Păstori şi oi într-o teocraţie

„Iehova este Judecătorul nostru, Iehova este Legislatorul nostru, Iehova este Regele nostru; el însuşi ne va salva.“ — ISAIA 33:22, NW.

 1. De ce se poate spune că termenul teocraţie se aplică atât cu privire la creştinii din secolul întâi, cât şi cu privire la cei de azi?

TEOCRAŢIE înseamnă o guvernare exercitată de Dumnezeu. Ea implică acceptarea autorităţii lui Iehova şi respectarea liniilor directoare şi a instrucţiunilor sale în ce priveşte hotărârile mari şi mici pe care le luăm în viaţă. Congregaţia creştină din secolul întâi era o teocraţie autentică. Atunci creştinii puteau pe bună dreptate să spună: „Iehova este Judecătorul nostru, Iehova este Legislatorul nostru, Iehova este Regele nostru“ (Isaia 33:22, NW). Având ca nucleu rămăşiţa unsă, organizaţia lui Iehova Dumnezeu de azi este în mod asemănător o teocraţie reală.

În ce fel suntem noi teocratici azi?

 2. Arătaţi o modalitate prin care Martorii lui Iehova se supun guvernării lui Iehova.

² De ce putem spune că organizaţia pământească a lui Iehova este o teocraţie? Putem, deoarece aceia care îi aparţin ei se supun realmente guvernării lui Iehova şi urmează conducerea lui Isus Cristos — cel pe care Iehova l-a întronat Rege. De exemplu, în timpul sfârşitului, lui Isus îi este adresată direct următoarea poruncă venită de la Marele Teocrat: „Trimite secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pămîntului este copt“ (Apocalipsa 14:15). Isus se supune şi efectuează secerişul pământului. Creştinii îşi sprijină Regele în această mare lucrare, predicând cu zel vestea bună şi făcând discipoli (Matei 28:19; Marcu 13:10; Faptele 1:8). Procedând astfel, ei sunt colaboratori şi cu Iehova, Marele Teocrat. — 1 Corinteni 3:9.

 3. În ce fel se supun creştinii teocraţiei în chestiuni privitoare la moralitate?

³ Şi în privinţa conduitei se supun creştinii guvernării lui Dumnezeu. Isus a zis: „Cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca faptele să-i fie arătate, întrucît sînt făcute în [armonie cu, NW] Dumnezeu“ (Ioan 3:21). Azi se fac polemici interminabile pe marginea normelor morale, dar aceste dispute nu-şi au locul între creştini. Ei consideră imoral ceea ce Iehova spune că este imoral şi se feresc de imoralitate ca de ciumă! Ei se îngrijesc, de asemenea, de familie, ascultă de părinţi şi sunt supuşi autorităţilor superioare (Efeseni 5:3–5, 22–33; 6:1–4; 1 Timotei 5:8; Tit 3:1). Astfel, ei se comportă în mod teocratic — sunt în armonie cu Dumnezeu.

 4. Ce atitudini greşite au manifestat Adam, Eva şi Saul, şi cum manifestă creştinii o atitudine diferită?

⁴ Adam şi Eva au pierdut Paradisul deoarece voiau să ia singuri hotărâri cu privire la ce este bine şi ce este rău. Isus voia exact contrariul. El a spus: „Nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis“. Creştinii caută acelaşi lucru (Ioan 5:30; Luca 22:42; Romani 12:2; Evrei 10:7). Saul, primul rege al Israelului, a ascultat de Iehova, dar numai parţial. Pentru acest motiv, el a fost respins. Samuel i-a spus: „Ascultarea face mai mult decît jertfele şi luarea aminte mai mult decît grăsimea berbecilor“ (1 Samuel 15:22). Este teocratic să urmăm într-o anumită măsură voinţa lui Iehova, de exemplu mergând cu regularitate în lucrarea de predicare sau la întruniri, iar apoi să facem compromis în privinţa moralităţii sau în alte privinţe? Bineînţeles, nu! Noi ne străduim să ‘facem din inimă voia lui Dumnezeu’ (Efeseni 6:6; 1 Petru 4:1, 2). Spre deosebire de Saul, noi ne supunem în totalitate guvernării lui Dumnezeu.

