Să adăugăm la perseverenţa noastră devoţiunea sfântă

„Adăugaţi la credinţa voastră . . . perseverenţa, la perseverenţă devoţiunea sfântă.“ — 2 PETRU 1:5, 6.

 1, 2. a) Pe ce planuri trebuie să se dezvolte un copil? b) Cât de importantă este creşterea spirituală?

UN COPIL trebuie să se dezvolte nu numai pe plan fizic, ci şi pe plan intelectual şi emoţional. Cu timpul, copilul va renunţa la gândurile şi faptele copilăreşti şi va deveni un adult. Apostolul Pavel a făcut referire la acest lucru când a scris: „Când eram copil mic, vorbeam ca un copil mic, gândeam ca un copil mic, raţionam ca un copil mic; dar, acum că am devenit bărbat, am desfiinţat trăsăturile de copil mic“. — 1 Corinteni 13:11.

² Cuvintele lui Pavel transmit o idee importantă referitoare la creşterea spirituală. Creştinii trebuie să progreseze, depăşind stadiul de copii spirituali şi devenind „adulţi în ce priveşte facultăţile de înţelegere“ (1 Corinteni 14:20). Ei trebuie să depună eforturi susţinute ca să ajungă la „măsura acelei staturi a plinătăţii Cristosului“. Atunci ei nu vor mai fi „copii mici, aruncaţi în toate părţile ca de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură“. — Efeseni 4:13, 14.

 3, 4. a) Ce trebuie să facem ca să devenim adulţi pe plan spiritual? b) Ce calităţi divine trebuie să manifestăm, şi cât de importante sunt acestea?

³ Cum putem deveni adulţi pe plan spiritual? În condiţii normale, creşterea fizică are loc de la sine, însă creşterea spirituală necesită eforturi conştiente. Aceasta începe cu asimilarea cunoştinţei exacte din Cuvântul lui Dumnezeu şi aplicarea lucrurilor învăţate (Evrei 5:14; 2 Petru 1:3). Astfel vom putea manifesta calităţi plăcute lui Dumnezeu. Aşa cum pe plan fizic creşterea are loc sub diferite aspecte simultan, tot aşa pe plan spiritual putem cultiva mai multe calităţi divine simultan. Apostolul Petru a scris: „Depunând la rândul vostru orice efort stăruitor, adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute cunoştinţa, la cunoştinţă stăpânirea de sine, la stăpânirea de sine perseverenţa, la perseverenţă devoţiunea sfântă, la devoţiunea sfântă afecţiunea frăţească, la afecţiunea frăţească iubirea“. — 2 Petru 1:5–7.

⁴ Toate calităţile menţionate de Petru sunt esenţiale şi nici una nu poate fi omisă. El a mai spus: „Dacă aceste lucruri există în voi şi abundă, ele vă vor împiedica să fiţi inactivi sau neroditori în ce priveşte cunoaşterea exactă a Domnului nostru Isus Cristos“ (2 Petru 1:8). Să vedem cât de important este să adăugăm la perseverenţa noastră devoţiunea sfântă.

Importanţa perseverenţei

 5. De ce avem nevoie de perseverenţă?

⁵ Atât Petru, cât şi Pavel au asociat devoţiunea sfântă cu perseverenţa (1 Timotei 6:11). A persevera înseamnă mai mult decât a suporta necazurile şi a rămâne fermi. Perseverenţa implică răbdare, curaj şi statornicie, implică a nu ne pierde speranţa când ne confruntăm cu încercări, obstacole, tentaţii sau persecuţii. Întrucât trăim „cu devoţiune sfântă în asociere cu Cristos Isus“, ne aşteptăm să fim persecutaţi (2 Timotei 3:12). Trebuie să perseverăm dacă dorim să ne demonstrăm iubirea faţă de Iehova şi să cultivăm calităţile necesare pentru a fi salvaţi (Romani 5:3–5; 2 Timotei 4:7, 8; Iacov 1:3, 4, 12). Fără perseverenţă, nu vom dobândi viaţa veşnică. — Romani 2:6, 7; Evrei 10:36.

