Alte oi şi noul legământ

„Pe fiii străinilor . . . , pe toţi cei care vor păzi sabatul, ca să nu-l profaneze, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt.“ — ISAIA 56:6, 7.

 1. a) Potrivit viziunii lui Ioan, ce se realizează în timp ce vânturile sentinţei lui Iehova sunt reţinute? b) Ce mulţime remarcabilă a văzut Ioan?

ÎN CEA de-a patra viziune din cartea Apocalipsa, apostolul Ioan a văzut cum vânturile distrugătoare ale sentinţei lui Iehova au fost reţinute în timp ce se încheia sigilarea tuturor membrilor „Israelul[ui] lui Dumnezeu“. Aceştia sunt primii care primesc binecuvântări prin intermediul lui Isus, partea principală a seminţei lui Avraam (Galateni 6:16; Geneza 22:18; Apocalipsa 7:1–4). În aceeaşi viziune, Ioan a văzut ‘o mare mulţime pe care nici un om nu putea să o numere, din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile . . ., strigând cu voce tare, spunând: «Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru care stă pe tron şi Mielului»’ (Apocalipsa 7:9, 10, NW). Când spun: „Salvarea o datorăm . . . Mielului“, membrii marii mulţimi arată că şi ei sunt binecuvântaţi prin intermediul Seminţei lui Avraam.

 2. Când şi-a făcut apariţia marea mulţime, şi cum este identificată ea?

² Această mare mulţime a fost identificată în 1935, iar astăzi numără peste cinci milioane. Marcaţi pentru a supravieţui marelui necaz, membrii ei vor fi separaţi pentru viaţă veşnică atunci când Isus va despărţi „oile“ de „capre“. Creştinii din marea mulţime se numără printre „alte oi“ din ilustrarea lui Isus despre staule. Ei au speranţa de a trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ. — Matei 25:31–46; Ioan 10:16; Apocalipsa 21:3, 4.

 3. Prin ce se deosebesc creştinii unşi de alte oi în ce priveşte noul legământ?

³ Pentru cei 144 000, binecuvântarea legământului avraamic se realizează prin intermediul noului legământ. Ca participanţi la acest legământ, ei ajung „sub bunătate[a] nemeritată“ şi „sub legea faţă de Cristos“ (Romani 6:15, NW; 1 Corinteni 9:21, NW). Aşadar, numai cei 144 000 de membri ai Israelului lui Dumnezeu se împărtăşesc în mod potrivit din embleme cu ocazia Comemorării morţii lui Isus şi numai cu ei a încheiat Isus legământul său pentru un Regat (Luca 22:19, 20, 29). Membrii marii mulţimi nu sunt participanţi la noul legământ. Cu toate acestea, ei se asociază cu membrii Israelului lui Dumnezeu şi locuiesc împreună cu ei în „ţar[a]“ lor (Isaia 66:8). De aceea, este rezonabil să spunem că şi ei ajung sub bunătatea nemeritată a lui Iehova şi sub legea faţă de Cristos. Deşi nu sunt participanţi la noul legământ, ei sunt beneficiari ai noului legământ.

„Străinii“ şi „Israelul lui Dumnezeu“

 4, 5. a) Potrivit cu Isaia, ce grup avea să-i slujească lui Iehova? b) Cum se împlineşte Isaia 56:6, 7 în cazul marii mulţimi?

⁴ Profetul Isaia a scris: „Pe fiii străinilor care se vor alipi de DOMNUL ca să-I slujească şi să iubească Numele DOMNULUI, ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei care vor păzi sabatul, ca să nu-l profaneze, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu“ (Isaia 56:6, 7). În Israel, lucrul acesta însemna că „străini[i]“, sau neisraeliţii, i se închinau lui Iehova — iubeau numele său, respectau condiţiile legământului Legii, ţineau sabatul şi aduceau jertfe la templu, sau la „cas[a] de rugăciune“ a lui Dumnezeu. — Matei 21:13.

