Aţi intrat în odihna lui Dumnezeu?

„Cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale.“ — EVREI 4:10.

 1. De ce este odihna un lucru demn de dorit?

ODIHNĂ. Ce cuvânt plăcut şi îmbietor! Dat fiind că trăim într-o lume grăbită şi agitată, cei mai mulţi dintre noi vor recunoaşte că puţină odihnă este binevenită. Fie că suntem tineri sau bătrâni, fie că suntem căsătoriţi sau necăsătoriţi, ne simţim încordaţi şi epuizaţi chiar şi numai din cauza vieţii de fiecare zi. Pentru cei cu limite fizice sau infirmităţi, fiecare zi este o piatră de încercare. Aşa cum se spune în Biblie, „până în ziua de azi, toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii“ (Romani 8:22). Un om care se odihneşte nu este neapărat leneş. Odihna este o necesitate umană, care trebuie satisfăcută.

 2. De când se odihneşte Iehova?

² Chiar şi Iehova Dumnezeu se odihneşte. Iată ce citim în cartea Geneza: „Au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse“. Iehova a atribuit o semnificaţie specială „zilei a şaptea“, deoarece consemnarea inspirată spune în continuare: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o“. — Geneza 2:1–3.

Dumnezeu s-a odihnit de lucrarea sa

 3. Care nu ar putea fi motivele pentru care Dumnezeu se odihneşte?

³ De ce s-a odihnit Dumnezeu „în ziua a şaptea“? Bineînţeles că el nu s-a odihnit pentru că era obosit. Iehova are „energie dinamică“ din abundenţă şi „nu se epuizează, nici nu oboseşte“ (Isaia 40:26, 28, NW). Dumnezeu nu s-a odihnit nici pentru că trebuia să facă o pauză sau să-şi schimbe ritmul, deoarece Isus a spus: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi Eu de asemenea lucrez“ (Ioan 5:17). În orice caz, „Dumnezeu este Spirit“ şi nu depinde de ciclurile biologice şi de necesităţile pe care le au creaturile fizice. — Ioan 4:24, NW.

 4. În ce sens s-a deosebit „ziua a şaptea“ de celelalte şase „zile“ care au precedat-o?

⁴ Ce ne poate ajuta să înţelegem motivul pentru care Dumnezeu s-a odihnit „în ziua a şaptea“? Să observăm că, deşi a fost foarte mulţumit de ceea ce realizase în decursul lungii perioade a celor şase „zile“ de creare anterioare, Dumnezeu a binecuvântat în mod special „ziua a şaptea“ şi „a sfinţit-o“. Iată cum defineşte Concise Oxford Dictionary cuvântul „sfânt“: „Dedicat sau destinat în exclusivitate (unui dumnezeu sau unui scop religios)“. Deci faptul că Iehova a binecuvântat „ziua a şaptea“ şi a sfinţit-o arată că această zi şi „odihna“ lui Dumnezeu trebuie să aibă legătură cu voinţa şi scopul său sacru şi nu cu vreo necesitate a sa. Despre ce este vorba?

 5. Ce a pus Dumnezeu în funcţiune în primele şase „zile“ de creare?

⁵ În cele şase „zile“ de creare anterioare, Dumnezeu făcuse şi pusese în funcţiune toate ciclurile şi legile care guvernează pământul şi tot ce există în jurul lui. Oamenii de ştiinţă descoperă în prezent că acestea au fost proiectate într-un mod minunat. Spre sfârşitul „zilei a şasea“, Dumnezeu a creat prima pereche de oameni şi i-a pus în „grădină, în Eden, spre răsărit“. La urmă, Dumnezeu şi-a declarat scopul cu privire la familia umană şi la pământ în următoarele cuvinte profetice: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ“. — Geneza 1:28, 31; 2:8.

 6. a) Cum a considerat Dumnezeu la sfârşitul „zilei a şasea“ tot ceea ce crease? b) În ce sens este sfântă „ziua a şaptea“?

⁶ Relatarea ne spune că, spre sfârşitul „zilei a şasea“, „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune“ (Geneza 1:31). Dumnezeu a fost mulţumit de tot ceea ce făcuse. Astfel, el s-a odihnit sau a încetat să mai creeze alte lucruri în legătură cu pământul. Însă grădina paradiziacă de atunci, care era perfectă şi frumoasă, nu se întindea decât pe o suprafaţă mică, iar pe pământ nu existau decât două fiinţe umane. Era nevoie de timp pentru ca pământul şi familia umană să ajungă la starea pe care şi-o propusese Dumnezeu. Din acest motiv, el a stabilit o a „şaptea zi“ care avea să permită tuturor lucrurilor pe care le crease în cele şase „zile“ anterioare să progreseze în armonie cu voinţa sa sfântă (compară cu Efeseni 1:11). Când se va încheia „ziua a şaptea“, tot pământul va fi devenit un paradis, în care va locui etern o familie de oameni perfecţi (Isaia 45:18). „Ziua a şaptea“ este rezervată sau dedicată realizării voinţei lui Dumnezeu cu privire la pământ şi omenire. În acest sens, ea este „sfântă“.

