Ce învăţăm despre răbdare de la Iehova şi de la Isus?

 1. Ce întrebare îşi pun unii creştini fideli?

O SORĂ fidelă, care a îndurat multe greutăţi de-a lungul a zeci de ani, s-a întrebat: „Am să văd oare sfârşitul înainte să mor?“. Şi alţi Martori care îi slujesc de mult timp lui Iehova îşi pun această întrebare. Într-adevăr, ne dorim cu ardoare să vină ziua când Dumnezeu va face toate lucrurile noi, înlăturând problemele cu care ne confruntăm în prezent (Rev. 21:5). Deşi avem motive întemeiate să credem că sfârşitul sistemului lui Satan este foarte aproape, poate că ne este greu să-l aşteptăm cu răbdare.

 2. La ce întrebări despre răbdare vom primi răspuns?

² Biblia arată că trebuie să avem răbdare. Asemenea slujitorilor lui Dumnezeu din trecut, vom vedea împlinirea promisiunilor sale dacă avem o credinţă puternică şi dacă aşteptăm cu răbdare timpul când acestea vor deveni realitate. (Citeşte Evrei 6:11, 12.) Iehova însuşi are răbdare. El ar fi putut pune capăt răutăţii de mult, dar aşteaptă momentul potrivit (Rom. 9:20–24). De ce este Dumnezeu atât de răbdător? Cum a imitat Isus răbdarea Tatălui său şi ce exemplu ne-a lăsat? Ce foloase vom avea cultivând o răbdare ca a lui Dumnezeu? Răspunsurile la aceste întrebări ne pot ajuta să avem o credinţă mai puternică şi mai multă răbdare, chiar dacă ni s-ar părea că Iehova întârzie să acţioneze.

 3, 4. a) De ce manifestă Iehova răbdare? b) Ce a făcut Iehova când Adam şi Eva au dat dovadă de neascultare?

³ Iehova are motive serioase să manifeste răbdare. E adevărat, el deţine dintotdeauna autoritatea supremă în univers. Însă răzvrătirea lui Adam şi a Evei a ridicat câteva întrebări de importanţă universală. Iehova manifestă răbdare deoarece ştie că este nevoie de timp pentru a se răspunde în mod perfect la aceste întrebări. Cunoscând faptele şi gândurile creaturilor sale din cer şi de pe pământ, el acţionează, fără îndoială, în folosul nostru (Evr. 4:13).

⁴ Scopul lui Iehova a fost ca urmaşii lui Adam şi ai Evei să populeze pământul. El nu a renunţat la scopul său când Satan a amăgit-o pe Eva, iar Adam a ales calea neascultării. Dumnezeu nu a intrat în panică, nu a luat decizii pripite şi nici nu a reacţionat în mod exagerat, considerându-i pe oameni o cauză pierdută. El a găsit modalitatea de a realiza ceea ce şi-a propus privitor la om şi la planeta Pământ (Is. 55:11). Pentru a-şi împlini scopul şi pentru a-şi justifica suveranitatea, Dumnezeu a dovedit multă stăpânire de sine şi răbdare, chiar aşteptând mii de ani ca unele aspecte ale scopului său să se realizeze în cel mai bun mod.

 5. Ce binecuvântare decurge din faptul că Iehova are răbdare?

⁵ De asemenea, Iehova aşteaptă cu răbdare fiindcă doreşte ca tot mai mulţi oameni să primească viaţă veşnică. În prezent, el face pregătiri pentru a salva „o mare mulţime“ (Rev. 7:9, 14; 14:6). Prin lucrarea noastră de predicare, Iehova îi invită pe oameni să înveţe despre Regatul său şi normele sale drepte. Mesajul despre Regat este o „veste bună“ pentru oameni, da, cea mai bună veste! (Mat. 24:14) Toţi cei pe care Iehova îi atrage la el devin membri ai unei congregaţii mondiale alcătuite din prieteni adevăraţi, care iubesc ceea ce este drept (Ioan 6:44–47). Dumnezeul nostru iubitor îi ajută să obţină favoarea sa. Totodată, el alege dintre oameni persoane care să facă parte din guvernul său ceresc. Aceşti slujitori devotaţi ai lui Iehova, care se vor afla în cer, îi vor ajuta pe oamenii ascultători să devină perfecţi şi să primească viaţă veşnică. Evident, chiar şi acum, când aşteaptă cu răbdare, Iehova face totul pentru a-şi împlini promisiunile, iar aceasta spre binele nostru.

 6. a) În ce sens a dovedit Iehova răbdare în zilele lui Noe? b) Cum dă Iehova dovadă de răbdare în timpurile noastre?