⁵ În zilele noastre, „străinii care s-au unit cu Iehova“ sunt marea mulţime. Aceştia îi slujesc lui Iehova în asociere cu Israelul lui Dumnezeu (Zaharia 8:23). Ei aduc aceleaşi jertfe aprobate ca şi Israelul lui Dumnezeu (Evrei 13:15, 16). Ei se închină în templul spiritual al lui Dumnezeu, „cas[a lui] de rugăciune“ (compară cu Apocalipsa 7:15). Ţin ei sabatul săptămânal? Nici celor unşi, nici altor oi nu li se porunceşte lucrul acesta (Coloseni 2:16, 17). Totuşi, Pavel le-a spus creştinilor evrei unşi: „Rămâne . . . o odihnă ca de sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale“ (Evrei 4:9, 10). Acei evrei au intrat în această „odihnă ca de sabat“ când s-au supus „dreptăţii lui Dumnezeu“ şi s-au odihnit de lucrările Legii, nemaiîncercând să fie declaraţi drepţi prin acestea (Romani 10:3, 4). Creştinii unşi proveniţi dintre neamuri se bucură de aceeaşi odihnă, deoarece se supun dreptăţii lui Iehova. Marea mulţime li se alătură în această odihnă.

 6. În ce fel intră alte oi din prezent în noul legământ?

⁶ În plus, alte oi intră în noul legământ aşa cum străinii din vechime au intrat în legământul Legii. În ce mod? Nu devenind participanţi la noul legământ, ci supunându-se legilor asociate acestuia şi trăgând foloase din el (compară cu Ieremia 31:33, 34). Asemenea însoţitorilor lor unşi, alte oi au legea lui Iehova scrisă „în inima [lor]“. Ei iubesc foarte mult poruncile şi principiile lui Iehova şi ascultă de ele (Psalmii 37:31; 119:97). Asemenea creştinilor unşi, ei îl cunosc pe Iehova (Ioan 17:3). Ce se poate spune despre circumcizie? Cu aproximativ 1 500 de ani înainte de încheierea noului legământ, Moise i-a îndemnat pe israeliţi: „Să vă faceţi circumcizie inimii“ (Deuteronomul 10:16; Ieremia 4:4). Deşi circumcizia fizică obligatorie nu a mai fost valabilă după abrogarea Legii, atât cei unşi, cât şi alte oi trebuie să-şi „circumcidă“ inima (Coloseni 2:11). În final, Iehova le va ierta păcatele altor oi pe baza ‘sângelui legământului’, sânge pe care şi l-a vărsat Isus (Matei 26:28; 1 Ioan 1:9; 2:2). Dumnezeu nu îi înfiază ca fii spirituali, aşa cum face în cazul celor 144 000. Dar el îi declară drepţi şi pe membrii altor oi, aşa cum Avraam a fost declarat drept ca prieten al lui Dumnezeu. — Matei 25:46; Romani 4:2, 3; Iacov 2:23.

 7. Ce perspectivă li se deschide membrilor altor oi din prezent, care sunt declaraţi drepţi asemenea lui Avraam?

⁷ Faptul că cei 144 000 sunt declaraţi drepţi face posibil ca ei să nutrească speranţa de a domni cu Isus în Regatul ceresc (Romani 8:16, 17; Galateni 2:16). Faptul de a fi declaraţi drepţi ca prieteni ai lui Dumnezeu le permite altor oi să îmbrăţişeze speranţa de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac — fie supravieţuind Armaghedonului ca membri ai marii mulţimi, fie înviind la ‘învierea celor drepţi’ (Faptele 24:15). Ce privilegiu este să ai această speranţă şi să fii prieten cu Suveranul universului, să fii „oaspete în cortul [său]“ (Psalmul 15:1, 2, NW)! Da, atât cei unşi, cât şi membrii altor oi sunt binecuvântaţi în mod minunat prin Isus, Sămânţa lui Avraam.

O Zi a Ispăşirii mai mare

 8. Ce au prefigurat jertfele aduse sub Lege în Ziua Ispăşirii?

⁸ Când a vorbit despre noul legământ, Pavel le-a amintit cititorilor săi de Ziua anuală a Ispăşirii ţinută sub legământul Legii. În acea zi erau aduse jertfe separate — una pentru tribul preoţesc al lui Levi şi alta pentru cele 12 triburi nepreoţeşti. S-a explicat demult că acest lucru a prefigurat marea jertfă a lui Isus care urma să fie oferită atât în folosul celor 144 000, care au speranţă cerească, cât şi în folosul milioanelor de persoane care au speranţă pământească.a Pavel a arătat că în împlinirea Zilei Ispăşirii foloasele jertfei lui Isus vor fi aplicate sub noul legământ, în cadrul unei Zile a Ispăşirii mai mari. Ca Mare Preot al acestei zile mai mari, Isus şi-a dat viaţa perfectă ca jertfă de ispăşire pentru a obţine „răscumpărare[a] veşnică“ a omenirii. — Evrei 9:11–24.

