Părinţi şi copii, comunicaţi cu iubire!

 1, 2. Ce sentimente au părinţii şi copiii unii faţă de alţii, dar cu ce dificultate se confruntă ei?

„CE AI vrea să le spui părinţilor tăi dacă ai afla că mâine vor muri?“ Această întrebare le-a fost pusă la sute de copii din Statele Unite. Aproximativ 95 la sută dintre ei nu s-au gândit la probleme sau neînţelegeri, ci au spus că le-ar zice părinţilor: „Îmi pare rău“ şi „Vă iubesc foarte mult“ (For Parents Only, de Shaunti Feldhahn şi Lisa Rice).

² În general, copiii îşi iubesc părinţii, iar părinţii îşi iubesc copiii. Acest lucru este valabil mai ales în rândul slujitorilor lui Iehova. Deşi părinţii şi copiii îşi doresc să fie în relaţii bune, uneori le este greu să comunice unii cu alţii. De ce nu reuşesc părinţii şi copiii să vorbească despre anumite subiecte, chiar şi atunci când discută deschis şi sincer? Care sunt unele obstacole în calea comunicării? Şi cum pot fi ele depăşite?

 3. a) De ce le este greu multor familii să aibă o bună comunicare? b) De ce nu era o problemă pentru familiile israelite să petreacă timp împreună?

³ Multe familii constată că le este greu să găsească suficient timp pentru a purta conversaţii profunde. Însă lucrurile n-au stat întotdeauna aşa. De exemplu, Moise le-a spus taţilor israeliţi că trebuiau să-şi înveţe copiii legile lui Dumnezeu. El le-a zis: „Să le inculci fiului tău şi să vorbeşti despre ele când eşti acasă şi când umbli pe drum, când te culci şi când te scoli“ (Deut. 6:6, 7). În acea vreme, copiii fie stăteau acasă cu mama lor, fie mergeau cu tatăl lor la câmp sau unde lucra el. Părinţii şi copiii aveau deci mult timp la dispoziţie pentru a sta împreună şi a comunica. Astfel, părinţilor le era mai uşor să cunoască necesităţile, dorinţele şi personalitatea copiilor. La rândul lor, copiii îşi puteau cunoaşte mai bine părinţii.

 4. De ce nu reuşesc multe familii din prezent să comunice?

⁴ Cât de diferită este viaţa în prezent! În unele ţări, copiii încep să meargă la grădiniţă foarte devreme, uneori chiar de la doi ani. Mulţi părinţi lucrează departe de casă. Iar în puţinul timp în care părinţii şi copiii sunt împreună, ei stau adesea la televizor, la calculator sau la telefon. În multe familii, părinţii şi copiii au fiecare viaţa lor şi se comportă ca nişte străini. Conversaţiile profunde sunt aproape inexistente.

 5, 6. Cum ‘au răscumpărat’ unii părinţi timp pentru a sta mai mult cu copiii lor?

⁵ Ai putea ‘răscumpăra’ timp de la alte activităţi pentru a sta mai mult cu familia? (Citeşte Efeseni 5:15, 16.) Unele familii au hotărât să reducă din timpul petrecut la televizor sau la calculator. Altele se străduiesc să ia masa împreună măcar o dată pe zi. În plus, închinarea în familie este o ocazie excelentă în care părinţii şi copiii se pot apropia mai mult unii de alţii şi pot discuta lucruri spirituale într-o atmosferă relaxată. Însă timpul petrecut o dată pe săptămână cu ocazia închinării în familie nu este suficient. Pentru a ajunge să aveţi conversaţii profunde, este necesar să comunicaţi cât mai des. Înainte ca fiul sau fiica ta să plece la şcoală, spune-i ceva încurajator, analizaţi textul zilei sau rugaţi-vă împreună. Aceasta îi poate fi de mare ajutor pe parcursul zilei.

