Să predicăm vestea bună cu o convingere fermă!

¹ La începutul secolului I, Isus Cristos le-a încredinţat continuatorilor săi misiunea de a predica vestea bună despre Regat şi de a ‘face ucenici din toate popoarele’ (Mat. 24:14; 28:19, 20). Martorii lui Iehova au luat în serios instrucţiunile sale, astfel că la sfârşitul secolului al XX-lea fraternitatea noastră creştină a crescut la peste 5 900 000 de discipoli în 234 de ţări. Ce strigăt răsunător de laudă la adresa tatălui nostru ceresc!

² Păşim acum în secolul al-XXI-lea. Adversarul nostru încearcă în mod insidios să pună piedici lucrării noastre principale de predicare a Regatului şi de facere de discipoli. El se foloseşte de presiunile acestui sistem de lucruri într-un efort de a ne distrage atenţia şi de a ne consuma timpul şi energia cu o mulţime de griji şi preocupări neesenţiale. În loc să-i permitem acestui sistem să ne dicteze ce este important în viaţă, noi înşine constatăm din Cuvântul lui Dumnezeu ce anume este prioritar — înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu (Rom. 12:2, NW). Aceasta înseamnă să ascultăm de îndemnul Bibliei de a ‘predica cuvântul în perioadă favorabilă şi în perioadă dificilă şi de a ne efectua deplin ministerul’. — 2 Tim. 4:2, 5, NW.

³ Cultivaţi o convingere fermă: Creştinii trebuie să fie ‘desăvârşiţi şi cu totul siguri [cu o convingere fermă, NW], în toată voia lui Dumnezeu’ (Col. 4:12). Cuvântul „convingere“ este definit ca „încredere sau credinţă puternică; faptul de a fi convins“. În calitate de creştini, noi trebuie să fim convinşi că cuvântul profetic al lui Dumnezeu este sigur şi că timpul sfârşitului este foarte înaintat. Trebuie să avem o credinţă la fel de mare ca aceea a apostolului Pavel, care a spus că vestea bună „este, de fapt, puterea lui Dumnezeu pentru salvarea oricui are credinţă“. — Rom. 1:16, NW.

⁴ Diavolul se foloseşte de oamenii răi şi de impostori, care sunt ei înşişi induşi în eroare, pentru a-i influenţa şi înşela pe alţii (2 Tim. 3:​13). Fiind avertizaţi în privinţa acestui lucru, noi luăm măsuri pentru a ne întări convingerea că deţinem adevărul. În loc să permitem ca îngrijorările vieţii să ne slăbească zelul, noi continuăm să punem pe primul loc interesele Regatului (Mat. 6:33, 34). De asemenea, nu dorim să pierdem din vedere urgenţa timpurilor, gândindu-ne probabil că sfârşitul acestui sistem este departe. El este mai aproape ca niciodată (1 Pet. 4:7). Având în vedere mărturia care s-a depus deja, am putea crede că răspândirea veştii bune nu are prea multe rezultate în unele ţări, totuşi lucrarea de avertizare trebuie să continue. — Ezec. 33:7–9.

⁵ Întrebările cheie care se ridică în acest timp înaintat sunt: Iau eu în serios misiunea dată de Isus de a face discipoli? Când predic vestea bună, dau eu dovadă de o convingere fermă că Regatul este o realitate? Sunt eu hotărât să particip cât mai mult posibil la acest minister salvator de vieţi? Înţelegând cât de mult am înaintat în timpul sfârşitului, trebuie să fim atenţi la noi înşine şi la misiunea noastră de a predica şi preda. Acest lucru va conduce atât la salvarea noastră, cât şi la salvarea celor care ne ascultă (1 Tim. 4:16). Cum ne putem întări toţi convingerea pe care o avem în calitate de miniştri?

⁶ Imitaţi-i pe tesaloniceni: Amintind eforturile asidue ale fraţilor din Tesalonic, apostolul Pavel le-a spus acestora: „Evanghelia noastră v-a fost adusă nu numai prin cuvânt, ci şi cu putere şi cu Duhul Sfânt şi cu o mare siguranţă [spirit sfânt şi convingere fermă, NW]. Căci ştiţi cum am fost noi, între voi, pentru voi. Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele noastre şi ale Domnului, primind cuvântul în multe necazuri, cu bucuria Duhului [spiritului, NW] Sfânt“ (1 Tes. 1:5, 6). Da, Pavel a lăudat congregaţia tesalonicenilor pentru că, în pofida multor necazuri, ei predicau cu zel şi convingere fermă. Ce i-a ajutat să facă acest lucru? Zelul şi convingerea pe care le-au văzut la apostolul Pavel şi la colaboratorii săi în credinţă i-au influenţat într-o mare măsură. Cum aşa?