 9. Ce speranţă puteau îmbrăţişa creştinii unşi evrei datorită faptului că se aflau în noul legământ?

⁹ Mulţi creştini evrei din secolul întâi erau încă „plini de râvnă pentru lege[a mozaică]“ (Faptele 21:20). De aceea, Pavel le-a amintit în mod potrivit că Isus este „Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei care sunt chemaţi să capete făgăduinţa moştenirii veşnice“ (Evrei 9:15). Noul legământ i-a eliberat pe creştinii evrei de sub vechiul legământ, care scotea în evidenţă starea lor păcătoasă. Graţie noului legământ, ei puteau îmbrăţişa „făgăduinţa moştenirii [cereşti] veşnice“.

10. Pentru ce îi mulţumesc lui Dumnezeu cei unşi şi alte oi?

¹⁰ „[Ori]cine crede în Fiul“ va trage foloase din jertfa de răscumpărare (Ioan 3:16, 36). Pavel a spus: „Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, celor care Îl aşteaptă, nu în legătură cu păcatul, ci pentru mântuire [salvare, NW]“ (Evrei 9:28). Astăzi, dintre cei care îl aşteaptă cu sinceritate pe Isus fac parte creştinii unşi din Israelul lui Dumnezeu, care sunt în viaţă, şi milioanele de persoane care alcătuiesc marea mulţime şi care au, de asemenea, o moştenire veşnică. Ambele clase îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru noul legământ şi pentru binecuvântările dătătoare de viaţă asociate acestuia, din care fac parte Ziua mai mare a Ispăşirii şi ministerul Marelui Preot, Isus, în Locul Preasfânt din cer.

Ocupaţi în serviciul sacru

11. Ce fac cu bucurie atât cei unşi, cât şi alte oi care au o conştiinţă curăţată prin jertfa lui Isus?

¹¹ În scrisoarea sa adresată evreilor, Pavel a subliniat valoarea superioară a jertfei lui Isus în cadrul noului legământ în comparaţie cu ofrandele pentru păcat aduse sub vechiul legământ (Evrei 9:13–15). Jertfa mai bună a lui Isus poate să ‘ne curăţească conştiinţa de faptele moarte ca să-i putem sluji Dumnezeului Celui viu’. Pentru creştinii evrei, „faptele moarte“ cuprindeau „abaterile făptuite sub legământul dintâi“. Pentru creştinii de astăzi, acestea cuprind păcatele comise în trecut de care ei s-au căit sincer şi pe care Dumnezeu le-a iertat (1 Corinteni 6:9–11). Cu o conştiinţă curăţată, creştinii unşi îi „slujesc [aduc un serviciu sacru, NW] Dumnezeului Celui viu“. Iar marea mulţime face şi ea acest lucru. Deoarece şi-au curăţat conştiinţa prin „sângele Mielului“, ei se află în marele templu spiritual al lui Dumnezeu, ‘slujindu-i [aducându-i un serviciu sacru, NW] zi şi noapte’. — Apocalipsa 7:14, 15.

12. Cum demonstrăm că avem „o deplină siguranţă a credinţei“?

¹² În plus, Pavel a spus: „Să ne apropiem cu o inimă curată, cu o deplină siguranţă a credinţei, cu inimile stropite şi curăţite de o conştiinţă rea şi cu trupul spălat cu o apă curată“ (Evrei 10:22). Cum putem arăta că avem „o deplină siguranţă a credinţei“? Pavel i-a îndemnat pe creştinii evrei: „Să ţinem cu fermitate la declaraţia publică a speranţei noastre [cereşti], fără să şovăim, căci fidel este cel care a promis. Şi să ne preocupăm unii de alţii, pentru a ne îndemna la iubire şi la lucrări excelente, nepărăsind întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci încurajându-vă unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie“ (Evrei 10:23–25, NW). Dacă credinţa noastră este vie, nici noi nu vom ‘părăsi întrunirea noastră’. Ne vom bucura să ne îndemnăm fraţii şi să fim îndemnaţi de ei la iubire şi la lucrări excelente şi să fim întăriţi pentru lucrarea vitală de a declara public speranţa noastră, indiferent că este pământească sau cerească. — Ioan 13:35.

