Părinţi, găsiţi plăcere în copiii voştri!

„Să se bucure tatăl tău şi mama ta.“ — PROVERBELE 23:25.

 1. Ce anume îi va face pe părinţi să îşi găsească plăcere în copiii lor?

CÂND vezi cum creşte şi se dezvoltă un puiet, devenind un copac falnic şi frumos care oferă umbră, trăieşti un sentiment minunat, îndeosebi dacă tu eşti cel care l-a plantat şi îngrijit. În mod asemănător, părinţii care se îngrijesc ca micuţii lor, care sunt în creştere, să ajungă slujitori maturi ai lui Dumnezeu găsesc în ei o mare bucurie, aşa cum spune un proverb biblic: „Tatăl celui drept va avea multe bucurii şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură de el. Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut“. — Proverbele 23:24, 25.

 2, 3. a) Cum pot părinţii să evite necazul şi amărăciunea? b) De ce anume au nevoie atât puieţii, cât şi copiii ca să devină o sursă de plăcere?

² Totuşi, un copil nu devine în mod automat „drept“ şi „înţelept“. Aşa cum este nevoie de muncă pentru ca puietul să ajungă un copac falnic, tot aşa sunt necesare mari eforturi pentru a-i ajuta pe tineri să nu devină o sursă de „necaz“ şi „amărăciune“ (Proverbele 17:21, 25). De exemplu, stâlpii de sprijin pot dirija un puiet să crească drept şi puternic. Udarea cu regularitate a puietului este de importanţă vitală pentru acesta, însă poate că el are nevoie şi de ocrotire împotriva dăunătorilor. În sfârşit, curăţarea puietului contribuie la frumuseţea copacului.

³ Cuvântul lui Dumnezeu arată că copiii au nevoie de anumite lucruri, ca: instruire divină, alimentare abundentă cu apa adevărului biblic, ocrotire împotriva daunelor morale şi disciplinare plină de iubire, care îi curăţă pe copii de trăsăturile de caracter nedorite. Pentru a satisface aceste necesităţi, taţii sunt în mod deosebit îndemnaţi să-şi crească copiii în „disciplina şi avertismentele lui Iehova“ (Efeseni 6:4, NW). Ce înseamnă aceasta?

Puneţi accentul pe cuvintele lui Iehova

 4. Ce responsabilitate au părinţii faţă de copiii lor, şi ce li se cere înainte de a se putea achita de această responsabilitate?

⁴ „Avertismentele“ lui Iehova arată că trebuie să ne dirijăm gândirea pentru a ne conforma voinţei sale. Aşadar, părinţii trebuie să introducă în mintea celor mici gândirea lui Iehova. De asemenea, părinţii trebuie să imite exemplul lui Dumnezeu în aplicarea disciplinării cu compasiune, adică a instruirii corective (Psalmul 103:10, 11; Proverbele 3:11, 12). Dar, înainte ca părinţii să poată face lucrul acesta, trebuie ca ei înşişi să asimileze cuvintele lui Iehova, conform îndemnului pe care Moise, profetul lui Dumnezeu, l-a dat israeliţilor din antichitate: „Poruncile [cuvintele, NW] acestea [din partea lui Iehova], pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta“. — Deuteronomul 6:6.

 5. Când şi în ce mod trebuiau părinţii israeliţi să îşi instruiască copiii, şi ce înseamnă „a inculca“?

⁵ Studierea cu regularitate a Bibliei, meditarea şi rugăciunea îi ajută pe părinţi să poată face ceea ce Moise a poruncit după aceea: „[Cuvintele lui Iehova] să le întipăreşti [inculci, NW] fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“. Cuvântul ebraic tradus prin „inculci“ înseamnă „a repeta“, „a spune iar şi iar“, „a imprima cu claritate“. Să observăm cum a subliniat Moise şi mai mult necesitatea de a pune pe primul plan cuvintele lui Iehova: „Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale“. Este clar că Iehova le cere părinţilor să le acorde atenţie copiilor cu iubire şi în mod regulat. — Deuteronomul 6:7–9.