O teocraţie modernă

 5, 6. Cum tratează Iehova cu omenirea azi, şi la ce anume duce cooperarea cu acest aranjament?

⁵ În trecut, Iehova a guvernat şi a dezvăluit adevăruri prin intermediul anumitor persoane — profeţi, regi şi apostoli. Azi lucrurile stau altfel: nu există nici profeţi inspiraţi, nici apostoli. Isus a zis că, în timpul prezenţei sale ca Rege, el va identifica un corp fidel de continuatori — un ‘sclav fidel şi prevăzător’ —, pe care îl va numi peste toate bunurile sale (Matei 24:45–47, NW; Isaia 43:10). În 1919, acest sclav a fost identificat în persoana rămăşiţei creştinilor unşi. Fiind, de atunci încoace, reprezentată prin Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova, ea constituie centrul teocraţiei de pe pământ. În întreaga lume, Corpul de Guvernare este reprezentat prin comitete de filială, supraveghetori itineranţi şi bătrâni de congregaţie.

⁶ Cooperarea cu organizaţia teocratică este o parte esenţială a supunerii faţă de teocraţie. O asemenea cooperare este în folosul unităţii şi a ordinii la nivel mondial, în „întreaga asociaţie a fraţilor“ (1 Petru 2:17, NW). Acest lucru, la rândul lui, îi place lui Iehova, fiindcă Iehova „nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii“. — 1 Corinteni 14:33.

Bătrânii în teocraţie

 7. De ce se poate spune că bătrânii sunt numiţi în mod teocratic?

⁷ Toţi bătrânii numiţi, indiferent de poziţia de autoritate pe care o deţin, îndeplinesc cerinţele prezentate în Biblie cu privire la funcţia de supraveghetor, sau bătrân (1 Timotei 3:1–7; Tit 1:5–9). În plus, cuvintele lui Pavel adresate bătrânilor din Efes se aplică tuturor bătrânilor: „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma în care v-a pus Duhul Sfînt supraveghetori, ca să păstoriţi biserica [congregaţia, NW] lui Dumnezeu“ (Faptele 20:28). Da, bătrânii sunt numiţi de spiritul sfânt, care provine de la Iehova Dumnezeu (Ioan 14:26). Numirea lor este teocratică. Pe lângă aceasta, ei păstoresc turma lui Dumnezeu. Turma îi aparţine lui Iehova, nu bătrânilor. Organizaţia lui Dumnezeu este o teocraţie.

 8. Care sunt în general responsabilităţile bătrânilor de azi?

⁸ În scrisoarea sa către efeseni, apostolul Pavel a prezentat responsabilităţile generale ale bătrânilor, spunând: „El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire [ministerială, NW], pentru zidirea trupului lui Hristos“ (Efeseni 4:11, 12). Apostolii şi profeţii s-au sfârşit odată cu copilăria „trupului lui Hristos“ (compară cu 1 Corinteni 13:8). Dar bătrânii sunt încă foarte ocupaţi cu evanghelizarea, păstorirea şi predarea. — 2 Timotei 4:2; Tit 1:9.

 9. Cum trebuie să se pregătească bătrânii în mod individual pentru a reprezenta voinţa lui Dumnezeu în congregaţie?

⁹ Întrucât teocraţia este guvernarea lui Dumnezeu, bătrânii eficienţi sunt complet familiarizaţi cu voinţa lui Dumnezeu. Lui Iosua i s-a poruncit să citească zilnic Legea. Şi bătrânii trebuie să studieze şi să consulte cu regularitate Scripturile şi să fie complet familiarizaţi cu literatura biblică publicată de sclavul fidel şi prevăzător (2 Timotei 3:14, 15). Aceasta include revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă!, precum şi alte publicaţii care arată cum se aplică principiile biblice în anumite situaţii.a Totuşi, deşi este important ca un bătrân să cunoască şi să urmeze liniile directoare publicate în literatura Societăţii Watch Tower, el trebuie să fie şi complet familiarizat cu principiile scripturale care stau la baza acestora. Numai atunci va fi el în măsură să aplice cu înţelegere şi compasiune liniile directoare scripturale. — Compară cu Mica 6:8.

