Discipolul Iacov ne-a sfătuit să nu ne lăsăm doborâți de încercări, ci să le considerăm un motiv de bucurie. (Iac. 1:2, 12) Iar Isus a spus că trebuie să fim fericiți chiar și atunci când suntem persecutați. (Citește Matei 5:11.) Dar cum ne putem păstra bucuria în astfel de situații? Analizarea câtorva idei din scrisoarea adresată de Iacov primilor creștini ne va fi foarte utilă în acest sens. Mai întâi, vom vedea prin ce încercări au trecut ei.

CU CE ÎNCERCĂRI S-AU CONFRUNTAT PRIMII CREȘTINI?

3. Ce s-a întâmplat la scurt timp după ce Iacov a devenit discipol al lui Isus?

³ La puțin timp după ce Iacov, fratele vitreg al lui Isus, a devenit discipol al său, creștinii din Ierusalim au ajuns ținta unor aprige persecuții. (Fap. 1:14; 5:17, 18) Când discipolul Ștefan a fost ucis, mulți creștini au fugit din oraș și „s-au împrăștiat în regiunile Iudeei și ale Samariei”, ajungând până în Cipru și în Antiohia. (Fap. 7:58–8:1; 11:19) Prin câte greutăți au trebuit ei să treacă! Totuși, au continuat să predice cu zel vestea bună oriunde au mers, astfel că pe tot cuprinsul Imperiului Roman s-au format congregații. (1 Pet. 1:1) Însă îi așteptau vremuri și mai tulburi.

4. Prin ce alte încercări au trecut primii creștini?

⁴ Creștinii din secolul I au trebuit să înfrunte diverse încercări. De exemplu, în jurul anului 50 e.n., împăratul roman Claudiu le-a poruncit tuturor evreilor să părăsească Roma. Prin urmare, evreii care deveniseră creștini au fost obligați să-și abandoneze locuințele și să se mute în altă parte. (Fap. 18:1-3) În aproximativ 61 e.n., apostolul Pavel a spus despre colaboratorii săi creștini că au fost batjocoriți în public, aruncați în închisoare și deposedați de bunuri. (Evr. 10:32-34) La fel ca alți oameni, unii creștini au avut de suferit din cauza sărăciei și a bolilor. (Rom. 15:26; Filip. 2:25-27)

Dar bucuria despre care a scris Iacov este un aspect al rodului spiritului sfânt și nu depinde de situația unei persoane. (Gal. 5:22) Un creștin are un sentiment profund de bucurie deoarece știe că este aprobat de Iehova și că urmează exemplul lui Isus. (Citește Luca 6:22, 23; Col. 1:10, 11) Acest gen de bucurie poate fi comparat cu flacăra dintr-un felinar. Fiind adăpostită în felinar, ea poate să ardă nestingherită. Tot așa, flacăra bucuriei din inima unui creștin continuă să ardă, indiferent de situațiile potrivnice prin care trece. Ea nu începe să pâlpâie când apar probleme de sănătate sau de ordin financiar și nu este înăbușită de batjocurile sau de persecuțiile din partea familiei sau a altora. Când împotrivitorii încearcă să stingă flacăra bucuriei noastre, ea continuă să ardă, cu și mai multă putere. Încercările credinței sunt o dovadă că suntem discipoli adevărați ai lui Cristos. (Mat. 10:22; 24:9; Ioan 15:20) De aceea, Iacov a scris: „Frații mei, considerați drept o mare bucurie când treceți prin diferite încercări”. (Iac. 1:2)