Păstoriţi cu iubire turma lui Dumnezeu

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră.“ — 1 PETRU 5:2, NW.

 1, 2. Care este calitatea predominantă a lui Iehova, şi cum se manifestă ea?

PE TOT parcursul Sfintelor Scripturi se explică faptul că iubirea lui Dumnezeu este calitatea sa predominantă. „Dumnezeu este iubire“, se spune în 1 Ioan 4:8, NW. Întrucât iubirea sa este o iubire activă, în 1 Petru 5:7 se spune că Dumnezeu „îngrijeşte de voi“. În Biblie, modul în care Iehova se îngrijeşte de poporul său este asemănat cu modul în care un păstor plin de iubire se îngrijeşte cu tandreţe de oile sale: „Iată, Stăpânul, DOMNUL . . . Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează“ (Isaia 40:10, 11). Câtă mângâiere a primit David, motiv pentru care a putut spune: „DOMNUL este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic“! — Psalmul 23:1.

² Este potrivit ca Biblia să-i asemene pe cei cărora Dumnezeu le acordă favoare cu nişte oi, deoarece oile sunt paşnice, supuse şi ascultă de păstorul lor grijuliu. Ca Păstor plin de iubire, Iehova le poartă o grijă deosebită membrilor poporului său asemănători oilor. El o manifestă, satisfăcându-le nevoile spirituale şi materiale şi conducându-i, pe parcursul ‘zilelor din urmă’ ale acestei lumi rele, spre apropiata lume nouă şi dreaptă. — 2 Timotei 3:1–5, 13; Matei 6:31–34; 10:28–31; 2 Petru 3:13.

 3. Cum a descris psalmistul modul în care Iehova se îngrijeşte de oile sale?

³ Observaţi grija plină de iubire a lui Iehova faţă de oile sale: „Ochii DOMNULUI sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Când cei drepţi strigă, DOMNUL aude şi-i scapă din toate necazurile lor. . . . DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt. Multe sunt necazurile celui drept, dar DOMNUL îl scapă din toate“ (Psalmul 34:15–19). Câtă mângâiere aduce poporului său, ai cărui membri sunt asemănători oilor, Păstorul Universului!

Exemplul păstorului excelent

 4. Care este rolul lui Isus în îngrijirea turmei lui Dumnezeu?

⁴ Isus, Fiul lui Dumnezeu, a învăţat bine de la Tatăl său, căci Biblia îl numeşte pe Isus „păstorul excelent“ (Ioan 10:11–16, NW). Serviciul său de importanţă vitală pentru turma lui Dumnezeu este menţionat în Apocalipsa, capitolul 7. În Re 7 versetul 9, slujitorii lui Dumnezeu sunt numiţi „o mare mulţime . . . din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“. Apoi, în Re 7 versetul 17 se spune: „Mielul [Isus], care este în mijlocul scaunului de domnie, îi va păstori şi îi va duce la izvoarele apelor vieţii; şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“. Isus îndrumă oile lui Dumnezeu la apele adevărului, care duc la viaţă veşnică (Ioan 17:3). Observaţi că Isus este numit „Mielul“, ceea ce arată propriile sale calităţi de oaie, el fiind exemplul principal de supunere faţă de Dumnezeu.

 5. Ce a simţit Isus faţă de oameni?

⁵ Când era pe pământ, Isus a trăit în mijlocul oamenilor şi a văzut starea lor jalnică. Cum a reacţionat el la necazurile lor? ‘I s-a făcut milă de ei, pentru că erau necăjiţi şi risipiţi ca nişte oi care n-au păstor’ (Matei 9:36). Oile fără păstor suferă mult din cauza prădătorilor, la fel ca oile care au păstori neglijenţi. Dar Isus se îngrijea foarte mult de ele, căci iată ce a spus el: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară“. — Matei 11:28–30.

 6. Ce consideraţie a avut Isus faţă de cei oprimaţi?

⁶ Profeţiile biblice au anunţat că Isus îi va trata pe oameni cu iubire: „DOMNUL M-a uns . . . să pansez pe cei cu inima zdrobită, . . . să mângâi pe toţi cei întristaţi“ (Isaia 61:1, 2; Luca 4:17–21). Isus nu i-a privit niciodată cu dispreţ pe cei săraci şi nefericiţi. Dimpotrivă, el a îndeplinit profeţia din Isaia 42:3: „Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai fumegă încă, nu-l va stinge“ (Compară cu Matei 12:17–21). Cei urgisiţi erau ca trestiile frânte, ca mucurile de lampă care aveau să se stingă repede din cauza lipsei de combustibil. Conştient de starea lor deplorabilă, Isus le-a arătat compasiune şi le-a insuflat putere şi speranţă, vindecându-i spiritualiceşte şi fiziceşte. — Matei 4:23.