 7. a) În ce privinţă s-a odihnit Dumnezeu „în ziua a şaptea“? b) Cum se va realiza totul la sfârşitul „zilei a şaptea“?

⁷ Astfel, Dumnezeu s-a odihnit de lucrările sale de creaţie în „ziua a şaptea“, ca şi cum s-ar fi oprit pentru a permite ca ceea ce iniţiase să-şi urmeze cursul. El este pe deplin convins că la sfârşitul celei de-a „şaptea zile“ totul se va fi realizat aşa cum şi-a propus el. Chiar dacă au existat obstacole, ele vor fi fost depăşite. Toţi oamenii ascultători vor trage foloase când voinţa lui Dumnezeu va fi înfăptuită în mod deplin. Nimic nu va împiedica lucrul acesta deoarece Dumnezeu a binecuvântat „ziua a şaptea“ şi a „sfinţit-o“. Ce perspectivă minunată pentru oamenii ascultători!

Israelul nu a intrat în odihna lui Dumnezeu

 8. Când şi cum au ajuns israeliţii să ţină Sabatul?

⁸ Naţiunea Israel a beneficiat de măsurile luate de Iehova cu privire la muncă şi odihnă. Chiar înainte de a le da israeliţilor Legea la muntele Sinai, Dumnezeu le-a spus prin Moise: „Vedeţi că DOMNUL v-a dat sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea pâine pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte“. Drept urmare, „poporul s-a odihnit în ziua a şaptea“. — Exodul 16:22–30.

 9. De ce legea Sabatului a fost, fără îndoială, primită cu bucurie de israeliţi?

⁹ Această măsură era ceva nou pentru israeliţi, care fuseseră eliberaţi de puţin timp din sclavia egipteană. Deşi egiptenii şi alte naţiuni măsurau timpul în intervale de cinci până la zece zile, este puţin probabil ca israeliţilor să li se fi acordat vreo zi de odihnă (compară cu Exodul 5:1–9). Prin urmare, este logic să tragem concluzia că israeliţii au primit cu bucurie această schimbare. Ei nu au considerat cerinţa privitoare la Sabat drept o povară sau o restricţie, ci, cu siguranţă, au fost bucuroşi să o respecte. De fapt, Dumnezeu le-a spus mai târziu că Sabatul trebuia să le servească drept aducere-aminte a sclaviei lor în Egipt şi a faptului că el îi eliberase. — Deuteronomul 5:15.

10, 11. a) De ce anume s-ar fi putut bucura israeliţii dacă ar fi fost ascultători? b) De ce nu au intrat israeliţii în odihna lui Dumnezeu?

¹⁰ Dacă israeliţii care au ieşit din Egipt cu Moise ar fi fost ascultători, ei ar fi avut privilegiul de a intra în Ţara Promisă, „unde curgea lapte şi miere“ (Exodul 3:8). Acolo ei s-ar fi bucurat cu adevărat de odihnă, nu numai cu ocazia Sabatului, ci toată viaţa lor (Deuteronomul 12:9, 10). Însă nu aşa au stat lucrurile. Apostolul Pavel a scris cu privire la ei: „Cine au fost . . . cei care s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia pe care S-a mâniat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei care păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Şi cui S-a jurat El că nu vor intra în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor care nu au ascultat? Vedem deci că n-au putut să intre din cauza necredinţei“. — Evrei 3:16–19.

¹¹ Ce lecţie semnificativă pentru noi! Deoarece i-a lipsit credinţa în Iehova, acea generaţie de israeliţi nu a primit odihna pe care le-o promisese el. În loc de aceasta, ei au pierit în deşert. Ei nu au înţeles că, în calitate de descendenţi ai lui Avraam, erau asociaţi cu voinţa lui Dumnezeu de a binecuvânta toate naţiunile pământului (Geneza 17:7, 8; 22:18). În loc să acţioneze în armonie cu voinţa divină, ei s-au lăsat complet distraşi de dorinţele lor egoiste şi lumeşti. Să nu adoptăm niciodată o asemenea atitudine! — 1 Corinteni 10:6, 10.