⁷ Chiar viaţa lui Pavel şi a tovarăşilor săi de drum a dovedit că ei aveau spiritul lui Dumnezeu asupra lor şi credeau din toată inima în ceea ce predicau. Înainte de a veni în Tesalonic, Pavel şi Sila au fost trataţi în Filipi într-un mod ofensator. Fără a fi judecaţi, ei au fost bătuţi, închişi şi puşi cu picioarele în butuci. Însă această experienţă dureroasă nu le-a slăbit zelul pentru vestea bună. Eliberarea lor printr-o intervenţie divină a condus l-a convertirea temnicerului şi a casei sale şi a făcut posibil ca aceşti fraţi să-şi continue ministerul. — Fap. 16:19–34.

⁸ Cu ajutorul puterii spiritului lui Dumnezeu, Pavel a venit în Tesalonic. Aici el a lucrat pentru a-şi procura cele necesare, iar apoi s-a dedicat în întregime lucrării de predare a adevărului tesalonicenilor. El nu s-a reţinut să declare vestea bună cu orice ocazie (1 Tes. 2:9). Faptul că Pavel a predicat cu o convingere fermă a avut un efect atât de puternic asupra localnicilor, încât unii dintre ei au abandonat închinarea lor idolatră şi au devenit slujitori ai adevăratului Dumnezeu, Iehova. — 1 Tes. 1:8–10.

⁹ Persecuţia nu i-a împiedicat pe noii credincioşi să predice vestea bună. Îndemnaţi de noua lor credinţă şi pe deplin convinşi că vor avea parte de binecuvântări eterne, tesalonicenii au fost impulsionaţi să proclame adevărul pe care îl îmbrăţişaseră cu entuziasm. Congregaţia a devenit atât de activă, încât vestea despre credinţa şi zelul lor s-a răspândit în alte părţi ale Macedoniei, chiar şi în Ahaia. Aşadar, când Pavel a scris prima sa scrisoare către tesaloniceni, lucrările lor bune erau deja binecunoscute (1 Tes. 1:7). Ce exemplu remarcabil!

¹⁰ Să fim motivaţi de iubire pentru Dumnezeu şi pentru oameni: Cum putem să ne păstrăm în prezent şi noi, asemenea tesalonicenilor, o convingere personală fermă când predicăm vestea bună? Pavel a scris despre ei: „Ne aducem aminte neîncetat de lucrarea credinţei voastre, şi de truda voastră motivată de iubire“ (1 Tes. 1:3, NW, nota de subsol). Este evident că ei aveau o iubire profundă, izvorâtă din inimă, pentru Iehova Dumnezeu şi pentru oamenii cărora le predicau. Era aceeaşi iubire care i-a motivat pe Pavel şi pe tovarăşii săi să le dea tesalonicenilor ‘nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa lor’. — 1 Tes. 2:8.

¹¹ În mod asemănător, iubirea noastră profundă pentru Iehova şi pentru semenii noştri ne face să dorim să participăm în mod deplin la lucrarea de predicare pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o s-o efectuăm. Având o astfel de iubire, recunoaştem că faptul de a răspândi vestea bună este responsabilitatea noastră personală, dată de Dumnezeu. Meditând cu apreciere la tot ceea ce a făcut Iehova pentru noi cu scopul de a ne îndrepta spre ‘adevărata viaţă’, suntem motivaţi să le spunem şi altora acele adevăruri minunate în care noi credem din toată inima. — 1 Tim. 6:19.

¹² În timp ce ne menţinem ocupaţi în lucrarea de predicare, iubirea noastră pentru Iehova şi pentru oameni trebuie să crească în continuare. Astfel vom fi stimulaţi să ne intensificăm participarea la ministerul din casă în casă şi să luăm parte la toate celelalte forme de mărturie la care este posibil. Vom profita de ocaziile de a le depune mărturie informală rudelor, vecinilor şi cunoştinţelor. Chiar dacă majoritatea oamenilor resping vestea bună pe care le-o prezentăm, iar unii se împotrivesc din răsputeri proclamării Regatului, noi avem bucurie interioară. De ce? Deoarece ştim că am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a depune mărturie despre Regat şi pentru a-i ajuta pe oameni să obţină salvarea. Şi Iehova ne va binecuvânta eforturile de a-i găsi pe cei cu inima înclinată spre dreptate. Chiar şi atunci când suntem asaltaţi de dificultăţile vieţii şi când Satan caută să ne răpească bucuria, putem să ne păstrăm convingerea fermă şi zelul de a le depune mărturie altora. Când fiecare face partea sa, congregaţiile vor deveni puternice şi zeloase, asemenea celei din Tesalonic.