 7. Spre cine i-a îndrumat Isus pe cei care au răspuns pozitiv la predicarea sa?

⁷ Oamenii asemănători oilor au venit la Isus în număr mare. Atât de frumoasă era învăţătura sa, încât soldaţii care fuseseră trimişi să-l aresteze au declarat: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta“ (Ioan 7:46). Chiar şi conducătorii religioşi ipocriţi se lamentau: „Lumea se duce după El!“ (Ioan 12:19). Dar Isus nu voia să-şi onoreze propria persoană sau să se glorifice. El i-a îndrumat pe oameni spre Tatăl său. El i-a învăţat să-i slujească lui Iehova din iubire faţă de admirabilele sale calităţi: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată cugetarea ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. — Luca 10:27, 28.

 8. Prin ce anume se deosebeşte ascultarea pe care i-o dă lui Dumnezeu poporul său de cea pe care o dau ceilalţi oameni conducătorilor lumeşti?

⁸ Iehova se bucură de faptul că suveranitatea sa universală este susţinută de oameni asemănători oilor pe baza iubirii lor faţă de el. Ei aleg de bunăvoie să-i slujească deoarece ei îi cunosc frumoasele calităţi. Câtă deosebire faţă de conducătorii acestei lumi ai căror supuşi îi ascultă de frică, fără tragere de inimă sau fiindcă au gânduri ascunse! Niciodată nu s-ar putea spune despre Iehova sau despre Isus ceea ce s-a spus despre un papă al Bisericii Romano-Catolice: „El [papa] era admirat de mulţi, temut de toţi, iubit de nimeni“. — Vicars of Christ—The Dark Side of the Papacy (Vicarii lui Cristos — faţa ascunsă a papalităţii), de Peter De Rosa.

Păstori aspri în Israel

 9, 10. Descrieţi-i pe conducătorii vechiului Israel şi pe cei din secolul I e.n.

⁹ Spre deosebire de Isus, conducătorii religioşi ai Israelului din timpul său nu aveau iubire pentru oi. Ei erau asemenea conducătorilor din vechime ai Israelului, despre care Iehova a spus: „Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înşişi! Nu trebuie păstorii să pască turma? . . . Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi cu asprime“. — Ezechiel 34:2–4.

¹⁰ La fel ca acei păstori politici, conducătorii religioşi evrei din secolul I e.n. aveau inima împietrită (Luca 11:47–52). Pentru a ilustra acest lucru, Isus a relatat despre un evreu care fusese jefuit, bătut şi lăsat pe jumătate mort la marginea drumului. Un preot israelit s-a apropiat, dar, când l-a văzut pe evreu, a trecut pe partea cealaltă a drumului. La fel a făcut şi un levit. Apoi, un neisraelit — un samaritean dispreţuit — s-a apropiat şi i s-a făcut milă de victimă. I-a legat rănile, l-a dus pe animalul său până la un han şi s-a îngrijit de el. I-a plătit hangiului şi i-a spus că se va întoarce ca să plătească toate cheltuielile suplimentare. — Luca 10:30–37.

11, 12. a) În ce fel a atins punctul culminant răutatea conducătorilor religioşi din timpul lui Isus? b) Ce le-au făcut în cele din urmă romanii conducătorilor religioşi?

¹¹ Atât de răi erau conducătorii religioşi din timpul lui Isus, încât, atunci când acesta l-a înviat pe Lazăr, preoţii principali şi fariseii au convocat Sanhedrinul şi au spus: „Ce vom face? Omul Acesta face multe semne. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi poporul nostru [ne vor lua atât locul, cât şi naţiunea, NW]“ (Ioan 11:47, 48). Lor nu le-a păsat de binele pe care îl făcuse Isus celui decedat. Pe ei îi interesau propriile lor poziţii. „Din ziua aceea, deci, s-au sfătuit să-L omoare.“ — Ioan 11:53.

¹² Răutatea preoţilor principali s-a accentuat când „s-au sfătuit să omoare şi pe Lazăr, căci din cauza lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus“ (Ioan 12:10, 11). Eforturile lor egoiste de a-şi apăra poziţia au fost zadarnice, deoarece Isus le-a zis „Vi se lasă casa pustie“ (Matei 23:38). Aceste cuvinte s-au împlinit, astfel că, în timpul acelei generaţii, romanii au venit şi le-au luat ‘locul, naţiunea’ şi viaţa.