 6. Ce înseamnă a persevera până la sfârşit?

⁶ Chiar dacă avem un start bun, ceea ce contează la urma urmei este să perseverăm. Isus a spus: „Cel care va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Matei 24:13). Da, trebuie să perseverăm până la sfârşit, fie că este vorba despre sfârşitul vieţii noastre din prezent, fie că este vorba despre sfârşitul acestui sistem de lucruri rău. Într-adevăr, indiferent de situaţie, trebuie să ne păstrăm integritatea faţă de Dumnezeu. Însă, dacă nu adăugăm devoţiune sfântă la perseverenţa noastră, nu-i putem fi plăcuţi lui Iehova şi nu vom primi viaţă veşnică. Dar ce este devoţiunea sfântă?

Ce este devoţiunea sfântă

 7. Ce este devoţiunea sfântă, şi la ce ne îndeamnă ea?

⁷ Devoţiunea sfântă înseamnă veneraţie, închinare şi serviciu aduse lui Dumnezeu din loialitate faţă de suveranitatea sa universală. Pentru a avea devoţiune sfântă faţă de Iehova, trebuie să dobândim o cunoştinţă exactă despre el şi despre modul său de a acţiona. Fiecare dintre noi trebuie să dorească să-l cunoască cât mai bine pe Dumnezeu. Astfel ne vom simţi îndemnaţi să cultivăm un ataşament sincer faţă de el, un ataşament care se va reflecta în acţiunile noastre şi în felul în care ne trăim viaţa. Trebuie să dorim să ne asemănăm cât mai mult cu Iehova — să acţionăm la fel ca el şi să reflectăm calităţile şi personalitatea sa (Efeseni 5:1). Într-adevăr, devoţiunea sfântă ne motivează să vrem să-i plăcem lui Dumnezeu în tot ceea ce facem. — 1 Corinteni 10:31.

 8. De ce se poate spune că între devoţiunea sfântă şi devoţiunea exclusivă există o strânsă legătură?

⁸ Pentru a practica adevărata devoţiune sfântă, trebuie să ne închinăm numai lui Iehova, nepermiţând nimănui şi nici unui lucru să ocupe locul pe care îl are el în inima noastră. Fiind Creatorul nostru, Iehova are dreptul să ne pretindă devoţiune exclusivă (Deuteronomul 4:24; Isaia 42:8). Totuşi, Iehova nu ne obligă să ne închinăm lui. El doreşte ca devoţiunea noastră să izvorască din inimă. Iubirea pentru Dumnezeu, bazată pe o cunoştinţă exactă despre el, ne îndeamnă să începem să ducem o viaţă curată şi să ne dedicăm lui fără rezerve, iar apoi să fim fideli dedicării noastre.

Să cultivăm relaţii strânse cu Dumnezeu

 9, 10. Cum putem cultiva şi păstra relaţii apropiate cu Dumnezeu?

⁹ După ce ne-am simbolizat dedicarea lui Dumnezeu prin botez trebuie să continuăm să cultivăm relaţii tot mai apropiate cu el. Prin urmare, dorinţa noastră de a face acest lucru şi de a-i sluji cu fidelitate lui Iehova ne îndeamnă să studiem şi pe mai departe Cuvântul lui Dumnezeu şi să medităm la el. În timp ce lăsăm ca spiritul lui Dumnezeu să acţioneze asupra minţii şi a inimii noastre, iubirea noastră pentru Iehova devine mai profundă. Relaţiile noastre cu el continuă să reprezinte pentru noi cel mai important lucru din viaţă. Noi îl considerăm pe Iehova cel mai bun Prieten şi dorim să-i fim plăcuţi în orice moment (1 Ioan 5:3). Găsim tot mai multă bucurie în relaţiile noastre cu Dumnezeu şi suntem recunoscători că el ne instruieşte şi ne corectează cu iubire ori de câte ori este necesar. — Deuteronomul 8:5.