¹³ Să nu renunţăm niciodată când suntem sub încercări: Este nevoie să dăm dovadă de credinţă fermă şi când ne confruntăm cu diferite încercări (1 Pet. 1:6, 7). Isus le-a spus în mod clar discipolilor săi că, dacă ei îl vor urma, vor fi „urâţi de toate popoarele“ (Mat. 24:9). Pavel şi Sila au trecut printr-o astfel de situaţie când au fost în Filipi. Relatarea din Faptele, capitolul 16, spune că Pavel şi Sila au fost aruncaţi în închisoarea interioară şi au fost puşi cu picioarele în butuci. În general, închisoarea principală era un fel de curte sau sală în jurul căreia erau celule care aveau avantajul să fie luminate şi aerisite. Însă în închisoarea interioară nu exista lumină, iar ventilaţia era limitată. Pavel şi Sila trebuiau să suporte întunericul, căldura şi mirosul urât din acest loc mizerabil de detenţie. Vă puteţi imagina durerea pe care trebuie să o fi simţit ei în timp ce stăteau cu picioarele prinse în butuci ore în şir şi având spatele sfâşiat şi însângerat din cauza flagelării?

¹⁴ În pofida acestor încercări, Pavel şi Sila au rămas fideli. Ei au dovedit că au o convingere din inimă, care i-a întărit să-l slujească pe Iehova indiferent de încercările la care au fost supuşi. Convingerea lor este scoasă în evidenţă în versetul 25 al capitolului 16, unde se spune că Pavel şi Sila „se rugau şi lăudau pe Dumnezeu cu cântări“. De fapt, deşi erau în închisoarea interioară, ei au fost atât de siguri că aveau aprobarea lui Dumnezeu, încât au cântat suficient de tare pentru a fi auziţi de ceilalţi deţinuţi! În prezent, noi trebuie să avem o credinţă la fel de fermă când ne confruntăm cu teste ale credinţei noastre.

¹⁵ Încercările care vin asupra noastră din partea lui Satan sunt numeroase. În cazul unora, încercarea poate consta în persecuţii din partea familiei. Mulţi dintre fraţii noştri se confruntă cu probleme de natură juridică. Poate întâmpinăm opoziţie din partea apostaţilor. Există greutăţi economice şi îngrijorări în legătură cu modul în care pot fi obţinute lucrurile necesare vieţii. Cei tineri se confruntă la şcoală cu presiuni din partea colegilor. Cum putem să depăşim cu succes aceste încercări? Ce este necesar pentru a dovedi convingere?

¹⁶ Înainte de toate, trebuie să ne păstrăm o relaţie personală strânsă cu Iehova. Când Pavel şi Sila erau în închisoarea interioară, ei nu au folosit acel timp pentru a-şi plânge de milă. Ei s-au îndreptat imediat spre Dumnezeu în rugăciune şi l-au lăudat prin cântări. De ce? Pentru că aveau o relaţie personală strânsă cu Tatăl lor ceresc. Ei au înţeles că sufereau de dragul dreptăţii şi că salvarea lor depindea de Iehova. — Ps. 3:8.

¹⁷ Şi noi astăzi trebuie să ne îndreptăm spre Iehova când ne confruntăm cu încercări. Pavel ne încurajează ca în calitate de creştini să ‘aducem cererile noastre la cunoştinţa lui Dumnezeu . . . Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, ne va păzi inimile şi gândurile’ (Filip. 4:6, 7). Cât de mângâietor este să ştim că Iehova nu ne va lăsa să trecem singuri prin încercări (Is. 41:10)! El este întotdeauna alături de noi atât timp cât îl slujim cu convingere! — Ps. 46:7.

¹⁸ Un alt factor important care ne ajută să dovedim convingere este faptul de a fi ocupaţi în serviciul lui Iehova (1 Cor. 15:58). Pavel şi Sila au fost aruncaţi în închisoare pentru că erau ocupaţi cu predicarea veştii bune. Au încetat ei să predice din cauza încercărilor? Nu, ei au continuat să predice chiar şi în închisoare, iar după ce au fost eliberaţi, au călătorit spre Tesalonic, unde au intrat în sinagoga iudeilor pentru a ‘vorbi cu ei din Scripturi’ (Fap. 17:1–3). Când avem o credinţă puternică în Iehova şi suntem convinşi că deţinem adevărul, nimic ‘nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru’. — Rom. 8:35–39.

