Să păstrăm pacea și curățenia congregației

CA ÎMPLINIRE a unei profeții biblice, mii de oameni vin în fiecare an la casa lui Iehova, unde îi aduc o închinare curată. (Mica 4:1, 2) Cu câtă bucurie îi primim în „congregația lui Dumnezeu”! (Fap. 20:28) Ei prețuiesc privilegiul de a-i sluji lui Iehova alături de noi și de a se bucura de mediul spiritual curat și pașnic care există în paradisul nostru spiritual. Spiritul sfânt al lui Dumnezeu și sfaturile înțelepte din Cuvântul său ne ajută să păstrăm pacea și curățenia congregației. (Ps. 119:105; Zah. 4:6)

² Aplicarea principiilor biblice ne ajută să îmbrăcăm „noua personalitate”. (Col. 3:10) Noi trecem cu vederea neînțelegerile mărunte și disputele personale. Privind lucrurile la fel ca Iehova, ne împotrivim influențelor dezbinătoare ale lumii și lucrăm în unitate ca familie internațională. (Fap. 10:34, 35)

³ Totuși, din când în când apar probleme care afectează pacea și unitatea congregației. De ce? În majoritatea situațiilor, din cauză că nu reușim să aplicăm sfaturile biblice. Avem încă de luptat cu înclinațiile noastre imperfecte. Niciun om nu este fără păcat. (1 Ioan 1:10) Cineva ar putea face un pas greșit, în urma căruia necurățenia morală sau spirituală ar putea pătrunde în congregație. S-ar putea să-i rănim pe alții prin cuvinte sau acțiuni necugetate ori să ne poticnim în ceea ce spune sau face cineva. (Rom. 3:23) Cum putem îndrepta lucrurile în astfel de situații?

⁴ Plin de iubire, Iehova a luat în considerare toate aceste lucruri. Cuvântul său ne îndrumă ce să facem când apar dificultăți. Bătrânii, care sunt păstori spirituali iubitori, ne pot oferi ajutor. Aplicând sfaturile biblice pe care ni le dau, putem avea din nou relații bune cu alții și ne putem păstra o stare aprobată înaintea lui Iehova. Dacă suntem disciplinați sau mustrați din cauza unei greșeli pe care am făcut-o, putem fi siguri că o astfel de corectare este o dovadă a iubirii Tatălui nostru ceresc. (Prov. 3:11, 12; Evr. 12:6)

⁵ Uneori pot apărea neînțelegeri sau probleme minore între vestitorii din congregație. Ele trebuie rezolvate repede, în spiritul iubirii frățești. (Ef. 4:26; Filip. 2:2-4; Col. 3:12-14) Foarte probabil că problemele personale dintre tine și un colaborator creștin pot fi rezolvate aplicând sfatul lui Petru de a avea „o iubire profundă unii față de alții, căci iubirea acoperă o mulțime de păcate”. (1 Pet. 4:8) Biblia spune: „Toți ne poticnim de multe ori”. (Iac. 3:2) Aplicând Regula de aur, adică purtându-ne cu ceilalți așa cum am dori ca ei să se poarte cu noi, de obicei putem ierta și uita greșelile minore. (Mat. 6:14, 15; 7:12)

⁶ Dacă îți dai seama că cineva s-a supărat din cauza a ceva ce ai spus sau ai făcut, trebuie să iei inițiativa și să faci pace fără întârziere. Nu uita că acest lucru are efect și asupra relației tale cu Iehova. Isus și-a sfătuit discipolii astfel: „Dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, în fața altarului, și pleacă. Fă mai întâi pace cu fratele tău și apoi întoarce-te și oferă-ți darul”. (Mat. 5:23, 24) Poate că cealaltă persoană te-a înțeles greșit. În acest caz, comunicați în mod deschis. O bună comunicare între frații și surorile din congregație contribuie mult la prevenirea neînțelegerilor și la rezolvarea problemelor care se ivesc din cauza imperfecțiunii.

