiective distribuirea mai multor publicaţii biblice, efectuarea mai multor vizite ulterioare sau iniţierea unui studiu biblic. Nu ar trebui să puneţi accent numai pe cantitate — cum ar fi numărul de ore, de publicaţii distribuite sau de studii —, ci şi pe calitate. Fixarea unor obiective rezonabile şi eforturile de a le atinge ne pot ajuta să găsim bucurie în sacrificiul de sine în minister. Exact acest lucru doreşte Iehova de la noi, şi anume să-i slujim „cu bucurie“. — Psalmul 100:2; compară cu 2 Corinteni 9:7.

10. Ce alte lucrări creştine trebuie să efectuăm, şi cum ne ajută acestea?

¹⁰ Pe lângă aceasta, există şi lucrări pe care le facem în congregaţie şi care ne zidesc în Cristos. Cel mai important este acela de a manifesta iubire unii faţă de alţii, deoarece acesta este semnul de identificare al adevăraţilor creştini (Ioan 13:34, 35). În timp ce studiem încă, mulţi dintre noi ne ataşăm de învăţătorul nostru, aşa cum este şi firesc. Totuşi, nu am putea urma acum sfatul lui Pavel de a ne „lărg[i]“, în sensul de a-i cunoaşte mai bine pe fraţii din congregaţie (2 Corinteni 6:13)? Şi bătrânii de congregaţie au nevoie de iubirea şi aprecierea noastră. Cooperând cu ei, cerându-le sfaturi scripturale şi acceptându-le, le vom uşura mult munca grea (Evrei 13:17). Aceasta va contribui totodată la zidirea noastră în Cristos.

11. Ce concepţie realistă ar trebui să avem cu privire la botez?

¹¹ Botezul este un moment emoţionant! Cu toate acestea, nu ne putem aştepta ca, după botez, fiecare clipă din viaţă să fie la fel de emoţionantă. În general, faptul de a fi zidiţi în Cristos înseamnă a „umbl[a] în mod ordonat, conform ordinii stabilite“ (Filipeni 3:16, NW). Aceasta nu înseamnă să ducem o viaţă plictisitoare, ci pur şi simplu să mergem drept înainte, cu alte cuvinte să cultivăm obiceiuri spirituale sănătoase şi să le aplicăm zi de zi, an de an. Nu uitaţi: „Cel care va fi perseverat până la sfârşit va fi salvat“. — Matei 24:13, NW.

Sunteţi „stabili în credinţă“?

12. Ce înseamnă a fi „stabili în credinţă“?

¹² În privinţa celui de-al treilea aspect al drumului nostru în unitate cu Cristos, Pavel ne îndeamnă să fim „stabili în credinţă“. Într-o altă traducere, această expresie este redată prin „confirmaţi în ce priveşte credinţa“, deoarece cuvântul grecesc folosit de Pavel poate însemna „a confirma, a garanta şi a legaliza ceva în mod irevocabil“. Pe măsură ce creştem în cunoştinţă, avem mai multe ocazii de a înţelege că credinţa noastră în Iehova Dumnezeu este bine întemeiată şi, de fapt, este stabilită legal. Acest lucru ne face mai fermi, iar lumii lui Satan îi este din ce în ce mai greu să ne domine. Aceasta ne aminteşte de îndemnul lui Pavel de a „avans[a] rapid spre maturitate“ (Evrei 6:1, NW). Maturitatea şi stabilitatea merg mână în mână.

13, 14. a) Ce situaţii au pus în pericol stabilitatea creştinilor coloseni din secolul I? b) Ce anume îl îngrijora pe apostolul Pavel?