⁶ Unii părinţi au reuşit să facă anumite schimbări pentru a petrece mai mult timp cu copiii lor. De exemplu, Laura,a care are doi copii, a renunţat la un serviciu cu normă întreagă. Ea spune: „Dimineaţa, toţi ne grăbeam să plecăm la serviciu sau la şcoală. Seara, când mă întorceam acasă, copiii deja dormeau, fiind puşi la culcare de bonă. După ce am renunţat la acel loc de muncă, a trebuit să ne descurcăm cu mai puţini bani. Însă acum ştiu ce-i preocupă pe copiii mei şi cu ce probleme se confruntă. Sunt atentă la ce spun în rugăciuni şi îi pot îndruma, încuraja şi învăţa“.

 7. Care este un motiv de nemulţumire atât al copiilor, cât şi al părinţilor?

⁷ După ce i-au intervievat pe mai mulţi tineri, autorii lucrării menţionate la începutul articolului au mai remarcat un obstacol în calea comunicării. Ei au spus: „Cea mai frecventă nemulţumire a tinerilor în legătură cu părinţii a fost: «Nu stau să asculte»“. Însă părinţii spun adesea acelaşi lucru despre copiii lor. Pentru a avea o bună comunicare, membrii familiei trebuie să se asculte cu adevărat unul pe celălalt. (Citeşte Iacov 1:19.)

 8. Cum pot părinţii să asculte cu adevărat când copiii le vorbesc?

⁸ Părinţi, ascultaţi cu adevărat când copiii vă vorbesc? V-ar putea fi greu să faceţi asta când sunteţi obosiţi sau când conversaţia pare banală. Însă ceea ce vouă vi se pare banal ar putea fi foarte important pentru copilul vostru. A fi „prompt la ascultare“ înseamnă a fi atent nu numai la ce spune copilul, ci şi la felul în care se exprimă. Tonul vocii, gesturile şi expresia feţei arată multe despre ce simte copilul. Întrebările sunt şi ele importante. Biblia spune: „Gândurile din inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul cu discernământ le va scoate de acolo“ (Prov. 20:5). Perspicacitatea şi discernământul sunt esenţiale îndeosebi când discuţi cu copilul tău despre unele subiecte mai delicate.

 9. De ce trebuie copiii să asculte de părinţi?

⁹ Copii, ascultaţi de părinţii voştri? În Cuvântul lui Dumnezeu se spune: „Fiul meu, ascultă disciplinarea tatălui tău şi nu părăsi legea mamei tale“ (Prov. 1:8). Nu uita că părinţii tăi te iubesc şi îţi vor binele. De aceea, este înţelept să asculţi de ei (Ef. 6:1). Îţi va fi mai uşor să asculţi dacă între tine şi părinţii tăi există o bună comunicare şi dacă eşti convins că ei te iubesc. Aşadar, spune-le părinţilor ce simţi. Astfel, ei vor putea să te înţeleagă. Bineînţeles, şi tu trebuie să te străduieşti să-i înţelegi.

10. Ce învăţăm din relatarea despre Roboam?

¹⁰ Trebuie să ai mare grijă la sfaturile pe care ţi le dau cei de-o vârstă cu tine. Deşi s-ar putea să-ţi spună ce-ai vrea să auzi, este posibil ca sfaturile lor să nu-ţi fie de niciun folos, ba chiar să-ţi facă rău. Întrucât n-au înţelepciunea şi experienţa celor mai în vârstă, majoritatea tinerilor nu văd lucrurile în perspectivă şi nu reuşesc să anticipeze consecinţele anumitor acţiuni. Să ne amintim de Roboam, fiul regelui Solomon. Când a devenit rege al Israelului, ar fi fost înţelept ca el să urmeze sfatul celor în vârstă. Însă Roboam a urmat sfatul nesăbuit al tinerilor care crescuseră cu el. Drept urmare, el a pierdut susţinerea majorităţii supuşilor săi (1 Regi 12:1–17). Aşadar, în loc să imiţi exemplul lui Roboam, străduieşte-te să comunici cu părinţii tăi. Împărtăşeşte-le gândurile şi sentimentele tale. Aplică sfaturile lor înţelepte şi învaţă de la ei (Prov. 13:20).