 6. Ce trebuiau părinţii să inculce în copiii lor, şi care erau foloasele?

⁶ Ce sunt „cuvintele acestea“ care îi aparţin lui Iehova şi pe care părinţii trebuiau să le inculce copiilor lor? Moise tocmai repetase ceea ce se cunoaşte în general sub denumirea de Cele Zece Porunci, dintre care amintim: să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu depui mărturie falsă şi să nu râvneşti. Îndeosebi aceste cerinţe morale, precum şi porunca de ‘a-l iubi pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu toată forţa ta vitală’ trebuiau inculcate de părinţii israeliţi copiilor lor (Deuteronomul 5:6–21; 6:1–5, NW). Nu sunteţi de părere că aceasta este învăţătura de care au nevoie copiii astăzi?

 7. a) Cu ce sunt comparaţi copiii în Biblie? b) Ce vom analiza acum?

⁷ Tatălui israelit i s-au spus următoarele: „Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi vor sta ca nişte lăstari de măslin în jurul mesei tale“ (Psalmul 128:3). Totuşi, pentru ca părinţii să-şi găsească în ‘lăstarii’ lor plăcere, nu necazuri, ei trebuie să se ocupe de copiii lor în fiecare zi (Proverbele 10:1; 13:24; 29:15, 17). Să vedem cum pot părinţii să îi instruiască, să îi ude spiritualiceşte, să îi ocrotească şi să îi disciplineze cu iubire pe copiii lor, astfel încât să ajungă să găsească o adevărată plăcere în ei.

Instruire din fragedă copilărie

 8. a) Cine a servit ca stâlpi ai instruirii lui Timotei? b) Când a început instruirea sa, şi care au fost rezultatele?

⁸ Să luăm cazul lui Timotei, care, în mod figurativ, a primit sprijin de la doi stâlpi ai instruirii fixaţi temeinic: mama şi bunica lui. Întrucât tatăl lui Timotei era grec şi, evident, necredincios, cele care l-au instruit pe băiat ‘din fragedă copilărie în scrierile sfinte’ au fost mama lui, Eunice, care era evreică, şi Lois, bunica lui (2 Timotei 1:5; 3:15, NW; Faptele 16:1). Sârguinţa lor în ce priveşte faptul de a-l învăţa pe Timotei încă de când acesta era prunc „lucrările minunate pe care le-a făcut [Iehova]“ au fost răsplătite din belşug (Psalmul 78:1, 3, 4). Timotei a devenit misionar în ţări îndepărtate în timp ce era, probabil, încă adolescent şi a jucat un rol de seamă în întărirea congregaţiilor creştine din secolul I e.n. — Faptele 16:2–5; 1 Corinteni 4:17; Filipeni 2:19–23.

 9. Cum pot cei tineri să înveţe să evite capcanele materialismului?

⁹ Părinţi, ce fel de stâlpi ai instruirii sunteţi voi? De exemplu, vreţi ca micuţii voştri să-şi formeze o concepţie echilibrată despre lucrurile materiale? Atunci trebuie să daţi un exemplu bun, şi anume să nu doriţi să vă procuraţi ultimele noutăţi în domeniul electronicii sau alte lucruri de care nu aveţi realmente nevoie. Dacă vă fixaţi ca obiectiv obţinerea de câştiguri materiale, să nu fiţi surprinşi când copiii vă vor imita (Matei 6:24; 1 Timotei 6:9, 10). Într-adevăr, dacă stâlpii care dirijează creşterea nu sunt drepţi, cum poate puietul să crească drept?

10. A cui îndrumare trebuie părinţii să caute întotdeauna, şi ce atitudine trebuie ei să adopte?

¹⁰ Părinţii care îşi găsesc plăcere în copiii lor îi vor cere în permanenţă ajutor lui Dumnezeu ca să îi poată instrui, având întotdeauna în vedere ceea ce este cel mai bine pentru ei din punct de vedere spiritual. Iată ce a spus o mamă a patru copii: „Încă înainte de naşterea copiilor ne-am rugat cu regularitate la Iehova să ne ajute să fim părinţi buni, să ne lăsăm conduşi de Cuvântul său şi să-l aplicăm în viaţă“. Ea a adăugat: „«Iehova este pe primul plan» nu erau simple vorbe, ci constituiau modul în care ne trăiam viaţa“. — Judecătorii 13:8.