¹⁹ Exemple moderne de convingere fermă: În zilele noastre există multe exemple remarcabile de persoane care, asemenea lui Pavel şi Sila, au demonstrat o convingere fermă. O soră care a supravieţuit încercărilor din lagărul de concentrare de la Auschwitz vorbeşte despre credinţa şi convingerea de neclintit demonstrate de fraţii şi surorile din lagăr. Ea relatează: „O dată, în timpul unui interogatoriu, un ofiţer s-a îndreptat spre mine cu pumnii strânşi: «Ce să mai facem cu voi? a strigat el. Dacă vă arestăm, nu vă interesează. Dacă vă trimitem în închisoare, nici nu vă pasă. Dacă vă trimitem în lagăre de concentrare, nu vă îngrijoraţi. Când vă trimitem la moarte, voi pur şi simplu nu vă faceţi griji. Ce să mai facem cu voi?»“ Cât de mult ne este întărită credinţa când vedem credinţa demonstrată de fraţii noştri în astfel de situaţii dificile! Ei s-au îndreptat întotdeauna spre Iehova pentru a fi ajutaţi să persevereze.

²⁰ Cu siguranţă, ne amintim de convingerea multora dintre fraţii noştri care s-au confruntat cu ura etnică manifestată în ultimii ani. În pofida situaţiilor periculoase în care se află, fraţii cu răspundere sunt preocupaţi în primul rând ca fraţii şi surorile lor să fie hrăniţi spiritualiceşte. Toţi continuă să fie fideli şi să aibă convingerea fermă că ‘orice armă pregătită împotriva lor va fi fără putere’. — Is. 54:17.

²¹ Mulţi dintre fraţii şi surorile noastre care au partener necredincios manifestă, de asemenea, o credinţă puternică şi perseverenţă. Un frate din Guadelupa s-a confruntat cu o opoziţie puternică din partea soţiei sale necredincioase. Pentru a-l descuraja şi pentru a-l împiedica să mai asiste la întrunirile creştine, ea nu-i pregătea mâncare şi nu-i spăla, călca sau cosea hainele. Mult timp, soţia lui nu a vorbit cu el. Dar dovedind o convingere din inimă în serviciul adus lui Iehova şi îndreptându-se spre el în rugăciune pentru ajutor, acest frate a putut să suporte totul. Cât timp? Aproximativ 20 de ani — după care, treptat, soţia lui şi-a schimbat inima. În cele din urmă, el s-a putut bucura într-adevăr pentru că ea a acceptat speranţa Regatului.

²² În sfârşit, nu trebuie să uităm convingerea fermă dovedită de fraţii şi surorile noastre care merg la şcoală în fiecare zi şi se confruntă cu presiuni din partea colegilor şi cu alte încercări. O Martoră tânără a spus despre presiunile de a se conforma exercitate la şcoală: „Când eşti la şcoală, toţi te încurajează să fii puţin răzvrătit. Copiii te respectă mai mult dacă ai o comportare răzvrătită“. Cu ce presiuni se confruntă tinerii noştri! Ei trebuie să fie hotărâţi în mintea şi inima lor să reziste tentaţiei!

²³ Mulţi dintre tinerii noştri reuşesc să-şi păstreze integritatea în pofida încercărilor. Un exemplu este cel al unei surori tinere care locuieşte în Franţa. Într-o zi, după prânz, câţiva băieţi au încercat să o forţeze să-i sărute, dar ea s-a rugat să reziste ferm, astfel că băieţii au lăsat-o în pace. Mai târziu, unul dintre băieţi a venit înapoi şi i-a spus că o admiră pentru curajul ei. Ea a putut să-i depună o mărturie temeinică despre Regat, explicându-i standardele înalte pe care Iehova le-a stabilit pentru toţi cei ce doresc să beneficieze de binecuvântările sale. În timpul anului şcolar, ea a explicat, de asemenea, convingerile ei întregii clase.

²⁴ Ce privilegiu preţios avem să fim socotiţi printre cei pe care Iehova îi foloseşte cu plăcere pentru a vorbi cu convingere fermă despre voinţa sa (Col. 4:12)! În plus, când suntem atacaţi de Adversarul nostru, Satan Diavolul, care este ca un leu, avem o ocazie excelentă de a ne dovedi integritatea (1 Pet. 5:8, 9). Să nu uităm niciodată că Iehova foloseşte mesajul despre Regat pentru a ne salva atât pe noi, cei care predicăm, cât şi pe cei care ascultă. Fie ca deciziile pe care le luăm şi modul nostru de viaţă din fiecare zi să demonstreze că punem pe primul loc Regatul. Să continuăm deci să predicăm vestea bună cu o convingere fermă!