¹³ Stabilitatea creştinilor coloseni din secolul I era în pericol. Pavel a avertizat: „Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii şi nu după Hristos“ (Coloseni 2:8). Pavel nu voia ca creştinii coloseni, care deveniseră supuşi în ‘regatul Fiului iubirii lui Dumnezeu’, să devieze sau să se îndepărteze de binecuvântata lor stare spirituală (Coloseni 1:13, NW). Prin ce mijloace puteau fi înşelaţi? Pavel a menţionat „filozofia“ — singura dată când apare acest cuvânt în Biblie. Vorbea el oare despre filozofii greci, cum ar fi Platon sau Socrate? Deşi aceştia reprezentau o ameninţare pentru adevăraţii creştini, pe timpul acela cuvântul „filozofie“ avea o aplicare largă. Acest termen se referea în general la multe grupuri şi curente de gândire, inclusiv religioase. De exemplu, unii evrei din secolul I, ca Iosefus şi Filon, spuneau despre religia lor că este o filozofie — probabil pentru a o face mai atrăgătoare.

¹⁴ Unele filozofii care îl îngrijorau pe Pavel erau probabil de natură religioasă. Mai târziu, în acelaşi capitol al scrisorii sale către coloseni, el s-a referit la cei ce îi învăţau pe alţii: „Nu lua, nu gusta, nu atinge“, făcând astfel aluzie la unele prevederi ale Legii mozaice care fuseseră desfiinţate odată cu moartea lui Cristos (Romani 10:4). Pe lângă filozofiile păgâne, existau şi alte influenţe care ameninţau spiritualitatea congregaţiei (Coloseni 2:20–22). Pavel a avertizat cu privire la filozofie, care face parte din „învăţăturile începătoare ale lumii“. Această învăţătură eronată provenea de la oameni.

15. Ce putem face pentru a nu fi influenţaţi de gândirea nescripturală de care ne lovim deseori?

¹⁵ Promovarea ideilor omeneşti şi a unui mod de gândire care nu este ferm ancorat în Cuvântul lui Dumnezeu ar putea pune în pericol stabilitatea creştină. Creştinii de astăzi trebuie să fie prevăzători în privinţa acestor pericole. Apostolul Ioan ne-a îndemnat: „Iubiţilor, nu credeţi orice exprimare inspirată, ci verificaţi exprimările inspirate, pentru a vedea dacă provin de la Dumnezeu“ (1 Ioan 4:1, NW). Aşadar, dacă un coleg de şcoală încearcă să vă convingă că respectarea normele biblice este ceva demodat sau dacă un vecin încearcă să vă determine să adoptaţi o atitudine materialistă sau dacă un coleg de serviciu vă constrânge în mod subtil să vă desconsideraţi conştiinţa instruită pe baza Bibliei sau chiar dacă un colaborator în credinţă îi critică şi îi vorbeşte de rău pe alţi membri ai congregaţiei, având la bază propriile păreri, nu luaţi de bun tot ce spun ei. Respingeţi ce nu este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vom proceda astfel, ne vom păstra stabilitatea în timp ce umblăm în unitate cu Cristos.

„Abundând de credinţă în rugăciuni de mulţumire“

16. Care este cel de-al patrulea aspect referitor la faptul de a umbla în unitate cu Cristos, şi ce întrebare ne-am putea pune?

¹⁶ Al patrulea aspect menţionat de Pavel în legătură cu faptul de a umbla în unitate cu Cristos este acela de a „abund[a] de credinţă în rugăciuni de mulţumire“ (Coloseni 2:7, NW). Cuvântul „abundând“ ne aminteşte de un râu care iese din matcă. Aceasta sugerează că, pentru noi, creştinii, rugăciunile de mulţumire trebuie făcute neîntrerupt, ca un lucru intrat în obişnuinţă. Fiecare dintre noi ar putea să se întrebe pe bună dreptate: „Îmi exprim eu recunoştinţa?“

17. a) De ce se poate spune că avem cu toţii multe motive de a fi recunoscători, chiar şi în situaţii vitrege? b) Enumeraţi câteva daruri de la Iehova pentru care sunteţi deosebit de recunoscători.