Alimentare cu „apă“ în mod regulat

11. De ce anume au nevoie atât puieţii, cât şi copiii ca să crească?

¹¹ Puieţii au nevoie îndeosebi de a fi udaţi în permanenţă cu apă, lucru dovedit de creşterea benefică a copacilor aflaţi la marginea unui râu (compară cu Apocalipsa 22:1, 2). Şi copilaşii vor înflori spiritualiceşte dacă vor fi alimentaţi în mod regulat cu apa adevărului biblic. Dar părinţii trebuie să ia în considerare durata atenţiei copiilor. Poate că lecţiile mai dese şi mai scurte sunt mai eficiente decât cele lungi şi sporadice. Nu subestimaţi valoarea acestor lecţii mai scurte. Timpul petrecut împreună este de importanţă vitală pentru stabilirea unei legături strânse între părinţi şi copii, a unei apropieri care este de multe ori încurajată în Scripturi. — Deuteronomul 6:6–9; 11:18–21; Proverbele 22:6.

12. De ce este important să ne rugăm cu cei mici?

¹² Una dintre lecţiile pe care le ţineţi cu copiii poate avea loc la sfârşitul zilei. Iată ce relatează o tânără: „În fiecare seară, părinţii mei şedeau pe marginea patului nostru şi ne ascultau cum spunem singuri rugăciunea“. Iată ce afirmă o altă tânără despre importanţa acestui fapt: „Mi-am făcut obiceiul de a mă ruga lui Iehova în fiecare seară înainte de culcare“. Când copiii îşi aud părinţii discutând în fiecare zi despre Iehova şi rugându-se lui, Iehova devine pentru ei o persoană reală. Un tânăr a spus următoarele: „Când mă rugam lui Iehova, puteam să închid ochii şi să văd o persoană adevărată care arăta ca un bunic. Părinţii m-au ajutat să înţeleg că Iehova joacă un rol în orice lucru pe care îl facem sau îl spunem“.

13. Ce pot conţine lecţiile ţinute cu regularitate?

¹³ Pentru a-i ajuta pe cei mici să asimileze apa adevărului biblic, părinţii pot introduce în lecţiile pe care le ţin cu ei în mod regulat multe lucruri practice. Părinţii a doi copii care nu ajunseseră la vârsta adolescenţei au spus: „Încă din primele săptămâni de viaţă, ambii copii au început să fie instruiţi să stea cuminţi pe scaun la Sala Regatului“. Un tată a relatat ce a făcut împreună cu familia lui: „Am scris pe fişe de carton toate cărţile biblice şi ne-am făcut obiceiul ca, pe rând, fiecare dintre noi să le pună în ordine. Copiii aşteptau întotdeauna cu nerăbdare să facă aceasta“. Multe familii ţin o scurtă lecţie fie înainte, fie după masă. Iată ce a spus în acest sens un tată: „Cina este pentru noi un timp potrivit ca să analizăm textul biblic din ziua respectivă“.

14. a) La ce activităţi recompensatoare din punct de vedere spiritual ar putea participa cei mici? b) Care este capacitatea de învăţare a copiilor?

¹⁴ Cei mici se bucură, de asemenea, să asculte relatări biblice emoţionante din Cartea mea cu relatări biblicea. O pereche căsătorită a declarat: „Când copiii erau mici, parcurgeam cu ei o lecţie din Cartea mea, după care copiii se costumau şi interpretau personajele respective sub formă de minidramă. Le plăcea mult lucrul acesta şi deseori insistau să parcurgem nu numai o relatare la fiecare lecţie“. Nu subestimaţi capacitatea copilului vostru de a învăţa! Copii de patru ani au memorat capitole întregi din Cartea mea şi chiar au învăţat să citească din Biblie! O tânără îşi aminteşte că, atunci când avea aproximativ trei ani şi jumătate, pronunţa mereu greşit expresia „hotărâri judecătoreşti“ şi că tatăl ei a încurajat-o să continue să facă exerciţii de pronunţie corectă.