‘Legământul veşnic’

13, 14. În ce privinţe este veşnic noul legământ?

¹³ Ce se va întâmpla atunci când ultimii dintre cei 144 000 îşi vor vedea împlinită speranţa cerească? Nu va mai fi valabil noul legământ? La data aceea nu va mai fi pe pământ nici un membru al Israelului lui Dumnezeu. Toţi participanţii la legământ vor fi cu Isus în „regatul Tatălui [său]“ (Matei 26:29, NW). Ne amintim însă cuvintele lui Pavel din scrisoarea sa adresată evreilor: „Dumnezeul păcii . . . a adus înapoi dintre cei morţi pe . . . marele Păstor al oilor, în temeiul sângelui legământului celui veşnic“ (Evrei 13:20; Isaia 55:3). În ce sens este veşnic noul legământ?

¹⁴ În primul rând, spre deosebire de legământul Legii, noul legământ nu va fi înlocuit niciodată. În al doilea rând, efectele lui sunt permanente, aşa cum este regalitatea lui Isus (compară Luca 1:33 cu 1 Corinteni 15:27, 28). Regatul ceresc ocupă un loc etern în cadrul scopurilor lui Iehova (Apocalipsa 22:5). Şi în al treilea rând, alte oi vor trage în continuare foloase din noul legământ. În timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, oamenii fideli vor continua să-i ‘aducă lui Iehova un serviciu sacru zi şi noapte în templul Său’, exact aşa cum fac în prezent. Iehova nu va menţiona din nou păcatele lor din trecut, care au fost iertate pe baza ‘sângelui legământului’ lui Isus. Ei se vor bucura în continuare de o poziţie dreaptă, ca prieteni ai lui Iehova, iar legea lui va fi scrisă şi atunci în inima lor.

15. Descrieţi relaţia care va exista în lumea nouă între Iehova şi închinătorii săi de pe pământ.

¹⁵ Le va putea spune atunci Iehova acestor slujitori pământeşti: „Eu sunt Dumnezeul lor, iar ei sunt poporul meu“? Da. „El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei“ (Apocalipsa 21:3). Ei vor deveni „tabăra sfinţilor“, reprezentanţii pământeşti ai ‘cetăţii iubite’, care este mireasa cerească a lui Isus Cristos (Apocalipsa 14:1; 20:9; 21:2). Toate acestea vor fi posibile datorită credinţei lor în „sângele legământului“, sânge pe care şi l-a vărsat Isus, şi datorită supunerii lor faţă de regii şi preoţii cereşti, care, atunci când erau pe pământ, alcătuiau Israelul lui Dumnezeu. — Apocalipsa 5:10.

16. a) Ce perspective vor avea cei înviaţi pe pământ? b) Ce binecuvântări vor veni la sfârşitul celor o mie de ani?

¹⁶ Ce se poate spune despre morţii care vor fi înviaţi pe pământ (Ioan 5:28, 29)? Şi ei vor fi invitaţi să ‘fie binecuvântaţi’ prin intermediul lui Isus, Sămânţa lui Avraam (Geneza 22:18). Şi ei vor trebui să iubească numele lui Iehova, slujindu-i, oferindu-i jertfe plăcute şi aducându-i un serviciu sacru în casa lui de rugăciune. Cei care fac lucrul acesta vor intra în odihna lui Dumnezeu (Isaia 56:6, 7). La sfârşitul celor o mie de ani, toţi cei fideli vor fi fost aduşi la perfecţiune umană datorită serviciilor lui Isus Cristos şi ale celor 144 000 de colaboratori preoţi ai săi. Ei vor fi drepţi, nu numai declaraţi drepţi ca prieteni ai lui Dumnezeu. Ei vor ‘veni la viaţă’, fiind eliberaţi complet de păcatul şi moartea moştenite de la Adam (Apocalipsa 20:5; 22:2). Ce binecuvântare va fi aceasta! Din perspectiva pe care o avem astăzi, se pare că lucrarea preoţească a lui Isus şi a celor 144 000 va fi fost îndeplinită atunci. Binecuvântările Zilei mai mari a Ispăşirii vor fi fost aplicate în întregime. După aceea, Isus „va da împărăţia în mâinile lui Dumnezeu şi Tatăl“ (1 Corinteni 15:24). Va fi un test final pentru omenire, iar apoi Satan şi demonii lui vor fi distruşi pentru totdeauna. — Apocalipsa 20:7, 10.