¹⁷ Într-adevăr, cu toţii avem suficiente motive să abundăm zilnic de recunoştinţă faţă de Iehova. Chiar şi în cele mai vitrege situaţii pot exista lucruri mici care oferă clipe de uşurare. De exemplu, într-o singură zi putem avea parte de empatia manifestată de un prieten, de mângâierea încurajatoare a unei fiinţe dragi, de odihna reconfortantă din timpul nopţii, de o masă gustoasă care ne potoleşte foamea, de cântecul unei păsări, de râsul unui copilaş, de albastrul unui cer senin, de o adiere înviorătoare şi poate chiar de multe alte lucruri. Ar fi uşor să considerăm că aceste daruri ni se cuvin de la sine. Nu merită toate acestea un mulţumesc? Toate vin de la Iehova, Sursa ‘oricărui dar bun şi a oricărui cadou perfect’ (Iacov 1:17, NW). Însă el ne-a dat daruri mult mai mari în comparaţie cu cele menţionate mai înainte, de exemplu viaţa însăşi (Psalmul 36:9). Mai mult decât atât, el ne-a dat posibilitatea de a trăi etern. Pentru a ne oferi acest dar, Iehova a făcut sacrificiul suprem, şi anume l-a trimis pe Fiul său unic-născut, pe „acela faţă de care el avea o afecţiune deosebită“. — Proverbele 8:30, NW; Ioan 3:16.

18. Cum ne putem arăta recunoştinţa faţă de Iehova?

¹⁸ Aşadar, cât de adevărate sunt cuvintele psalmistului: „Este bine să-i mulţumim lui Iehova“ (Psalmul 92:1, NW). În aceeaşi ordine de idei, Pavel le-a amintit creştinilor din Tesalonic: „Mulţumiţi pentru toate“ (1 Tesaloniceni 5:18; Efeseni 5:20; Coloseni 3:15). Fiecare dintre noi şi-ar putea propune să-şi exprime recunoştinţa. Rugăciunile noastre la Dumnezeu nu ar trebui să cuprindă numai cereri referitoare la necesităţile personale, deşi este bine să includem unele cereri în rugăciune. Imaginaţi-vă însă că aveţi un prieten care vorbeşte cu voi numai când are nevoie de ceva! Atunci, de ce să nu ne rugăm la Iehova numai pentru a-i mulţumi şi a-i aduce laude? Cât de mult trebuie să-i placă lui Dumnezeu aceste rugăciuni când priveşte din cer la această lume nerecunoscătoare! Un alt avantaj este acela că astfel de rugăciuni ne pot ajuta să ne concentrăm asupra aspectelor pozitive ale vieţii, amintindu-ne cât de binecuvântaţi suntem în realitate.

19. Cum ne îndeamnă cuvintele folosite de Pavel în Coloseni 2:6, 7 să continuăm cu toţii să facem progrese în ce priveşte faptul de a umbla cu Cristos?

¹⁹ Este ceva extraordinar să vezi câte îndrumări înţelepte pot fi extrase dintr-un singur pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu. Toţi ar trebui să ascultăm de sfatul lui Pavel de a continua să umblăm cu Cristos. Prin urmare, să fim hotărâţi să fim ‘înrădăcinaţi în Cristos’, „zidiţi în el“, „stabili în credinţă“ şi să ‘abundăm în rugăciuni de mulţumire’. Acest sfat este important îndeosebi pentru persoanele botezate de curând. Însă ni se aplică tuturor. Gândiţi-vă cum o rădăcină pivotantă se afundă tot mai mult în pământ şi cum o clădire în construcţie se înalţă tot mai mult. Tot aşa, drumul nostru cu Cristos nu se termină niciodată. Cu toţii trebuie să creştem din punct de vedere spiritual în diferite domenii ale vieţii. Iehova ne va ajuta şi ne va binecuvânta, deoarece el doreşte ca noi să continuăm să umblăm veşnic cu el şi cu Fiul său iubit.

Cum aţi răspunde?

◻ Ce presupune faptul de a umbla în unitate cu Cristos?

◻ Ce înseamnă a fi ‘înrădăcinat în Cristos’?

◻ Cum putem fi ‘zidiţi în Cristos’?

◻ De ce este atât de important să fim „stabili în credinţă“?

◻ Ce motive avem să ‘abundăm în rugăciuni de mulţumire’?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Rădăcinile unui copac nu se văd, însă ele hrănesc copacul şi îl fixează bine în pământ