Să slujim cu spirit creştin

10. De ce atitudine negativă trebuie să se ferească bătrânii, şi cum?

¹⁰ În jurul anului 55 e.n., apostolul Pavel a scris prima scrisoare către congregaţia din Corint. Una dintre problemele pe care le-a rezolvat el era în legătură cu anumiţi oameni care voiau să aibă un loc proeminent în congregaţie. Pavel a scris următoarele: „O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi! Şi măcar de aţi împărăţi, ca să putem împărăţi şi noi împreună cu voi“ (1 Corinteni 4:8). În secolul întâi e.n., toţi creştinii aveau speranţa de a guverna ca regi şi preoţi cereşti împreună cu Isus (Apocalipsa 20:4, 6). Se pare însă că unii din Corint au uitat că, pe pământ, nu există regi în teocraţia creştină. În loc să se comporte ca regi ai acestei lumi, păstorii creştini cultivă umilinţa — o calitate care îi place lui Iehova. — Psalmul 138:6; Luca 22:25–27.

11. a) Arătaţi câteva exemple remarcabile de umilinţă. b) Ce părere trebuie să aibă despre sine bătrânii şi toţi ceilalţi creştini?

¹¹ Este umilinţa o slăbiciune? Câtuşi de puţin! Iehova însuşi este înfăţişat ca fiind umil (Psalmul 18:35). Regii Israelului au condus armate la luptă şi au guvernat naţiunea sub conducerea lui Iehova. Totuşi, fiecare dintre ei trebuia să fie atent ca „inima lui să nu se înalţe mai presus de fraţii lui“ (Deuteronomul 17:20). Isus cel înviat este Rege ceresc. Când a fost însă pe pământ, el a spălat picioarele discipolilor săi. Câtă umilinţă! Şi, arătându-le apostolilor săi că voia ca ei să fie la fel de umili, el a spus: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sînteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora“ (Ioan 13:14; Filipeni 2:5–8). Toată gloria şi lauda trebuie să i le aducem lui Iehova, nu vreunui om (Apocalipsa 4:11). Fie că sunt, fie că nu sunt bătrâni, toţi creştinii trebuie să se aprecieze în lumina cuvintelor lui Isus: „Sîntem nişte robi netrebnici: am făcut ce eram datori să facem“ (Luca 17:10). Orice altă părere este neteocratică.

12. De ce este iubirea o calitate esenţială pe care trebuie să o cultive bătrânii creştini?

¹² Pe lângă umilinţă, bătrânii creştini cultivă iubirea. Apostolul Ioan a arătat importanţa iubirii când a spus: „Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste“ (1 Ioan 4:8). Persoanele care nu iubesc nu sunt teocratice. Ele nu-l cunosc pe Iehova. Referitor la Fiul lui Dumnezeu, Biblia spune: „Isus . . . fiindcă iubea pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit pînă la capăt“ (Ioan 13:1). Vorbindu-le celor 11 oameni care aveau să facă parte din corpul de guvernare al congregaţiei creştine, Isus a zis: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum v-am iubit Eu“ (Ioan 15:12). Iubirea este semnul de identificare al adevăratului creştinism. Ea îi atrage pe cei cu inima zdrobită, pe cei îndoliaţi şi pe captivii spirituali care tânjesc după libertate (Isaia 61:1, 2; Ioan 13:35). Bătrânii trebuie să fie exemplari în ce priveşte manifestarea ei.

13. Deşi problemele de azi pot fi grele, cum poate un bătrân să aibă o influenţă pozitivă în orice situaţie?

¹³ Azi, bătrânii sunt, deseori, solicitaţi să ajute la rezolvarea unor probleme complexe. Problemele dintr-o căsnicie pot fi profunde şi persistente. Tinerii au probleme pe care adulţii poate că le înţeleg cu greu. Suferinţele afective sunt, deseori, greu de înţeles. Poate că un bătrân căruia i se prezintă asemenea probleme nu este sigur ce trebuie să facă. Dar el poate fi sigur că, dacă îi cere lui Iehova înţelepciune în rugăciune şi se sprijină pe ea, dacă cercetează Biblia şi informaţiile publicate de sclavul fidel şi prevăzător şi dacă le tratează pe oi într-un mod umil şi plin de iubire, el va avea o influenţă pozitivă chiar şi în cele mai grele situaţii.

