Tihic, un tovarăş de încredere

TIHIC a călătorit în diferite ocazii împreună cu apostolul Pavel şi a slujit ca mesager al său. El era un emisar căruia i se puteau încredinţa bani şi responsabilităţi de supraveghere. Întrucât Scripturile scot în evidenţă fidelitatea lui — o calitate esenţială pentru toţi creştinii —, poate că aţi dori să cunoaşteţi mai multe despre el.

Pavel l-a descris pe Tihic ca pe „fratele [lui] preaiubit şi slujitorul credincios, rob împreună cu [el] în Domnul“ (Coloseni 4:7). De ce îl considera astfel apostolul?

Misiunea de ajutorare de la Ierusalim

În jurul anului 55 e.n., creştinii din Iudeea au avut nevoie de sprijin material. Cu ajutorul congregaţiilor din Europa şi Asia Mică, Pavel a organizat o colectă ca să le vină în ajutor. Tihic, care era din districtul Asiei, a avut şi el un rol în acea misiune de ajutorare.

După ce a dat instrucţiuni referitoare la modul în care să se strângă ajutoarele, Pavel a recomandat ca bărbaţi demni de încredere să fie trimişi la Ierusalim cu ajutoarele sau să le ducă împreună cu el (1 Corinteni 16:1–4). Când a pornit în lunga călătorie din Grecia spre Ierusalim, el a fost însoţit de mai mulţi bărbaţi, unul dintre ei fiind, după cât se pare, Tihic (Faptele 20:4). Se pare că era necesară o escortă mare pentru că purtau banii încredinţaţi de mai multe congregaţii şi pentru că tâlharii de drumul mare constituiau o ameninţare la adresa siguranţei unei călătorii. — 2 Corinteni 11:26.

Având în vedere că Aristarh şi Trofim l-au însoţit pe Pavel la Ierusalim, unii consideră că şi Tihic şi ceilalţi l-au însoţit (Faptele 21:29; 24:17; 27:1, 2). Întrucât Tihic a avut un rol în această misiune de ajutorare, el este unul dintre cei la care s-ar fi putut referi Pavel când a scris despre „fratele“ care a lucrat cu Tit în Grecia pentru a organiza colectarea de ajutoare şi care „a fost ales de biserici ca să meargă împreună cu [Pavel] pentru acest har“ (2 Corinteni 8:18, 19; 12:18). Dacă prima misiune îndeplinită de Tihic a fost una de responsabilitate, cea de-a doua nu a fost mai prejos.

De la Roma la Colose

După cinci sau şase ani (60–61 e.n.), Pavel spera să fie eliberat din prima lui detenţie la Roma. Tihic era cu el, la sute de kilometri de casă. Acum, Tihic se întorcea în Asia. Acest lucru i-a permis lui Pavel să le trimită scrisori congregaţiilor creştine din acea zonă şi să-l trimită pe Onisim, sclavul care fugise de la Filimon, înapoi la Colose. Tihic şi Onisim au dus cel puţin trei scrisori care fac parte acum din canonul biblic — cea către Efeseni, cea către Coloseni şi cea către Filimon. Probabil că a fost trimisă o scrisoare şi către congregaţia din Laodiceea, un oraş situat la 18 kilometri de Colose. — Efeseni 6:21; Coloseni 4:7–9, 16; Filimon 10–12.

Tihic nu era un simplu poştaş. El era un mesager personal de încredere, căci Pavel a scris: „Tot ce este cu privire la mine, vă va spune Tihic, fratele preaiubit şi slujitorul credincios, rob împreună cu mine în Domnul. Vi l-am trimis înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră şi să vă mângâie inimile“. — Coloseni 4:7, 8.

Eruditul Randolph Richards subliniază că un curier „constituia deseori o legătură personală între expeditor şi destinatar, pe lângă legătura menţinută în scris. . . . [Un motiv] pentru care era necesar un curier de încredere era [acela că] el ducea deseori informaţii suplimentare. O scrisoare poate descrie pe scurt o situaţie, conţinând deseori constatările expeditorului, însă de la un curier se aşteaptă să explice toate detaliile în faţa destinatarului scrisorii“. Deşi o scrisoare poate conţine învăţături sau chestiuni urgente, printr-un mesager de încredere se pot transmite oral şi alte lucruri.

Scrisorile către Efeseni, Coloseni şi Filimon menţionează puţine lucruri despre situaţia în care se afla Pavel. Aşadar, Tihic a trebuit să transmită informaţiile de natură personală, să dea detalii despre situaţia lui Pavel în Roma şi să înţeleagă suficient de bine starea congregaţiilor pentru a le încuraja. Mesajele şi responsabilităţile de acest gen le erau încredinţate numai celor pe care se putea conta că vor reprezenta expeditorul cu fidelitate. Tihic a fost un astfel de om.

Supraveghere în misiuni la mare distanţă

După ce a fost eliberat din arestul la domiciliu în Roma, Pavel s-a gândit să-l trimită fie pe Tihic, fie pe Artema la Tit, care se afla pe insula Creta (Tit 1:5; 3:12). În timpul celei de-a doua întemniţări a lui Pavel la Roma (probabil în jurul anului 65 e.n.), apostolul l-a trimis din nou pe Tihic în Efes, probabil ca să-l înlocuiască pe Timotei, care putea astfel să plece ca să fie alături de Pavel. — 2 Timotei 4:9, 12.

Nu se ştie exact dacă Tihic s-a dus şi în Creta, şi în Efes în această perioadă. Însă aceste menţiuni sugerează că el a rămas unul dintre tovarăşii apropiaţi ai lui Pavel până în ultimii ani ai ministerului apostolului. Dacă Pavel se gândea să-l trimită pe el în misiuni de răspundere şi probabil dificile în locul lui Timotei şi al lui Tit, este clar că Tihic devenise un supraveghetor creştin matur (compară cu 1 Timotei 1:3; Tit 1:10–13). Faptul că a fost dispus să călătorească şi să fie folosit în misiuni la mare distanţă a făcut din el un mare ajutor pentru Pavel şi pentru întreaga congregaţie creştină.

Astăzi, creştini cu spirit de sacrificiu îl slujesc de bunăvoie pe Dumnezeu în congregaţiile locale ale Martorilor lui Iehova sau se pun la dispoziţie pentru a promova interesele Regatului în alte părţi. Mii de creştini au acceptat cu bucurie să fie trimişi ca misionari, supraveghetori itineranţi, slujitori internaţionali la construcţii, să lucreze la sediul mondial al Societăţii Watch Tower sau la una dintre filialele acesteia. Asemenea lui Tihic, ei nu ies în evidenţă, dar sunt lucrători sârguincioşi, „slujitori credincioşi“ care îi sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi care sunt iubiţi de ceilalţi creştini în calitate de „robi împreună în Domnul“.