11. Ce s-ar putea întâmpla dacă părinţii nu sunt abordabili?

¹¹ Părinţi, dacă nu doriţi ca fiul sau fiica voastră să ceară sfatul celor de vârsta lor, trebuie să fiţi persoane abordabile, cu care se poate discuta uşor. O soră adolescentă a spus: „De fiecare dată când rostesc numele unui băiat, părinţii mei se impacientează. De aceea, nu mă mai simt în largul meu şi nu-mi vine să mai vorbesc“. O altă soră tânără a scris: „Mulţi tineri vor sfatul părinţilor, însă dacă părinţii nu le acordă atenţia cuvenită, ei merg la altcineva, chiar şi la cei cu mai puţină experienţă“. Aşadar, încearcă să-l asculţi pe copilul tău şi să înţelegi ce simte, indiferent de subiectul despre care vrea să vorbiţi. Dacă vei proceda astfel, el se va simţi în largul lui şi va fi mai dispus să-ţi urmeze sfatul.

12. Cum ar putea reacţia părinţilor să fie un obstacol în calea comunicării?

¹² Un alt obstacol în calea comunicării îl constituie reacţia pripită sau negativă a părinţilor la ceea ce le spun copiii. Întrucât trăim în „zilele din urmă“, iar lumea este plină de pericole, părinţii creştini au toate motivele să vrea să-i ocrotească pe copiii lor (2 Tim. 3:1–5). Uneori însă, limitele impuse de părinţi pentru a-şi ocroti copiii ar putea părea exagerate în ochii acestora.

13. De ce este important ca părinţii să nu-şi exprime imediat punctul de vedere?

¹³ Părinţii înţelepţi nu-şi exprimă imediat punctul de vedere. E-adevărat, nu este întotdeauna uşor să taci când copiii spun ceva ce te tulbură. Totuşi, înainte să vorbeşti, este important să asculţi cu atenţie. Înţeleptul rege Solomon a scris: „Dacă cineva răspunde înainte de a asculta, este o nebunie şi o umilire pentru el“ (Prov. 18:13). Dacă-ţi păstrezi calmul şi asculţi, vei înţelege mai bine ce este în inima copilului tău. În spatele ‘cuvintelor necugetate’ se pot ascunde sentimente de nelinişte (Iov 6:1–3). Îţi vei putea ajuta copilul numai dacă înţelegi bine întreaga situaţie. De aceea, plin de iubire, foloseşte-ţi urechile pentru a asculta şi a înţelege, iar limba pentru a aduce vindecare.

14. De ce trebuie copiii să fie înceţi la vorbire?

¹⁴ Copii, şi voi trebuie să fiţi ‘înceţi la vorbire’ şi să nu vă exprimaţi imediat dezacordul când părinţii vă spun ceva. Amintiţi-vă că Dumnezeu le-a încredinţat părinţilor voştri responsabilitatea de a vă educa (Prov. 22:6). S-ar putea ca ei să fi trecut prin situaţii similare celor prin care treceţi voi. În plus, ei regretă greşelile pe care le-au făcut când erau tineri şi îşi doresc sincer să vă ajute să nu faceţi aceleaşi greşeli. Nu uitaţi că părinţii vă sunt prieteni, nu duşmani. Ei vor să vă ajute, nu să vă facă rău. (Citeşte Proverbele 1:5.) De aceea, „onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta“ şi arată-le că-i iubeşti aşa cum te iubesc şi ei pe tine. Astfel, le va fi mai uşor ‘să te crească în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova’ (Ef. 6:2, 4).