Păstori plini de iubire în congregaţia creştină

13. Pe cine a promis Iehova că va trimite să-i păstorească turma?

¹³ În locul păstorilor egoişti şi aspri, Iehova avea să ridice un Păstor Excelent, Isus, care să îngrijească de turma Sa. De asemenea, el a promis că va ridica subpăstori plini de iubire care să aibă grijă de oile sale: „Voi pune peste ele păstori care le vor paşte; nu le va mai fi teamă“ (Ieremia 23:4). Astfel, azi, la fel ca în congregaţiile creştine din secolul I e.n., se fac „numiri de bătrâni din oraş în oraş“ (Tit 1:5, NW). Aceşti bătrâni spirituali care întrunesc calităţile prevăzute în Scripturi trebuie să ‘păstorească turma lui Dumnezeu’. — 1 Petru 5:2; 1 Timotei 3:1–7; Tit 1:7–9.

14, 15. a) Ce atitudine le era greu discipolilor să cultive? b) Ce a făcut Isus pentru a le arăta că bătrânii trebuie să fie slujitori umili?

¹⁴ Prin faptul că îngrijesc de oi, bătrânii trebuie, „mai întâi de toate“, ‘să aibă o dragoste fierbinte’ pentru ele (1 Petru 4:8). Dar, întrucât discipolii lui Isus se îngrijeau prea mult de prestigiul şi poziţia lor, ei au trebuit să înveţe acest lucru. Astfel, atunci când mama a doi discipoli i-a zis lui Isus ‘porunceşte ca, în împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta’, ceilalţi discipoli s-au mâniat. Isus le-a zis: „Ştiţi că mai-marii popoarelor domnesc peste ele şi cei mari le conduc cu autoritate. Între voi să nu fie aşa, ci oricare va voi să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru“. — Matei 20:20–28.

¹⁵ Cu o altă ocazie, după ce discipolii „se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare“, Isus le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!“ (Marcu 9:34, 35, BC). Umilinţa spiritului şi bunăvoinţa de a sluji trebuiau să devină o parte integrantă a personalităţii lor. Totuşi, discipolilor le era încă greu să accepte aceste idei, deoarece, chiar în noaptea dinaintea morţii lui Isus, respectiv la ultima sa masă de seară, a izbucnit „o ceartă aprinsă“ între ei referitor la cine era cel mai mare! Aceasta s-a petrecut în pofida faptului că Isus le arătase modul în care un bătrân trebuia să păstorească turma: Isus însuşi se umilise şi le spălase picioarele. El a zis: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora; căci Eu v-am dat un exemplu, pentru ca aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi“. — Luca 22:24, NW; Ioan 13:14, 15.

16. Ce s-a spus în Turnul de veghere din 1899 despre cea mai importantă calitate a bătrânilor?

¹⁶ Martorii lui Iehova au învăţat întotdeauna că bătrânii trebuie să fie aşa. Cu aproape un secol în urmă, Turnul de veghere din 1 aprilie 1899 (engl.) amintea de cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 13:1–8 şi spunea: „Apostolul arată limpede că cunoaşterea şi oratoria nu sunt cele mai importante încercări, ci acea iubire care pătrunde în inimă şi durează tot timpul vieţii, stimulând şi însufleţind corpurile noastre muritoare, este adevărata încercare — adevărata dovadă a relaţiilor noastre cu Dumnezeu. . . . Trăsătura principală care trebuie căutată la fiecare om care a fost acceptat ca slujitor al bisericii pentru a sluji în lucrurile sfinte trebuie să fie, înainte de toate, spiritul de iubire“. În revistă se arăta că oamenii care nu slujesc în mod umil şi din iubire „sunt învăţători nesiguri şi, după toate probabilităţile, fac mai mult rău decât bine“. — 1 Corinteni 8:1.

17. Cum evidenţiază Biblia calităţile pe care trebuie să le aibă bătrânii?

¹⁷ Aşadar, bătrânii nu trebuie ‘să stăpânească peste’ oi (1 Petru 5:3). În schimb, ei trebuie să fie primii care să manifeste ‘bunătate unii cu alţii şi o tandră compasiune’ (Efeseni 4:32, NW). Pavel a evidenţiat următoarele: „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. . . . Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii [perfectă a unităţii, NW]“. — Coloseni 3:12–14.

18. a) Ce exemplu excelent a dat Pavel în ce priveşte tratarea oilor? b) De ce nu trebuie bătrânii să neglijeze nevoile oilor?

¹⁸ Pavel a învăţat să facă aşa. Iată ce a spus el: „Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. Astfel, în dragostea noastră pentru voi, ne-am fi găsit plăcerea să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi“ (1 Tesaloniceni 2:7, 8). În concordanţă cu aceasta, el a zis: „Să mângâiaţi pe cei deznădăjduiţi [să vorbiţi în mod consolator sufletelor deprimate, NW], să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi [îndelung, NW] răbdători faţă de toţi“ (1 Tesaloniceni 5:14). Indiferent de felul problemei pe care oile o aduc înaintea bătrânilor, aceştia trebuie să-şi amintească de Proverbele 21:13: „Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nu va fi auzit nici el când va striga“.

