„Nu vă întristaţi ca ceilalţi“

AŢI remarcat vreodată cum stă aplecată o floare de parcă ar fi îndurerată după trecerea unei furtuni? Într-o anumită măsură, aspectul ei te înduioşează. La urma urmelor, ploaia torenţială a pus, probabil, pe fugă spre adăpost nenumărate animale şi oameni — creaţii incomparabil mai tari decât florile. Totuşi, floarea a rămas acolo, bine înrădăcinată, înfruntând toată furia vremii. Acum, iat-o intactă, aplecată, dar nevătămată, dovedind o putere care contrastează cu înfăţişarea ei delicată. Poate că, în timp ce o admiraţi, vă întrebaţi dacă îşi va recăpăta vigoarea şi dacă îşi va înălţa din nou frumoasa-i corolă spre cer.

În mare măsură, la fel stau lucrurile şi cu oamenii. În aceste timpuri agitate ne confruntăm cu tot felul de furtuni. Dificultăţi financiare, depresie, sănătate şubredă, pierderea unei persoane dragi în moarte — cu toţii suntem asaltaţi de astfel de vijelii într-un moment sau altul, iar uneori nu le putem evita, asemenea florii care nu se poate dezrădăcina pentru a alerga la adăpost. Este impresionant să vezi persoane care par de-a dreptul fragile manifestând o putere surprinzător de mare şi îndurând astfel de atacuri violente. Cum reuşesc s-o facă? Adesea, cheia este credinţa. Iacov, fratele vitreg al lui Isus Cristos, a scris: „Ştiţi că atunci când credinţa voastră triumfă în faţa unor astfel de încercări, rezultatul este capacitatea de a îndura“. — Iacov 1:3, Today’s English Version.

O altă cheie este speranţa. De exemplu, atunci când moartea loveşte o persoană iubită, speranţa poate schimba enorm de mult situaţia pentru supravieţuitori. Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Tesalonic: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei care au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde“ (1 Tesaloniceni 4:13). Deşi creştinii suferă, desigur, din cauza morţii, există o deosebire. Ei au o cunoştinţă exactă cu privire la starea morţilor şi la speranţa învierii. — Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15.

Această cunoştinţă le dă speranţă. Iar această speranţă, la rândul ei, le alină treptat durerea. Ea îi ajută să îndure, ba chiar mai mult. Cu timpul, asemenea florii după furtună, ei pot să-şi înalţe capul din durere şi să găsească din nou bucurie şi satisfacţie în viaţă.