15. Ce ne va ajuta să ne păstrăm calmul şi să fim răbdători cu cei pe care-i iubim?

¹⁵ Nu suntem întotdeauna răbdători cu cei pe care-i iubim. Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Colose: „Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile şi nu vă mâniaţi peste măsură pe ele! Taţilor, nu-i exasperaţi pe copiii voştri, ca să nu se descurajeze!“ (Col. 1:1, 2; 3:19, 21). Iar pe efeseni, Pavel i-a îndemnat: „Orice amărăciune răutăcioasă, furie, mânie, strigăt şi vorbire jignitoare să fie înlăturate de la voi“ (Ef. 4:31). Cultivând rodul spiritului, din care fac parte, printre altele, îndelunga răbdare, blândeţea şi stăpânirea de sine, ne va fi mai uşor să rămânem calmi chiar şi în situaţii tensionate (Gal. 5:22, 23).

16. Cum şi-a corectat Isus apostolii şi de ce este impresionant acest lucru?

¹⁶ Să ne gândim la exemplul lui Isus. La ultima cină pe care a luat-o cu apostolii săi, Isus trebuie să fi fost cuprins de o mare nelinişte. El ştia că urma să aibă o moarte lentă şi dureroasă. Sfinţirea numelui Tatălui său şi salvarea familiei umane depindeau de fidelitatea sa. Totuşi, chiar cu ocazia acelei cine, între apostoli s-a iscat „o ceartă aprinsă cu privire la care dintre ei părea a fi cel mai mare“. Isus n-a strigat la ei şi nici nu le-a vorbit cu asprime. Dimpotrivă, el i-a ajutat cu calm să-şi schimbe modul de gândire. Isus le-a amintit că fuseseră alături de el în momentele dificile. El le-a spus că avea încredere că vor rămâne fideli, deşi Satan dorea ‘să-i cearnă ca pe grâu’. Isus chiar a încheiat un legământ cu ei (Luca 22:24–32).

17. Ce îi poate ajuta pe copii să-şi păstreze calmul?

¹⁷ Şi copiii trebuie să-şi păstreze calmul. Mai ales în perioada adolescenţei, ei ar putea crede că părinţii le dau sfaturi pentru că n-au încredere în ei. Chiar dacă uneori simţi acest lucru, aminteşte-ţi că părinţii se îngrijorează pentru tine deoarece te iubesc. Ascultându-i cu calm şi acceptând îndrumarea lor, le vei câştiga respectul şi vei arăta că eşti demn de încredere. Astfel, s-ar putea ca părinţii să-ţi acorde mai multă libertate în unele domenii. Stăpânirea de sine este o dovadă de înţelepciune. Biblia spune: „Cel fără minte îşi iese cu totul din fire, dar cel înţelept îşi păstrează spiritul calm până la capăt“ (Prov. 29:11).

18. Cum contribuie iubirea la o mai bună comunicare?

¹⁸ Aşadar, dragi părinţi şi copii, nu vă descurajaţi dacă în familia voastră comunicarea nu este atât de bună pe cât v-aţi dori. Continuaţi să faceţi eforturi în acest sens şi continuaţi să umblaţi în adevăr (3 Ioan 4). În lumea nouă, oamenii vor fi perfecţi şi nu vor mai avea probleme de comunicare. Însă, în prezent, toţi facem unele lucruri pe care mai târziu le regretăm. De aceea, nu ezitaţi să vă cereţi scuze! Fiţi gata să iertaţi! ‘Fiţi uniţi armonios în iubire’! (Col. 2:2) Iubirea are multă putere. ‘Iubirea este îndelung răbdătoare şi bună. Ea nu se irită. Nu ţine cont de răul suferit. Iubirea îndură totul, crede totul, speră totul, suportă totul.’ (1 Cor. 13:4–7) Continuaţi să cultivaţi iubire, iar comunicarea din familia voastră va fi din ce în ce mai bună. Astfel, veţi avea o familie fericită şi îi veţi aduce onoare lui Iehova.