15. Ce probleme pot fi incluse în discuţiile cu copiii, şi ce dovezi există că aceste discuţii sunt valoroase?

¹⁵ Lecţiile cu cei mici pot fi folosite şi pentru a-i pregăti să le împartă altora apa adevărului, de exemplu prin răspunsuri la întruniri (Evrei 10:24, 25). „La repetiţiile noastre trebuia să răspund cu propriile mele cuvinte“, îşi aminteşte o tânără. „Nu aveam voie să citesc fără ca să înţeleg.“ Pe lângă aceasta, copiii pot fi instruiţi să participe cu seriozitate la predicare. Iată ce declară o femeie care a fost crescută de părinţi temători de Dumnezeu: „Nu am fost niciodată nişte copii care numai îşi însoţeau părinţii în lucrarea lor. Ştiam că aveam şi noi o contribuţie, chiar dacă aceasta consta doar în apăsarea pe butonul soneriei şi în oferirea unui tract. Printr-o pregătire atentă, premergătoare activităţilor de la fiecare sfârşit de săptămână, ştiam ce vom spune. Nu ne-am sculat niciodată sâmbătă dimineaţa ca să întrebăm dacă vom merge la predicare. Ştiam că vom merge“.

16. De ce este importantă ţinerea cu regularitate a studiului în familie cu copiii?

¹⁶ Alimentarea cu regularitate a celor mici cu apa adevărului biblic trebuie luată în serios. Aceasta înseamnă că studiul biblic ţinut cu regularitate în familie este de importanţă vitală. Tatăl a doi copii afirmă că „un factor major care îi irită pe copii este inconsecvenţa“ (Efeseni 6:4). El a spus: „Eu şi soţia mea am ales o zi şi o oră şi am condus cu conştiinciozitate studiul în familie pe baza acestei planificări. Nu a durat mult şi copiii aşteptau cu nerăbdare studiul la ora fixată“. Toată această instruire începută din fragedă copilărie este importantă şi în conformitate cu proverbul: „Aşa cum este îndoit vlăstarul, aşa va creşte şi copacul“.

17. Ce este la fel de important ca alimentarea celor mici cu adevărurile biblice?

¹⁷ Alimentarea copiilor cu adevărurile biblice este importantă, dar la fel de important este şi exemplul părinţilor. Vă văd copiii voştri studiind, asistând cu regularitate la întruniri şi participând la predicare, cu alte cuvinte găsindu-vă plăcerea în înfăptuirea voinţei lui Iehova (Psalmul 40:8)? Este important ca ei să vadă acest lucru. Este demn de remarcat ceea ce a spus o fiică despre mama ei, care a suportat împotrivire din partea soţului ei şi a crescut şase copii care au devenit Martori fideli: „Ceea ce ne-a impresionat cel mai mult a fost exemplul dat de mama: acest exemplu a fost mai grăitor decât vorbele“.

Să îi ocrotim pe cei mici

18. a) Cum pot părinţii să le acorde copiilor ocrotirea de care au nevoie? b) Ce fel de instruire primeau copiii în Israel cu privire la organele de reproducere ale corpului?

¹⁸ Aşa cum puieţii au deseori nevoie de ocrotire împotriva dăunătorilor periculoşi, tot aşa, în acest sistem de lucruri rău, cei mici au nevoie de ocrotire de „oamenii răi“ (2 Timotei 3:1–5, 13). Cum pot părinţii să le asigure o astfel de ocrotire? Ei pot face aceasta ajutându-i să dobândească înţelepciune divină (Eclesiastul 7:12)! Iehova le-a poruncit israeliţilor — inclusiv ‘copiilor’ acestora — să asculte citirea Legii, în care erau amintite şi conduita sexuală potrivită, şi cea nepotrivită (Deuteronomul 31:12; Leviticul 18:6–24). Organele de reproducere ale corpului, de exemplu „testiculele“ şi „organul genital“, sunt menţionate de repetate ori (Leviticul 15:1–3, 16, NW; 21:20; 22:24; Numeri 25:8, NW; Deuteronomul 23:10, NW). Din cauza degradării crase a lumii de azi, cei mici trebuie să cunoască folosirea potrivită şi folosirea nepotrivită a acestor organe ale corpului, care fac parte din creaţia pe care Dumnezeu a numit-o ‘foarte bună’. — Geneza 1:31; 1 Corinteni 12:21–24.

19. În ce constă instruirea potrivită care trebuie acordată celor mici cu privire la organele genitale?

