Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre ca unii care vor da socoteală, ca să facă lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci ar fi în paguba voastră“. — Evrei 13:7, 17.

El ne sfătuieşte, de asemenea, să ascultăm şi să ne supunem îndrumărilor acestor bărbaţi numiţi. Potrivit biblistului R. T. France, cuvântul folosit în textul grecesc şi tradus „ascultaţi“ nu este „cuvântul care se foloseşte în mod obişnuit pentru ascultare, fiindcă înseamnă literalmente «fiţi convinşi», ceea ce sugerează acceptarea de bunăvoie a conducerii lor“. Noi ascultăm de bătrâni nu doar pentru că aşa ne porunceşte Cuvântul lui Dumnezeu, ci şi din convingerea că aceşti fraţi sunt sincer interesaţi de tot ce are legătură cu Regatul, precum şi de bunăstarea noastră fizică şi spirituală. Şi, bineînţeles, dacă acceptăm de bunăvoie conducerea lor, vom avea numai de câştigat.

 9. De ce este necesar nu numai să ascultăm, ci şi ‘să fim supuşi’?

⁹ Dar cum ar trebui să reacţionăm dacă într-o anumită situaţie nu suntem convinşi că îndrumarea dată de bătrâni este cea mai bună? Aici intervine supunerea. Este uşor să ascultăm când totul e clar şi când suntem de acord cu deciziile luate sau cu îndrumările oferite, dar arătăm că suntem cu adevărat supuşi atunci când cedăm chiar dacă nu înţelegem de ce s-a dat o anumită îndrumare. Petru, care mai târziu a devenit apostol, a manifestat o astfel de supunere. — Luca 5:4, 5.

12. În ce sens bătrânii „veghează neîncetat asupra sufletelor [noastre]“?

¹² Al doilea motiv pentru a colabora cu supraveghetorii creştini este că „ei veghează neîncetat asupra sufletelor [noastre]“. Dacă observă în atitudinea sau în comportarea noastră ceva ce ne-ar putea pune în pericol spiritualitatea, ei sunt gata să ne dea sfaturile necesare pentru a ne îndrepta (Galateni 6:1). Cuvântul grecesc tradus „a veghea neîncetat“ înseamnă literalmente „a nu dormi“. În opinia unui biblist, termenul „se referă la vigilenţa permanentă a unui păstor“. Pe lângă faptul că sunt vigilenţi în sens spiritual, se întâmplă uneori ca bătrânii să nu poată dormi pentru că se gândesc la bunăstarea noastră spirituală. Nu ar trebui aşadar să colaborăm de bunăvoie cu aceşti subpăstori iubitori, care fac tot posibilul să imite grija plină de iubire arătată de Isus Cristos, „marele păstor al oilor“? — Evrei 13:20.

13. Înaintea cui şi pentru ce sunt răspunzători supraveghetorii şi toţi creştinii?

¹³ Al treilea motiv pentru a colabora de bunăvoie cu supraveghetorii este că ei veghează neîncetat asupra noastră „ca unii care vor da socoteală“. Supraveghetorii nu uită că sunt subpăstori, că slujesc sub îndrumarea Păstorilor din ceruri, Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos (Ezechiel 34:22-24). Iehova este Proprietarul oilor, pe care ‘le-a cumpărat cu sângele propriului său Fiu’, iar supraveghetorii numiţi sunt răspunzători pentru modul în care se poartă cu turma Sa. Ei trebuie s-o trateze „cu tandreţe“ (Faptele 20:28, 29). De altfel, cu toţii suntem răspunzători înaintea lui Iehova pentru modul în care reacţionăm la îndrumarea sa (Romani 14:10-12). Ascultând de bătrânii numiţi arătăm şi că ne supunem lui Cristos, Capul congregaţiei. — Coloseni 2:19.

14. În ce situaţie ar putea supraveghetorii creştini să slujească „suspinând“, şi cu ce consecinţe?

¹⁴ Pavel a prezentat al patrulea motiv pentru care trebuie să ne supunem cu umilinţă supraveghetorilor creştini, scriind: „Ca să facă lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci ar fi în paguba voastră“ (Evrei 13:17). Pe umerii bătrânilor creştini apasă multe responsabilităţi, cum ar fi aceea de a preda, a păstori, a fi în fruntea lucrării de predicare, a se îngriji de propria familie şi a rezolva problemele din congregaţie (2 Corinteni 11:28, 29). Dacă nu colaborăm cu ei, nu facem decât să le îngreunăm sarcina şi vor ajunge să o poarte „suspinând“. Mai mult decât atât, dacă nu am colabora, i-am displăcea lui Iehova şi am avea numai de pierdut. În schimb, dacă manifestăm respectul cuvenit şi un spirit de colaborare, bătrânii îşi pot îndeplini responsabilităţile cu bucurie, ceea ce ne va ajuta să fim uniţi şi să participăm cu plăcere la lucrarea de predicare a Regatului. — Romani 15:5, 6.