⁷ Uneori, supraveghetorii pot considera că este necesar să sfătuiască pe cineva pentru a-i corecta modul de gândire. Acest lucru nu este întotdeauna ușor. Apostolul Pavel le-a scris creștinilor din Galatia: „Fraților, chiar dacă un om face un pas greșit înainte să-și dea seama, voi, care sunteți calificați din punct de vedere spiritual, căutați să-l îndreptați pe un astfel de om în spiritul blândeții”. (Gal. 6:1)

⁸ Păstorind turma, supraveghetorii pot ocroti congregația de multe pericole spirituale și pot lua măsuri ca problemele serioase să nu ia amploare. Bătrânii depun eforturi ca serviciul lor în congregație să reflecte promisiunea făcută de Iehova prin Isaia: „Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului și ca o ascunzătoare împotriva furtunii, ca niște șuvoaie de apă într-un ținut fără apă, ca umbra unei stânci mari într-un ținut uscat”. (Is. 32:2)

⁹ Apostolul Pavel a avertizat congregația cu privire la anumiți frați care ar fi putut avea o influență nesănătoasă asupra celorlalți. El a spus: „Vă dăm instrucțuni . . . să vă îndepărtați de orice frate care umblă dezordonat și nu potrivit tradiției pe care ați primit-o de la noi”. El a clarificat ideea spunând: „Dacă cineva nu respectă ceea ce am spus în această scrisoare, să-l însemnați și să nu vă mai întovărășiți cu el, ca să-i fie rușine. Totuși, să nu-l priviți ca pe un dușman, ci continuați să-l sfătuiți ca pe un frate”. (2 Tes. 3:6, 14, 15)

¹⁰ Uneori, chiar dacă cineva nu se face vinovat de practicarea unui păcat grav pentru care să fie exclus, s-ar putea ca el să desconsidere în mod flagrant normele lui Dumnezeu stabilite pentru creștini. De exemplu, probabil că este foarte leneș, critic sau murdar. Poate că ‘se amestecă în ce nu-l privește’. (2 Tes. 3:11) Sau poate că încearcă plin de viclenie să obțină unele avantaje materiale de la alții ori alege divertismente care sunt în mod clar nepotrivite. Conduita sa dezordonată este suficient de gravă, încât pune congregația într-o lumină nefavorabilă și poate avea o influență nesănătoasă și asupra altor creștini.

¹¹ Bătrânii vor încerca mai întâi să-l ajute pe cel care umblă dezordonat dându-i sfaturi bazate pe Biblie. Însă, dacă după ce este sfătuit de mai multe ori, el continuă să desconsidere principiile biblice, bătrânii pot decide să țină în congregație o cuvântare de avertizare. Bătrânii trebuie să dea dovadă de discernământ când stabilesc dacă o anumită problemă îi tulbură atât de mult pe alții și este atât de serioasă, încât necesită prezentarea unei cuvântări de avertizare. Vorbitorul va da sfaturi potrivite cu privire la conduita dezordonată, însă nu va menționa numele celui care umblă dezordonat. În consecință, frații care cunosc situația descrisă în cuvântare nu vor căuta compania celui în cauză, dar vor păstra totuși legăturile spirituale, ‘sfătuindu-l ca pe un frate’.

¹² Noi sperăm că poziția fermă a creștinilor fideli îl va ajuta pe cel care umblă dezordonat să regrete modul în care s-a comportat și îl va îndemna să facă schimbări. Când este clar că s-a corectat, nu mai e necesar să fie tratat ca însemnat.

¹³ Faptul că suntem dispuși să trecem peste greșeli și să le iertăm nu înseamnă că suntem indiferenți cu privire la păcate sau că le aprobăm. Nu toate greșelile pot fi puse pe seama imperfecțiunii moștenite; și nici nu este potrivit să trecem cu vederea greșelile majore. (Lev. 19:17; Ps. 141:5) Potrivit legământului Legii, unele păcate erau mai grave decât altele. Acest lucru este valabil și în congregația creștină. (1 Ioan 5:16, 17)