¹⁹ Ideal ar fi ca, de comun acord, ambii părinţi sau fiecare adult care este tutore să identifice pentru copil care îi sunt organele genitale. Apoi ei trebuie să explice că nu trebuie să permită nimănui să se atingă de aceste organe. Întrucât agresorii încearcă deseori să vadă cum reacţionează cei mici la avansurile sexuale viclene, copiii trebuie învăţaţi să se împotrivească cu hotărâre şi să le zică: „Am să te spun!“ Învăţaţi-i pe copii că ei trebuie întotdeauna să spună când o persoană, oricine ar fi ea, a încercat să se atingă de ei astfel încât să îi facă să se simtă tulburaţi, indiferent de ameninţările de intimidare la care au fost supuşi.

Să disciplinăm cu iubire

20. a) În ce sens este disciplinarea asemenea curăţatului pomilor? b) Care este primul efect al disciplinării, dar care este rezultatul?

²⁰ Copiii trag foloase din disciplinarea aplicată cu iubire, la fel cum unui pom îi prieşte dacă este curăţat (Proverbele 1:8, 9; 4:13; 13:1). Când ramurile nedorite sunt tăiate, este stimulată creşterea ramurilor sănătoase. Deci, dacă copiii voştri urmăresc acumularea de bunuri materiale ori înclină spre prietenii rele sau distracţii nesănătoase, aceste înclinaţii negative sunt ca ramurile care trebuie tăiate. Dacă înclinaţiile negative sunt înlăturate, copiii voştri vor fi ajutaţi să crească într-o direcţie spirituală. La început, poate o asemenea disciplinare nu pare plăcută, tot aşa cum curăţarea unui pom îi poate provoca acestuia unele neplăceri. Dar rezultatul minunat al disciplinării este o creştere într-o direcţie nouă, în care vreţi să se dezvolte copilul vostru. — Evrei 12:5–11.

21, 22. a) Ce arată că nu este plăcut nici să disciplinezi, nici să fii disciplinat? b) De ce părinţii nu trebuie să se reţină să aplice disciplina?

²¹ Se poate constata cu uşurinţă că nu este plăcut nici să disciplinezi, nici să fii disciplinat. „Fiul meu a petrecut mult timp în compania unui tânăr despre care bătrânii mă avertizaseră că nu era o prietenie sănătoasă“, a mărturisit un tată. „Ar fi trebuit să acţionez mai repede. Deşi fiul meu nu a fost implicat în nici un păcat grav, a fost nevoie de un anumit timp ca să îşi corecteze gândirea.“ Fiul a spus: „Când am fost despărţit de cel mai bun prieten al meu, m-am simţit zdrobit“. Însă a adăugat: „Aceasta a fost o hotărâre binevenită, deoarece, la scurt timp după aceea, prietenul meu a fost exclus“.

²² „Mustrările disciplinei sunt calea vieţii“, spune Cuvântul lui Dumnezeu. Deci oricât de greu ne-ar veni să aplicăm disciplinarea, să nu evităm să o facem în cazul copiilor noştri (Proverbele 6:23, NW; 23:13; 29:17). După un timp, ei ne vor fi recunoscători că i-am corectat. „Mi-aduc aminte ce mânios eram pe părinţii mei când mă disciplinau“, declară un tânăr. „Acum aş fi şi mai mânios dacă nu m-ar fi disciplinat.“

Răsplata merită efortul

23. De ce merită să depunem eforturi ca să le acordăm copiilor atenţie într-un mod iubitor?

²³ Putem fi absolut siguri că acei copii în care părinţii lor, precum şi alţii, îşi găsesc plăcere sunt rezultatul atenţiei îndelungate care le este acordată zilnic în mod iubitor. Însă toate eforturile care se fac atât pentru copiii naturali, cât şi pentru cei spirituali îşi merită răsplata. Vârstnicul apostol Ioan a confirmat acest lucru când a scris următoarele: „Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr“. — 3 Ioan 4.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ De ce anume au nevoie atât puieţii, cât şi copiii ca să devină demni de laudă?

◻ Cum pot, de fapt, părinţii să servească în calitate de stâlpi eficienţi ai instruirii?

◻ Ce se poate include în lecţiile cu cei mici, şi împotriva cui trebuie ei învăţaţi să reziste?

◻ În ce sens este disciplinarea binefăcătoare pentru copil la fel cum este curăţarea pentru pom?

[Provenienţa fotografiei de la pagina 10]

Cu amabila permisiune a Green Chimney’s Farm