Rămâne o odihnă

12. Ce perspectivă aveau creştinii din secolul I, şi cum puteau beneficia de ea?

¹² După ce a arătat că israeliţii nu au intrat în odihna lui Dumnezeu din cauza lipsei de credinţă, Pavel şi-a îndreptat atenţia spre colaboratorii săi de credinţă. Aşa cum se menţionează în Evrei 4:1–5, el i-a asigurat din nou că „rămâne o promisiune de a intra în odihna [lui Dumnezeu]“ (NW). Pavel i-a îndemnat să exercite credinţă în „vestea bună“, pentru că „noi, care am exercitat credinţă, intrăm în odihnă“. Având în vedere că Legea fusese deja abrogată prin jertfa de răscumpărare a lui Isus, Pavel nu se referă aici la odihna fizică oferită de sabat (Coloseni 2:13, 14). Citând din Geneza 2:2 şi din Psalmul 95:11, Pavel i-a îndemnat pe creştinii evrei să intre în odihna lui Dumnezeu.

13. De ce îndreaptă Pavel atenţia asupra cuvântului „astăzi“ când citează din Psalmul 95?

¹³ Posibilitatea de a intra în odihna lui Dumnezeu trebuie să fi fost o „veste bună“ pentru creştinii evrei, aşa cum odihna de Sabat trebuie să fi fost o „veste bună“ pentru strămoşii lor israeliţi. De aceea, Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi în credinţă să nu facă aceeaşi greşeală pe care o făcuseră israeliţii în deşert. Citând din Psalmul 95:7, 8, el îndreaptă atenţia asupra cuvântului „astăzi“, deşi trecuse foarte mult timp de când Dumnezeu se odihnea de lucrările sale de creaţie (Evrei 4:6, 7). La ce se referea Pavel? La faptul că „ziua a şaptea“, pe care Dumnezeu o rezervase pentru realizarea deplină a scopului său cu privire la pământ şi omenire, îşi urma încă cursul. Prin urmare, în ce-i privea pe colaboratorii săi creştini, era necesar ca ei să acţioneze în armonie cu acest scop şi să nu se lase absorbiţi de scopuri egoiste. Pavel face să răsune încă o dată avertismentul: „Nu vă împietriţi inimile!“

14. Cum a arătat Pavel că „odihna“ lui Dumnezeu a rămas încă?

¹⁴ În plus, Pavel a arătat că promisa „odihnă“ nu însemna numai stabilirea în Ţara Promisă sub conducerea lui Iosua (Iosua 21:44). „Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihna, — spune Pavel — Dumnezeu n-ar mai vorbi după aceea de o altă zi.“ Având în vedere lucrul acesta, Pavel adaugă: „Rămâne . . . o odihnă ca de sabat pentru poporul lui Dumnezeu“ (Evrei 4:8, 9). Ce este această „odihnă ca de sabat“?

Intraţi în odihna lui Dumnezeu!

15, 16. a) Care este semnificaţia expresiei „odihnă ca de sabat“? b) Ce înseamnă ca cineva să se „odihnească de lucrările lui“?

¹⁵ Expresia „odihnă ca de sabat“ este traducerea unui cuvânt grecesc care înseamnă „sabatizare“ (Kingdom Interlinear). Profesorul William Lane afirmă: „Termenul a căpătat o nuanţă specifică de la instrucţiunile privitoare la Sabat care au fost elaborate în iudaism pe baza Exodului 20:8–10, unde se sublinia faptul că odihna şi lauda merg mână-n mână . . . [Termenul] subliniază caracterul deosebit al sărbătorii şi bucuriei, exprimat prin adorarea şi lăudarea lui Dumnezeu“. Aşadar, odihna promisă nu este o scutire de muncă, ci schimbarea de la o muncă obositoare şi inutilă la un serviciu plin de bucurie, care îl onorează pe Dumnezeu.

¹⁶ Lucrul acesta este confirmat de ceea ce spune Pavel în continuare: „Fiindcă cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale“ (Evrei 4:10). Dumnezeu nu s-a odihnit în a şaptea zi de creare pentru că era obosit, ci el şi-a încetat lucrarea de creare cu privire la pământ pentru ca opera lui să progreseze şi să ajungă la glorie deplină, spre lauda şi onoarea sa. Dat fiind că facem parte din creaţia lui Dumnezeu, şi noi trebuie să ne încadrăm în acest proces. Trebuie să ne „odihnim de lucrările noastre“, adică nu trebuie să mai încercăm să ne justificăm înaintea lui Dumnezeu, în încercarea de a obţine salvarea, ci trebuie să avem credinţă că salvarea noastră depinde de jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, prin intermediul căruia toate lucrurile vor fi aduse din nou în armonie cu scopul lui Dumnezeu. — Efeseni 1:8–14; Coloseni 1:19, 20.