¹⁴ Isus a menționat o procedură concretă pentru rezolvarea problemelor grave care pot apărea între frații de credință. Să remarcăm pașii care trebuie făcuți: „Dacă fratele tău comite un păcat, [1] du-te și dezvăluie-i greșeala numai între tine și el. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu ascultă, [2] ia cu tine încă o persoană sau două, pentru ca orice lucru să fie stabilit pe baza mărturiei a doi sau trei martori. Dacă nu ascultă de ei, [3] vorbește cu congregația. Dacă nu ascultă nici de congregație, să fie pentru tine ca un om al națiunilor și ca un încasator de impozite”. (Mat. 18:15-17)

¹⁵ Analizând ilustrarea prezentată ulterior de Isus și consemnată în Matei 18:23-35, se pare că unul dintre păcatele la care se face referire în Matei 18:15-17 implică probleme de natură financiară sau legate de bunuri imobiliare și personale, cum ar fi nerestituirea unui împrumut ori frauda. Sau ar putea fi vorba de o calomnie, care afectează grav reputația unei persoane.

¹⁶ Dacă ai dovezi că cineva din congregație a comis un astfel de păcat împotriva ta, nu te grăbi să apelezi imediat la bătrâni ca să-ți rezolve problema. Potrivit sfatului lui Isus, vorbește mai întâi cu cel împotriva căruia ai această plângere. Străduiește-te să rezolvi problema doar între voi, fără să implici pe altcineva. Nu uita că Isus nu a spus ‘să te duci doar o dată și să-i dezvălui greșeala’. Prin urmare, dacă persoana nu-și recunoaște greșeala și nu-și cere iertare, ar fi potrivit s-o mai abordezi o dată. Dacă problema poate fi rezolvată în acest fel, cel care a păcătuit îți va fi cu siguranță recunoscător că nu ai vorbit și cu alții despre păcatul lui și că nu i-ai stricat buna reputație pe care o avea în congregație. Astfel, ‘îl vei câștiga’ pe fratele tău.

¹⁷ Dacă cel care a greșit își recunoaște vina, vrea să-l ierți și face pașii necesari pentru a îndrepta greșeala, nu este necesar să iei și alte măsuri. Chiar dacă păcatul a fost grav, o astfel de problemă poate fi rezolvată între persoanele implicate.

¹⁸ Dacă nu poți să-ți câștigi fratele ‘dezvăluindu-i greșeala numai între tine și el’, atunci poți acționa așa cum a spus Isus: „Ia cu tine încă o persoană sau două” și vorbește din nou cu fratele tău. Cei pe care îi iei cu tine trebuie să aibă și ei obiectivul de a-l câștiga pe fratele vostru. Este de preferat ca ei să fi fost martori la presupusa greșeală. Însă, dacă nu au existat martori, ai putea ruga unu sau doi frați să asiste la discuție. Probabil că aceștia au experiență în rezolvarea problemelor de acest gen și pot stabili dacă s-a comis într-adevăr un păcat. Dacă sunt aleși ca martori bătrâni de congregație, aceștia nu reprezintă congregația, deoarece corpul de bătrâni nu i-a numit pe ei să rezolve problema.

¹⁹ Dacă n-ai reușit să rezolvi problema după ce ai depus eforturi în mod repetat – vorbind personal cu cel în cauză, precum și în prezența altora – și dacă consideri că nu o poți trece cu vederea, atunci trebuie să vorbești cu supraveghetorii congregației. Nu uita că obiectivul lor este acela de a păstra pacea și curățenia congregației. După ce vorbești cu bătrânii, lasă problema în mâinile lor și ai încredere în Iehova. Nu permite ca acțiunile altora să te poticnească sau să-ți răpească bucuria pe care o ai în serviciul lui Iehova. (Ps. 119:165)

²⁰ Păstorii turmei vor face cercetări. Dacă se va dovedi că persoana respectivă a comis într-adevăr un păcat grav împotriva ta, nu se căiește și nu vrea să îndrepte lucrurile, ar putea fi necesar ca un comitet alcătuit din supraveghetori s-o excludă din congregație. Astfel, ei ocrotesc turma și păstrează curățenia congregației. (Mat. 18:17)