¹⁰ Dacă nu ne străduim în permanenţă să ne întărim preţioasele relaţii cu Iehova, acestea pot slăbi. În acest caz nu Dumnezeu ar fi de vină, deoarece el „nu este departe de nici unul dintre noi“ (Faptele 17:27). Cât de fericiţi suntem că Dumnezeu se lasă uşor de găsit (1 Ioan 5:14, 15)! Desigur, trebuie să depunem eforturi ca să păstrăm relaţii apropiate cu Iehova. Însă el ne ajută să ne apropiem de el furnizându-ne toate mijloacele de care avem nevoie pentru a cultiva şi a ne păstra devoţiunea sfântă (Iacov 4:8). Cum ne putem folosi din plin de toate aceste mijloace pe care ni le-a pus cu iubire la dispoziţie?

Să ne păstrăm o spiritualitate puternică

11. Care sunt câteva manifestări ale devoţiunii noastre sfinte?

¹¹ Iubirea profundă pentru Dumnezeu ne va motiva să arătăm cât de cuprinzătoare este devoţiunea noastră sfântă, după cum ne-a îndemnat Pavel: „Fă tot posibilul să te prezinţi aprobat lui Dumnezeu, ca un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, care expune corect cuvântul adevărului“ (2 Timotei 2:15). În acest scop, trebuie să ne păstrăm bunul obicei de a studia Biblia, de a fi prezenţi la întruniri şi de a participa la ministerul de teren cu regularitate. Putem, de asemenea, să rămânem aproape de Iehova dacă ‘ne rugăm neîncetat’ (1 Tesaloniceni 5:17). Acestea sunt manifestări importante ale devoţiunii noastre sfinte. Neglijarea oricăreia dintre ele ne-ar putea face să ne îmbolnăvim pe plan spiritual şi să ajungem vulnerabili la maşinaţiile lui Satan. — 1 Petru 5:8.

12. Cum putem face faţă cu succes încercărilor?

¹² Dacă rămânem tari şi activi spiritualiceşte putem rezista multelor încercări cu care ne confruntăm. Sursa încercărilor poate face ca acestea să ne producă multă durere. De exemplu, probabil că este mai greu să suportăm indiferenţa, opoziţia şi persecuţiile când acestea vin din partea unor membri apropiaţi ai familiei, a rudelor sau a vecinilor. La locul de muncă sau la şcoală s-ar putea exercita presiuni subtile asupra noastră ca să încălcăm principiile creştine. Descurajarea, boala sau depresia ne pot slăbi pe plan fizic şi pot face să ne fie mai greu să înfruntăm încercările credinţei. Însă vom reuşi să facem faţă cu succes tuturor încercărilor dacă perseverăm „în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă, aşteptând şi păstrând viu în minte prezenţa zilei lui Iehova“ (2 Petru 3:11, 12). Astfel ne vom putea păstra bucuria, având convingerea fermă că Dumnezeu ne va binecuvânta. — Proverbele 10:22.

13. Ce trebuie să facem dacă dorim să ne păstrăm devoţiunea sfântă?

¹³ Deşi Satan îi atacă pe cei care practică devoţiunea sfântă, nu trebuie să ne temem. De ce? Deoarece „Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii care au devoţiune sfântă“ (2 Petru 2:9). Pentru a suporta încercările şi a avea parte de această eliberare, trebuie „să respingem impietatea şi dorinţele lumeşti şi să trăim cu judecată sănătoasă şi dreptate şi devoţiune sfântă în actualul sistem de lucruri“ (Tit 2:12). Fiind creştini, trebuie să luăm seama ca nici o slăbiciune în privinţa dorinţelor sau a lucrărilor cărnii să nu ne înăbuşe sau să ne distrugă devoţiunea sfântă. Să analizăm acum câteva potenţiale pericole în acest sens.