Cuvântul lui Dumnezeu exercită putere

17. Ce atitudine adoptată de Israelul carnal trebuie să evităm?

¹⁷ Din cauza neascultării şi a lipsei de credinţă, israeliţii nu au intrat în odihna promisă de Dumnezeu. Iată de ce Pavel îi îndeamnă pe creştinii evrei: „Să facem deci tot posibilul ca să intrăm în această odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă în acelaşi model de neascultare“ (Evrei 4:11, NW). Majoritatea evreilor din secolul I nu au exercitat credinţă în Isus şi mulţi dintre ei au trecut prin mari suferinţe când sistemul iudaic a luat sfârşit în 70 e.n. Cât de important este pentru noi astăzi să avem credinţă în promisiunile lui Dumnezeu!

18. a) Ce motive ne-a dat Pavel ca să exercităm credinţă în cuvântul lui Dumnezeu? b) În ce sens este cuvântul lui Dumnezeu „mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri“?

¹⁸ Avem motive temeinice să exercităm credinţă în cuvântul lui Iehova. Pavel a scris: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, atât încheieturile, cât şi măduva, şi judecă gândurile şi intenţiile inimii“ (Evrei 4:12). Într-adevăr, cuvântul sau mesajul lui Dumnezeu este „mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri“. Creştinii evrei trebuiau să-şi amintească ce li s-a întâmplat strămoşilor lor. Deoarece au ignorat sentinţa lui Iehova, potrivit căreia urmau să piară în deşert, ei au încercat să intre în Ţara Promisă. Însă Moise i-a avertizat: „Amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie“. Când israeliţii au înaintat cu încăpăţânare, „amaleciţii şi canaaniţii care locuiau pe dealul acela s-au coborât şi i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma“ (Numeri 14:39–45). Cuvântul lui Iehova este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi cine îl ignoră va suporta, cu siguranţă, consecinţele. — Galateni 6:7–9.

19. Cât de adânc „pătrunde“ cuvântul lui Dumnezeu, şi de ce trebuie să recunoaştem că suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu?

¹⁹ Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde cu putere „până acolo că desparte sufletul şi duhul, atât încheieturile cât şi măduva“! Acesta pătrunde în gândurile şi motivaţiile oamenilor, ajungând în sens figurat până la măduvă, în partea cea mai lăuntrică a oaselor! Deşi israeliţii eliberaţi din sclavia Egiptului consimţiseră să respecte Legea, Iehova ştia că în adâncul inimii lor ei nu apreciau nici ceea ce făcuse el pentru ei, nici cerinţele sale (Psalmul 95:7–11). În loc să facă voia sa, aceştia nu se interesau decât de satisfacerea dorinţelor lor carnale. În consecinţă, ei nu au intrat în odihna pe care le-o promisese Dumnezeu, ci au pierit în deşert. Ar trebui să tragem învăţăminte de aici, deoarece „nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor [Dumnezeului] cu care avem a face“ (Evrei 4:13). De aceea, să trăim conform dedicării noastre la Iehova şi să nu „dăm înapoi spre pierzare“. — Evrei 10:39.

20. Ce ne stă în faţă, şi ce trebuie să facem acum pentru a intra în odihna lui Dumnezeu?

²⁰ Deşi „ziua a şaptea“ — ziua de odihnă a lui Dumnezeu — îşi urmează încă cursul, El veghează la realizarea scopului său cu privire la pământ şi omenire. În curând, Regele mesianic, Isus Cristos, va trece la acţiune pentru a curăţa pământul de toţi cei ce se opun voinţei lui Dumnezeu, inclusiv de Satan Diavolul. În timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos, Isus şi cei 144 000 de coregenţi vor aduce pământul şi omenirea la starea preconizată de Dumnezeu (Apocalipsa 14:1; 20:1–6). Acum este momentul să demonstrăm că ne axăm viaţa pe voinţa lui Iehova Dumnezeu. În loc să căutăm să ne justificăm înaintea lui Dumnezeu şi să urmărim interese personale, acum este momentul să ne „odihnim de lucrările noastre“ şi să slujim din toată inima intereselor Regatului. Procedând astfel şi rămânând fideli Tatălui nostru ceresc, Iehova, vom avea privilegiul de a ne bucura acum şi pentru totdeauna de foloasele odihnei lui Dumnezeu.

Ştiţi să explicaţi?

◻ Cu ce scop s-a odihnit Dumnezeu „în ziua a şaptea“?

◻ De care odihnă s-ar fi putut bucura israeliţii, dar de ce nu au intrat în ea?

◻ Ce trebuie să facem pentru a intra în odihna lui Dumnezeu?

◻ În ce sens este cuvântul lui Dumnezeu viu, puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri?

[Legenda ilustraţiei de la paginile 16, 17]

Israeliţii au ţinut Sabatul, dar nu au intrat în odihna lui Dumnezeu. Ştiţi de ce?