²¹ Unele păcate, cum ar fi imoralitatea sexuală, adulterul, homosexualitatea, blasfemia, apostazia și idolatria, precum și alte păcate grave asemănătoare pretind mai mult decât iertare din partea persoanei rănite. (1 Cor. 6:9, 10; Gal. 5:19-21) Întrucât curățenia morală și spirituală a congregației este amenințată, astfel de păcate grave trebuie aduse la cunoștința bătrânilor și rezolvate de ei. (1 Cor. 5:6; Iac. 5:14, 15) Unele persoane îi pot aborda pe bătrâni fie pentru a-și mărturisi păcatele, fie pentru a le spune ceea ce știu despre un păcat comis de altcineva. (Lev. 5:1; Iac. 5:16) Indiferent de modul în care bătrânii află despre un păcat grav comis de un Martor botezat, doi dintre ei vor face cercetări preliminare. Dacă acuzația se adeverește și dacă există dovezi că s-a comis un păcat grav, corpul de bătrâni va numi un comitet judiciar alcătuit din cel puțin trei bătrâni pentru a rezolva problema.

²² Bătrânii supraveghează cu atenție turma, căutând să o ocrotească de orice pericol spiritual. De asemenea, ei se străduiesc să folosească cu iscusință Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-i mustra pe cei care greșesc și a-i ajuta să-și recapete sănătatea spirituală. (Iuda 21-23) Acest lucru este în armonie cu instrucțiunile date de apostolul Pavel lui Timotei: „Îți poruncesc solemn înaintea lui Dumnezeu și a lui Cristos Isus, care trebuie să-i judece pe cei vii și pe cei morți,  . . . mustră, ceartă, îndeamnă cu toată răbdarea și arta de a preda”. (2 Tim. 4:1, 2) Deși această acțiune poate necesita mult timp, ea este una dintre responsabilitățile bătrânilor. Congregația apreciază eforturile lor și îi consideră „demni de o dublă onoare”. (1 Tim. 5:17)

²³ În toate situațiile în care există dovezi că s-a comis un păcat, supraveghetorii se străduiesc în primul rând să-l ajute pe cel care a păcătuit să-și recapete sănătatea spirituală. Dacă el se căiește în mod sincer și îi lasă pe bătrâni să-l ajute, mustrarea, fie în particular, fie în prezența celor care au depus mărturie în timpul audierii judiciare, va servi ca disciplinare pentru el și îi va ajuta pe ceilalți să cultive teamă sănătoasă. (2 Sam. 12:13; 1 Tim. 5:20) În toate cazurile de mustrare judiciară se impun restricții. Astfel, cel care a păcătuit va putea face „cărări drepte” pentru picioarele lui. (Evr. 12:13) Restricțiile vor fi ridicate treptat, pe măsură ce devine clar că acesta s-a restabilit din punct de vedere spiritual.

²⁴ Dacă un comitet judiciar constată că cel care a comis un păcat grav s-a căit, dar crede că păcatul poate ajunge cunoscut în congregație sau în comunitate ori dacă congregația trebuie avertizată cu privire la cel care a păcătuit, la întrunirea „Viața și predicarea” se va face următorul anunț: „[Numele persoanei] a fost mustrat”.

²⁵ În unele situații, cel care a păcătuit persistă în conduita sa greșită și nu reacționează favorabil la eforturile de a-l ajuta. S-ar putea să nu existe suficiente „fapte care dovedesc căință” în timpul audierii judiciare. (Fap. 26:20) În această situație, este necesară excluderea din congregație a celui care nu se căiește. Astfel, nu i se mai permite să se asocieze cu poporul curat al lui Iehova. Influența nesănătoasă a celui care a păcătuit este înlăturată pentru a se păstra curățenia morală și spirituală a congregației, precum și buna reputație a acesteia. (Deut. 21:20, 21; 22:23, 24) Când a aflat despre conduita rușinoasă a unui frate din congregația din Corint, apostolul Pavel i-a îndemnat pe bătrâni ‘să-l dea pe omul acela pe mâna lui Satan ca . . . spiritul [congregației] să fie salvat’. (1 Cor. 5:5, 11-13) El a făcut cunoscută și excluderea altor persoane care se împotriviseră adevărului în secolul I. (1 Tim. 1:20)