Atenţie la lucrurile care pot pune în pericol devoţiunea sfântă

14. Ce anume trebuie să ne amintim dacă suntem atraşi de materialism?

¹⁴ Materialismul este o capcană în care cad mulţi. Ne-am putea înşela singuri dacă ‘am crede că devoţiunea sfântă este un mijloc de câştig’ material. Probabil că ne-am simţi astfel îndemnaţi să profităm de încrederea colaboratorilor noştri în credinţă (1 Timotei 6:5). Am putea conchide în mod greşit că nu ar fi nici o problemă dacă am insista ca un creştin cu o situaţie materială bună să ne împrumute o sumă de bani pe care este puţin probabil că o vom putea restitui (Psalmul 37:21). Să nu uităm însă că devoţiunea sfântă, nu acumularea de lucruri materiale, „are promisiunea vieţii prezente şi a celei care trebuie să vină“ (1 Timotei 4:8). Întrucât „n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să ducem ceva din ea“, să fim şi mai hotărâţi să urmărim ‘devoţiunea sfântă împreună cu faptul de a fi mulţumiţi’ şi să învăţăm să fim ‘mulţumiţi cu hrană şi acoperământ’. — 1 Timotei 6:6–11.

15. Ce putem face dacă urmărirea plăcerilor tinde să ia locul devoţiunii noastre sfinte?

¹⁵ Urmărirea plăcerilor poate lua locul devoţiunii sfinte. Nu cumva ar trebui să facem imediat schimbări în această privinţă? Este adevărat, exerciţiile fizice şi destinderea aduc unele foloase. Însă acestea sunt nesemnificative în comparaţie cu viaţa veşnică (1 Ioan 2:25). În prezent, mulţi sunt „mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de devoţiune sfântă, dar dovedindu-se falşi în ce priveşte puterea ei“, iar noi trebuie să ne depărtăm de astfel de oameni (2 Timotei 3:4, 5). Cei care pun accentul pe devoţiunea sfântă ‘acumulează pentru ei înşişi la loc sigur o temelie excelentă pentru viitor, ca să apuce ferm adevărata viaţă’. — 1 Timotei 6:19.

16. Ce dorinţe păcătoase îi împiedică pe unii să trăiască potrivit cerinţelor drepte ale lui Dumnezeu, şi cum putem să ţinem sub control aceste dorinţe?

¹⁶ Consumul excesiv de alcool, drogurile, imoralitatea şi dorinţele păcătoase pot distruge devoţiunea noastră sfântă. Dacă cedăm în faţa acestora nu vom respecta cerinţele drepte ale lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9, 10; 2 Corinteni 7:1). Chiar şi Pavel a avut de dus o luptă permanentă cu carnea păcătoasă (Romani 7:21–25). Trebuie să luăm măsuri drastice pentru a suprima dorinţele greşite. Mai întâi de toate însă, trebuie să fim hotărâţi să rămânem curaţi din punct de vedere moral. Pavel ne spune: „Faceţi . . . să moară mădularele corpului vostru care sunt pe pământ în ceea ce priveşte fornicaţia, necurăţia, pofta sexuală, dorinţele nocive şi aviditatea, care este idolatrie“ (Coloseni 3:5). A face să moară mădularele corpului nostru în privinţa unor astfel de lucrări păcătoase înseamnă a fi hotărâţi să le suprimăm. Faptul de a-i cere cu sinceritate ajutor lui Dumnezeu în rugăciune ne va ajuta să repudiem dorinţele greşite şi să urmărim dreptatea şi devoţiunea sfântă în acest sistem de lucruri nelegiuit.

17. Cum ar trebui să privim disciplinarea?

¹⁷ Descurajarea ne poate slăbi perseverenţa şi poate avea un efect negativ asupra devoţiunii noastre sfinte. Mulţi slujitori ai lui Iehova au fost uneori descurajaţi (Numeri 11:11–15; Ezra 4:4; Iona 4:3). Descurajarea poate avea un efect devastator asupra noastră îndeosebi când nutrim resentimente deoarece ne simţim jigniţi sau deoarece am fost mustraţi ori disciplinaţi cu fermitate. Însă mustrarea şi disciplinarea sunt o dovadă că Dumnezeu se interesează şi se îngrijeşte cu iubire de noi (Evrei 12:5–7, 10, 11). Nu trebuie să privim disciplinarea ca pe o simplă pedeapsă, ci ca pe un mijloc de instruire pe calea dreptăţii. Dacă suntem umili, vom aprecia sfaturile şi le vom accepta, înţelegând că „îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii“ (Proverbele 6:23). Aceasta ne poate ajuta să facem progrese spirituale frumoase în ce priveşte cultivarea devoţiunii sfinte.