17. Având în vedere bucuria care ne aşteaptă, care trebuie să fie hotărârea noastră?

¹⁷ Ce rol va avea „legământul veşnic“ în emoţionanta eră care va începe atunci? Nu ne putem pronunţa în această privinţă. Ceea ce ne-a revelat Iehova până acum este suficient pentru prezent. Suntem cuprinşi de veneraţie! Gândiţi-vă: viaţa veşnică va face parte din ‘cerurile noi şi pământul nou’ (2 Petru 3:13)! Fie ca nimic să nu ne slăbească dorinţa de a moşteni această promisiune. Poate că nu este uşor să rămânem fermi. Pavel a spus: „Aveţi nevoie de perseverenţă, pentru ca, după ce aţi îndeplinit voinţa lui Dumnezeu, să primiţi împlinirea promisiunii“ (Evrei 10:36, NW). Nu uitaţi însă că orice problemă sau opoziţie care trebuie înfruntată este nesemnificativă în comparaţie cu bucuria care ne aşteaptă (2 Corinteni 4:17). Aşadar, fie ca nici unul dintre noi să nu se afle printre „aceia care dau înapoi spre pierzare“. Dimpotrivă, să fim printre „aceia care au credinţă pentru păstrarea sufletului“ (Evrei 10:39). Cu toţii să avem o încredere deplină în Iehova, Dumnezeul legămintelor, pentru a avea parte de binecuvântări eterne.

[Notă de subsol]

Aţi înţeles?

◻ În afară de creştinii unşi, cine sunt binecuvântaţi prin Sămânţa lui Avraam?

◻ În ce priveşte binecuvântările primite prin intermediul noului legământ, ce asemănări există între alte oi şi prozeliţii aflaţi sub vechiul legământ?

◻ Cum sunt binecuvântate alte oi prin intermediul Zilei mai mari a Ispăşirii?

◻ De ce a numit Pavel noul legământ un „legământ veşnic“?

[Chenarul de la pagina 21]

SERVICIUL SACRU ÎN TEMPLU

Marea mulţime se închină împreună cu creştinii unşi în curtea pământească a marelui templu spiritual al lui Iehova (Apocalipsa 7:14, 15; 11:2). Nu avem nici un motiv să tragem concluzia că ei se află într-o Curte separată a neamurilor. Când Isus a fost pe pământ, în templu exista o Curte a neamurilor. Însă în proiectele de inspiraţie divină ale templului lui Solomon şi Ezechiel nu a existat nici o dispoziţie cu privire la o Curte a neamurilor. În templul lui Solomon exista o curte exterioară, unde se închinau împreună israeliţii şi prozeliţii, bărbaţii şi femeile. Acesta este modelul profetic al curţii pământeşti a templului spiritual, unde Ioan a văzut marea mulţime aducând un serviciu sacru.

Totuşi, în curtea interioară, unde se afla marele altar, puteau să intre numai preoţii şi leviţii; în Locul Sfânt puteau să intre numai preoţii, iar în Locul Preasfânt putea să intre numai marele preot. Curtea interioară şi Locul Sfânt prefigurează starea spirituală unică a creştinilor unşi de pe pământ. Iar Locul Preasfânt prefigurează cerul însuşi, unde creştinii unşi primesc viaţă nemuritoare alături de Marele lor Preot ceresc. — Evrei 10:19, 20.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Având în vedere bucuria care ne aşteaptă, să avem „credinţă pentru păstrarea sufletului“