²⁶ Când decide excluderea unei persoane care a comis un păcat grav și care nu se căiește, comitetul judiciar îl va informa pe acesta cu privire la decizia luată și-i va explica în mod clar motivele biblice care au stat la baza excluderii. De asemenea, comitetul îi va spune că, în cazul în care consideră că s-a luat o decizie greșită, poate face recurs printr-o scrisoare, menționând în mod clar și motivele recursului. Ea poate face recurs într-un interval de șapte zile din momentul în care comitetul i-a adus la cunoștință decizia luată. Dacă primește o scrisoare de recurs, corpul de bătrâni va lua legătura cu supraveghetorul de circumscripție, care va alege bătrâni capabili ce vor sluji într-un comitet de recurs pentru a reaudia cazul. Ei vor depune toate eforturile ca audierea să aibă loc într-o săptămână de la primirea scrisorii de recurs. În acest caz, anunțul privind excluderea va fi amânat. Între timp, persoana acuzată nu va putea face comentarii și rugăciuni la întruniri și nici nu va avea alte privilegii speciale de serviciu.

²⁷ Recursul este o dovadă de bunătate față de acuzat și îi oferă posibilitatea de a fi audiat din nou. De aceea, dacă el nu se prezintă în mod intenționat cu ocazia recursului și dacă s-au depus în mod rezonabil eforturi pentru a se lua legătura cu el, se va anunța excluderea.

²⁸ Dacă cel care a păcătuit nu vrea să facă recurs, comitetul judiciar trebuie să-i explice că este necesar să se căiască și îi va spune ce are de făcut pentru a fi reintegrat. O astfel de acțiune este atât utilă, cât și plină de bunătate și trebuie întreprinsă în speranța că persoana își va schimba conduita și, cu timpul, va întruni cerințele pentru a face din nou parte din organizația lui Iehova. (2 Cor. 2:6, 7)

²⁹ Când cineva care a comis un păcat grav și nu se căiește este exclus din congregație, se va face următorul anunț: „[Numele persoanei] nu mai este Martor al lui Iehova”. Astfel, frații și surorile fidele din congregație vor ști că nu trebuie să se mai asocieze cu această persoană. (1 Cor. 5:11)

³⁰ Termenul „dezasociere” se referă la acțiunea întreprinsă de un Martor botezat care nu mai vrea să fie creștin spunând că nu mai dorește să fie cunoscut ca Martor al lui Iehova. Sau poate că el renunță la locul său în congregația creștină prin acțiunile sale, de exemplu, înscriindu-se într-o organizație laică ale cărei obiective contravin învățăturilor Bibliei și, prin urmare, este condamnată de Iehova Dumnezeu. (Is. 2:4; Rev. 19:17-21)

³¹ Cu privire la cei care au renunțat la credința creștină în timpul său, apostolul Ioan a scris: „Ei au ieșit dintre noi, dar nu erau de-ai noștri, pentru că, dacă ar fi fost de-ai noștri, ar fi rămas cu noi”. (1 Ioan 2:19)

³² În ochii lui Iehova, situația unei persoane care se dezasociază este total diferită de cea a unui creștin inactiv, adică un Martor care nu mai participă la lucrarea de predicare. Este posibil ca o persoană să devină inactivă pentru că nu mai studiază cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu. Sau poate că s-a confruntat cu unele probleme personale sau cu persecuții și și-a pierdut zelul pentru serviciul lui Iehova. Bătrânii, precum și alți frați din congregație vor continua să-i ofere unui creștin inactiv ajutorul spiritual necesar. (Rom. 15:1; 1 Tes. 5:14; Evr. 12:12)

³³ În schimb, dacă un creștin alege să se dezasocieze, congregația va fi informată prin următorul anunț: „[Numele persoanei] nu mai este Martor al lui Iehova”. O astfel de persoană va fi tratată la fel ca o persoană exclusă.