14, 15. Menţionaţi câteva scrisori care arată că Iehova îşi binecuvântează poporul cu mulţi bătrâni excelenţi.

¹⁴ Iehova şi-a binecuvântat din belşug organizaţia cu „daruri sub formă de oameni“ (Efeseni 4:8, NW). Din când în când, Societatea Watch Tower primeşte scrisori călduroase ce confirmă iubirea manifestată de bătrâni umili care păstoresc plini de compasiune oile lui Dumnezeu. De exemplu, iată ce ne scrie un bătrân de congregaţie: „Nu-mi amintesc să fi existat vreo altă vizită a supraveghetorului de circumscripţie care să mă fi influenţat mai mult sau despre care să se vorbească şi acum în congregaţie. Supraveghetorul de circumscripţie m-a ajutat să înţeleg importanţa faptului de a avea o atitudine pozitivă în relaţiile cu fraţii şi de a-i lăuda, în primul rând“.

¹⁵ Iată ce ne relatează o soră care trebuia să se ducă pentru tratament la un spital aflat la mare depărtare: „Cât de mângâietor a fost pentru mine faptul că, în prima mea seară de nelinişte petrecută într-un spital aflat atât de departe de casă, am întâlnit un bătrân! El şi alţi fraţi au petrecut mult timp cu mine. Chiar şi oamenii din lume care ştiau în ce stare mă aflam considerau că n-aş fi putut supravieţui fără încurajarea, grija şi rugăciunile acelor fraţi devotaţi şi plini de iubire“. O altă soră ne scrie: „Eu sunt în viaţă azi deoarece corpul de bătrâni m-a îndrumat cu răbdare până la capătul luptei mele cu depresia acută. . . . Un frate şi soţia lui nu ştiau ce să-mi spună. . . . Dar ceea ce m-a mişcat cel mai mult a fost faptul că, deşi nu înţelegeau pe deplin starea mea, ei s-au interesat de mine cu multă iubire“.

16. Ce îndemn le dă Petru bătrânilor?

¹⁶ Da, mulţi bătrâni aplică îndemnul apostolului Petru: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este între voi, veghind asupra ei, nu fiind constrînşi, ci de bunăvoie; nu pentru un cîştig ruşinos, ci cu dragă inimă; nu ca şi cum aţi stăpîni peste cei încredinţaţi vouă, ci făcîndu-vă exemple turmei“ (1 Petru 5:1–3). Ce binecuvântare sunt asemenea bătrâni teocratici!

Oile în teocraţie

17. Numiţi câteva calităţi pe care trebuie să le cultive toţi membrii congregaţiei.

¹⁷ Totuşi, o teocraţie nu este formată numai din bătrâni. Dacă păstorii trebuie să fie teocratici, şi oile trebuie să fie aşa. În ce privinţe? Aceleaşi principii după care se ghidează păstorii trebuie să se ghideze şi oile. Dacă vor să primească binecuvântarea lui Iehova, toţi creştinii, nu numai bătrânii, trebuie să fie umili (Iacov 4:6). Toţi trebuie să cultive iubirea deoarece, fără ea, jertfele noastre nu îi plac lui Iehova (1 Corinteni 13:1–3). Şi toţi, nu numai bătrânii, trebuie „să ne umplem de cunoştinţa exactă a voinţei [lui Iehova] în toată înţelepciunea şi discernământul spiritual“. — Coloseni 1:9, NW.

18. a) De ce o cunoaştere superficială a adevărului nu este suficientă? b) Cum putem să ne umplem toţi de cunoştinţă exactă?