18. Ce responsabilitate ne revine în ce priveşte neînţelegerile?

¹⁸ Neînţelegerile sau conflictele de personalitate ne pot pune la încercare devoţiunea sfântă. Acestea pot provoca o stare de încordare sau îi pot face pe unii să decidă în mod neînţelept să se izoleze de fraţii şi surorile lor de credinţă (Proverbele 18:1). Însă e bine să ne amintim că a nutri resentimente sau a fi mereu nemulţumiţi de alţii ne poate afecta relaţiile cu Iehova (Leviticul 19:18). De fapt, „cine nu îşi iubeşte fratele, pe care l-a văzut, nu-l poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut“ (1 Ioan 4:20). În Predica de pe munte, Isus a accentuat necesitatea de a lua imediat măsuri pentru a rezolva neînţelegerile. El le-a spus ascultătorilor săi: „Dacă îţi aduci deci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, în faţa altarului, şi pleacă; fă mai întâi pace cu fratele tău şi apoi, când te vei fi întors, oferă-ţi darul“ (Matei 5:23, 24). Cerându-ne scuze, putem contribui la vindecarea unor răni cauzate de vorbe sau fapte necugetate. Într-adevăr, dacă ne cerem iertare şi recunoaştem că am acţionat în mod incorect, putem vindeca rănile apărute şi putem să ne bucurăm din nou de relaţii paşnice. Isus a dat şi alte sfaturi referitoare la rezolvarea acestor probleme (Matei 18:15–17). Ce fericiţi suntem când eforturile noastre de a rezolva neînţelegerile sunt încununate de succes! — Romani 12:18; Efeseni 4:26, 27.

Să urmăm exemplul lui Isus

19. De ce este foarte important să imităm exemplul lui Isus?

¹⁹ Încercările ne vor asalta cu siguranţă, însă nu trebuie să permitem ca ele să ne facă să abandonăm cursa pentru viaţa veşnică. Să nu uităm că Iehova ne poate elibera din încercări. În timp ce ‘ne debarasăm de orice greutate’ şi „alergăm cu perseverenţă cursa care ne este pusă înainte“, să „privim ţintă la Instrumentul Principal al credinţei noastre şi Cel care o aduce la perfecţiune, Isus“ (Evrei 12:1–3). Dacă examinăm îndeaproape exemplul pe care ni l-a lăsat şi ne străduim să-l imităm pe Isus în cuvânt şi faptă, vom putea să cultivăm devoţiunea sfântă şi să o manifestăm într-o mai mare măsură.

20. Ce răsplăţi ne sunt rezervate dacă perseverăm şi practicăm devoţiunea sfântă?

²⁰ Atât perseverenţa, cât şi devoţiunea sfântă contribuie la asigurarea salvării noastre. Manifestând aceste calităţi preţioase, vom putea continua să-i aducem cu fidelitate lui Dumnezeu un serviciu sacru. Chiar dacă ne vom confrunta cu încercări, vom fi fericiţi, bucurându-ne de afecţiunea tandră a lui Iehova şi de binecuvântările sale, deoarece perseverăm şi practicăm devoţiunea sfântă (Iacov 5:11). În plus, Isus însuşi ne asigură: „Prin perseverenţa voastră vă veţi câştiga sufletele“. — Luca 21:19.

Cum aţi răspunde?

• De ce este importantă perseverenţa?

• Ce este devoţiunea sfântă, şi cum se manifestă ea?

• Cum putem cultiva şi păstra relaţii strânse cu Dumnezeu?

• Care sunt câteva lucruri ce pot pune în pericol devoţiunea sfântă, şi cum le putem evita?

[Legenda fotografiilor de la paginile 12, 13]

Devoţiunea sfântă se manifestă în multe moduri

[Legenda fotografiilor de la pagina 14]

Să fim atenţi la lucrurile care pun în pericol devoţiunea sfântă