³⁴ O persoană exclusă sau care s-a dezasociat poate fi reintegrată dacă dovedește clar că s-a căit și că a abandonat de o perioadă rezonabilă de timp conduita ei păcătoasă. Ea trebuie să arate că dorește să aibă o relație bună cu Iehova. Bătrânii vor lăsa să treacă suficient timp – mai multe luni, un an sau chiar mai mult, în funcție de situație – pentru ca persoana să demonstreze că s-a căit cu sinceritate. Când corpul de bătrâni primește o scrisoare de reintegrare, un comitet de reintegrare va discuta cu persoana în cauză. Comitetul va stabili dacă persoana a făcut „fapte care dovedesc căință” și va decide dacă va fi sau nu reintegrată în acel moment. (Fap. 26:20)

³⁵ Dacă cel care dorește să fie reintegrat a fost exclus dintr-o altă congregație, un comitet de reintegrare local se va întâlni cu cel exclus și îi va analiza cererea. Dacă membrii comitetului de reintegrare local consideră că persoana poate fi reintegrată, ei vor lua legătura cu corpul de bătrâni al congregației care a tratat cazul și îi vor transmite recomandarea lor. Ambele comitete trebuie să colaboreze pentru a se asigura că s-a ținut cont de toți factorii implicați și că s-a luat o decizie corectă. Cu toate acestea, decizia reintegrării va fi luată de un comitet de reintegrare din congregația în care a fost tratat inițial cazul.

³⁶ În cazul în care comitetul de reintegrare este convins că persoana exclusă sau dezasociată s-a căit cu adevărat și ar trebui reintegrată, se va face un anunț privitor la reintegrare în congregația în care a fost tratat inițial cazul. Dacă persoana se află acum într-o altă congregație, anunțul se va face și în aceasta. Se va spune: „[Numele persoanei] a fost reintegrat ca Martor al lui Iehova”.

³⁷ Când un minor botezat comite un păcat grav, trebuie înștiințați bătrânii. Când bătrânii se ocupă de astfel de cazuri, este de preferat ca părinții botezați ai copilului să fie de față. Ei trebuie să colaboreze cu comitetul judiciar, nu să încerce să-l ocrotească pe copil de disciplinarea necesară. La fel ca în cazul adulților care au păcătuit, comitetul judiciar se va strădui să-l mustre și să-l ajute să se restabilească. Însă, dacă nu se căiește, tânărul va fi exclus.

³⁸ Ce trebuie să se facă în situația în care un vestitor nebotezat păcătuiește grav? Întrucât nu sunt Martori botezați, ei nu pot fi excluși. Este posibil ca ei să nu fi înțeles pe deplin normele Bibliei, iar câteva sfaturi oferite cu bunătate îi pot ajuta să se îndrepte. (Evr. 12:13)

³⁹ Dacă un vestitor nebotezat care a păcătuit nu se căiește după ce doi bătrâni au discutat cu el și au încercat să-l ajute, este necesar să se informeze congregația. Se va face următorul anunț: „[Numele persoanei] nu mai este recunoscut ca vestitor nebotezat”. Prin urmare, congregația îl va privi ca pe o persoană din lume. Deși nu a fost exclus, slujitorii lui Iehova vor fi atenți în ce privește asocierea cu el. (1 Cor. 15:33) Nu i se va mai accepta raportul de activitate.

⁴⁰ Cu timpul, poate că cineva care nu mai este vestitor nebotezat dorește să devină din nou vestitor. În această situație, doi bătrâni vor discuta cu el pentru a-i evalua progresul spiritual. Dacă întrunește cerințele, se va face următorul anunț: „[Numele persoanei] este recunoscut din nou ca vestitor nebotezat”.

⁴¹ Toți cei care fac parte din congregația lui Dumnezeu se bucură de paradisul spiritual înfloritor pe care Iehova l-a dat poporului său. Pășunile noastre spirituale sunt cu adevărat bogate și avem din abundență apele înviorătoare ale adevărului. De asemenea, simțim grija ocrotitoare a lui Iehova prin intermediul sistemului teocratic aflat sub conducerea lui Cristos. (Ps. 23; Is. 32:1, 2) Întrucât ne aflăm în paradisul spiritual, ne simțim în siguranță în aceste zile din urmă tulburi.

⁴² Păstrând pacea și curățenia congregației, facem ca lumina adevărului despre Regat să continue să strălucească. (Mat. 5:16; Iac. 3:18) Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, vom avea bucuria de a vedea tot mai mulți oameni ajungând să-l cunoască pe Iehova și înfăptuind voința sa alături de noi.