¹⁸ Atât cei tineri, cât şi cei bătrâni se confruntă în permanenţă cu situaţii grele în care trebuie să ia hotărâri în timp ce se străduiesc să rămână fideli în pofida faptului că trăiesc în lumea lui Satan. Moda lumii în materie de îmbrăcăminte, muzică, filme şi literatură pune la încercare spiritualitea unora. O cunoaştere superficială a adevărului nu este suficientă pentru a ne ajuta să ne păstrăm echilibrul. Ca să fim siguri că rămânem fideli, trebuie să ne umplem de cunoştinţă exactă. Avem nevoie de discernământul şi de înţelepciunea pe care numai Cuvântul lui Dumnezeu ni le poate da (Proverbele 2:1–5). Aceasta înseamnă să cultivăm obiceiuri sănătoase cu privire la studiu, să medităm la ceea ce învăţăm şi să punem în practică (Psalmul 1:1–3; Apocalipsa 1:3). Scriind cele ce urmează, Pavel se adresa nu numai bătrânilor, ci tuturor creştinilor: „Hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru aceia ale căror simţuri s-au deprins, prin exerciţiu, să deosebească [‘să discearnă’, NW] binele şi răul“. — Evrei 5:14.

Păstori şi oi colaborează

19, 20. Ce îndemnuri le sunt date tuturor pentru a colabora cu bătrânii, şi de ce?

¹⁹ În sfârşit, trebuie să spunem că cei care colaborează cu bătrânii manifestă un spirit cu adevărat teocratic. Iată ce i-a scris Pavel lui Timotei: „Bătrînii care cîrmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei care lucrează în cuvînt şi în învăţătură“ (1 Timotei 5:17; 1 Petru 5:5, 6). Poziţia de bătrân este un minunat privilegiu, dar majoritatea bătrânilor sunt oameni cu familie care se duc zilnic la un loc de muncă laică şi care au grijă de soţii şi de copii. Deşi ei sunt fericiţi că slujesc, serviciul lor este mai uşor şi le aduce mai multe satisfacţii când congregaţia, în loc să fie exagerat de critică şi de pretenţioasă, le dă sprijin. — Evrei 13:17.

²⁰ Apostolul Pavel a spus: „Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri care v-au vestit cuvîntul lui Dumnezeu; şi privind deaproape sfîrşitul vieţuirii lor, urmaţi-le credinţa“ (Evrei 13:7). Nu, Pavel nu i-a îndemnat pe fraţi să-i urmeze pe bătrâni (1 Corinteni 1:12). Faptul de a urma un om nu este teocratic, dar este, categoric, înţelept să imitaţi credinţa dovedită a unui bătrân teocratic care este activ în lucrarea de evanghelizare, vine cu regularitate la întruniri şi se poartă într-un mod umil şi iubitor cu membrii congregaţiei.

Un testament al credinţei

21. Cum manifestă creştinii o credinţă la fel de tare ca a lui Moise?

²¹ Într-adevăr, existenţa unei organizaţii teocratice în timpul actual, când se înregistrează cea mai mare degenerare din istoria omenirii, este o mărturie a puterii Marelui Teocrat (Isaia 2:2–5). Ea este şi o mărturie a credinţei manifestată de aproape cinci milioane de creştini — bărbaţi, femei, copii —, care se luptă cu problemele vieţii zilnice, dar nu uită niciodată că Iehova este Guvernatorul lor. Aşa cum fidelul Moise „a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel care este nevăzut“, tot aşa creştinii de azi au o credinţă la fel de puternică (Evrei 11:27). Ei au privilegiul de a trăi într-o teocraţie şi îi mulţumesc zilnic lui Iehova pentru ea (Psalmul 100:4, 5). În timp ce simt puterea salvatoare a lui Iehova, ei sunt fericiţi că proclamă: „Iehova este Judecătorul nostru, Iehova este Legislatorul nostru, Iehova este Regele nostru; el însuşi ne va salva“. — Isaia 33:22, NW.

[Notă de subsol]

Ce arată Biblia?

◻ În ce fel se supun teocraţiei creştinii?

◻ Cum este organizată azi teocraţia?

◻ În ce privinţe trebuie să se pregătească bătrânii pentru a-şi îndeplini responsabilităţile?

◻ Ce calităţi creştine esenţiale trebuie să cultive şi să manifeste bătrânii?

◻ Ce relaţii trebuie să existe între oi şi păstori în teocraţie?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Adam şi Eva au pierdut Paradisul deoarece voiau să ia singuri hotărâri privitoare la bine şi rău.

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Dacă un bătrân tratează cu umilinţă şi iubire oile, el va avea întotdeauna o influenţă pozitivă.