19. De ce sunt o binecuvântare bătrânii plini de iubire, şi cum răspund oile la o asemenea iubire?

¹⁹ Bătrânii care păstoresc cu iubire turma sunt o binecuvântare pentru oi. În Isaia 32:2 s-au profeţit următoarele: „Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete“. Suntem fericiţi să ştim că mulţi dintre bătrânii noştri de azi se comportă conform acestei minunate şi înviorătoare descrieri. Ei au învăţat să pună în practică următorul principiu: „În ce priveşte dragostea frăţească, fiţi plini de afecţiune unii pentru alţii. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia“ (Romani 12:10). Când bătrânii manifestă o astfel de iubire şi umilinţă, oile răspund, ‘preţuindu-i foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor’. — 1 Tesaloniceni 5:12, 13.

Respectaţi liberul-arbitru

20. De ce trebuie bătrânii să respecte liberul-arbitru?

²⁰ Iehova i-a creat pe oameni cu liber-arbitru pentru ca ei să ia singuri decizii. Deşi bătrânii trebuie să sfătuiască, ba chiar să disciplineze, ei nu trebuie să-şi asume responsabilitea în ce priveşte viaţa sau credinţa altuia. Iată ce a spus Pavel: „Nu că suntem stăpâni peste credinţa voastră, ci noi suntem colaboratori pentru bucuria voastră, fiindcă voi staţi în picioare prin intermediul credinţei voastre“ (2 Corinteni 1:24, NW). Da, „fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“ (Galateni 6:5). Iehova ne-a dat multă libertate în limitele legilor şi principiilor sale. Deci, dacă principiile scripturale nu sunt încălcate, bătrânii trebuie să evite să stabilească reguli. De asemenea, ei trebuie să se opună oricărei tendinţe de a-şi prezenta părerile personale drept dogmă sau de a lăsa ca orgoliul lor să genereze disensiuni atunci când cineva nu subscrie la părerile lor. — 2 Corinteni 3:17; 1 Petru 2:16.

21. Ce se poate învăţa din atitudinea lui Pavel faţă de Filimon?

²¹ Observaţi modul în care Pavel, în timp ce era întemniţat la Roma, l-a tratat pe Filimon, un creştin care era proprietar de sclavi în Colose, Asia Mică. Onisim, un sclav al lui Filimon, fugise la Roma, devenise creştin şi îl ajuta pe Pavel. Pavel i-a scris lui Filimon astfel: „Aş fi dorit să-l ţin la mine ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie; dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele tău să nu fie sub constrângere, ci de bunăvoie“ (Filimon 13, 14). Pavel l-a trimis pe Onisim înapoi la Filimon, cerându-i acestuia din urmă să-l trateze pe Onisim ca pe un frate creştin. Pavel ştia că turma nu era a lui, ci a lui Dumnezeu. El nu era stăpânul turmei, ci slujitorul ei. Pavel nu i-a dictat lui Filimon ce să facă, ci a respectat liberul-arbitru al acestuia.

22. a) Ce trebuie să înţeleagă bătrânii cu privire la responsabilitatea lor? b) Ce fel de organizaţie cultivă Iehova?

²² Pe măsură ce organizaţia lui Dumnezeu creşte, sunt numiţi mai mulţi bătrâni. Ei, precum şi bătrânii mai experimentaţi, trebuie să înţeleagă că responsabilitatea lor este slujirea cu umilinţă. În felul acesta, pe măsură ce Dumnezeu îşi conduce organizaţia spre lumea nouă, aceasta va continua să crească aşa cum doreşte el — bine organizată, dar nu sacrificând iubirea şi compasiunea de dragul eficienţei. Astfel, organizaţia sa va deveni tot mai atrăgătoare pentru cei asemănători oilor, care vor vedea în ea dovada faptului că „Dumnezeu face să coopereze toate lucrările sale spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu“. La aceasta trebuie să ne aşteptăm din partea unei organizaţii fondate pe iubire, deoarece „iubirea nu trece niciodată“. — Romani 8:28, NW; 1 Corinteni 13:8, NW.

Ce veţi răspunde?

◻ Cum descrie Biblia grija lui Iehova faţă de poporul său?

◻ Ce rol joacă Isus în îngrijirea turmei lui Dumnezeu?

◻ Ce calitate importantă trebuie să aibă bătrânii?

◻ De ce trebuie bătrânii să respecte liberul-arbitru al oilor?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Isus, „păstorul excelent“, a manifestat compasiune.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 17]

Conducătorii religioşi răi au pus la cale uciderea lui Isus.