⁶ Iehova este răbdător în pofida ofenselor grave care i-au fost aduse. Să ne gândim, de exemplu, ce a făcut el cu lumea rea din zilele lui Noe. Pământul era plin de imoralitate şi de violenţă, motiv pentru care Iehova „s-a mâhnit în inima lui“ (Gen. 6:2–8). Însă el nu avea să tolereze această situaţie la nesfârşit. De aceea, a hotărât să aducă un potop asupra omenirii neascultătoare. În timp ce aştepta cu răbdare, Iehova a luat măsuri ca Noe şi familia lui să fie salvaţi (1 Pet. 3:20). La timpul potrivit, i-a dezvăluit acestui om fidel ce hotărâse şi i-a încredinţat misiunea de a construi o arcă (Gen. 6:14–22). Pe lângă sarcina primită, Noe trebuia să-şi avertizeze semenii cu privire la iminenta distrugere, dovedindu-se „un predicator al dreptăţii“ (2 Pet. 2:5). Isus a spus că vremurile noastre se aseamănă cu zilele lui Noe. Iehova a stabilit când va distruge acest sistem rău. Niciun om nu ştie „ziua şi ora“ venirii sfârşitului (Mat. 24:36). În prezent, şi noi îndeplinim o lucrare încredinţată de Dumnezeu, aceea de a-i avertiza pe oameni şi de a le spune cum pot fi salvaţi.

 7. Întârzie Dumnezeu să-şi împlinească promisiunile? Explicaţi.

⁷ Evident, faptul că Iehova are răbdare nu înseamnă că el aşteaptă pur şi simplu ca timpul să treacă. N-ar trebui să considerăm niciodată răbdarea lui o dovadă de nepăsare sau de indiferenţă. Însă, realist vorbind, nu este uşor să ne păstrăm această optică în timp ce îmbătrânim şi suferim în sistemul lui Satan. Ne-am putea simţi descurajaţi sau am putea crede că Dumnezeu întârzie să-şi împlinească promisiunile (Evr. 10:36). Să nu uităm că el are motive întemeiate să manifeste răbdare şi că foloseşte timpul rămas spre binele slujitorilor săi loiali (2 Pet. 2:3; 3:9). În continuare, vom vedea cum a imitat Isus răbdarea Tatălui său.

 8. În ce împrejurări a dat Isus dovadă de răbdare?

⁸ Isus face cu bucurie voinţa lui Dumnezeu de milenii. Când Satan s-a răzvrătit, Iehova a decis ca Fiul său unic-născut să vină pe pământ în calitate de Mesia. Câtă răbdare a manifestat Isus aşteptând mii de ani până la venirea sa pe pământ! (Citeşte Galateni 4:4.) În toată această perioadă, el nu a aşteptat pasiv, ci a fost ocupat din plin cu lucrarea încredinţată de Tatăl său. Când a venit pe pământ, Isus a ştiut că Satan avea să-i provoace moartea, aşa cum fusese profeţit (Gen. 3:15; Mat. 16:21). El s-a supus voinţei lui Dumnezeu, chiar dacă a trebuit să îndure chinuri cumplite înainte să moară. Plin de umilinţă, Isus nu s-a concentrat asupra propriei persoane şi asupra poziţiei sale. El a fost un exemplu perfect de loialitate, pe care trebuie să ne străduim să-l imităm (Evr. 5:8, 9).

 9, 10. a) Ce face Isus în timp ce aşteaptă cu răbdare intervenţia lui Iehova? b) Cum ar trebui să considerăm orarul lui Iehova?

⁹ După înviere, Isus a primit autoritate în cer şi pe pământ (Mat. 28:18). El îşi foloseşte autoritatea pentru a împlini scopul divin în funcţie de orarul lui Dumnezeu. Isus a aşteptat răbdător la dreapta lui Iehova până în 1914, când ‘duşmanii săi au fost puşi ca scăunel pentru picioarele sale’ (Ps. 110:1, 2; Evr. 10:12, 13). În curând, el va trece la acţiune şi va distruge sistemul lui Satan. Până atunci însă, îi ajută pe oameni să obţină aprobarea lui Dumnezeu şi-i conduce ‘la apele vieţii’ (Rev. 7:17).

¹⁰ Înţelegi din exemplul lui Isus cum ar trebui să consideri orarul lui Iehova? Deşi Fiul a fost, fără îndoială, dornic să facă tot ce i-a cerut Tatăl, el a aşteptat timpul stabilit de Dumnezeu. Cu toţii avem nevoie de răbdare în timp ce aşteptăm sfârşitul sistemului. Aceasta presupune să nu acţionăm independent de îndrumarea divină şi să perseverăm în pofida descurajării. Cum putem cultiva o răbdare ca a lui Dumnezeu?

11. a) Ce legătură există între credinţă şi răbdare? b) Ce ne ajută să avem o credinţă puternică?

¹¹ Prin exemplul lor, profeţii şi alţi slujitori fideli ai lui Iehova care au trăit înainte de Isus au arătat cum pot chiar şi oamenii imperfecţi să manifeste răbdare. Între răbdarea şi credinţa lor a existat o strânsă legătură. (Citeşte Iacov 5:10, 11.) Dacă n-ar fi crezut cu adevărat ce le-a spus Iehova, cu alte cuvinte, dacă n-ar fi avut credinţă, n-ar fi aşteptat cu răbdare împlinirea promisiunilor sale. Însă ei au înfruntat cu mult curaj chiar şi cele mai teribile încercări, întrucât aveau încredere că Iehova îşi va duce la îndeplinire promisiunile (Evr. 11:13, 35–40). Noi avem un motiv în plus să manifestăm o credinţă puternică: Isus este ‘Cel care duce la perfecţiune credinţa noastră’ (Evr. 12:2). El a împlinit multe profeţii şi ne-a ajutat să înţelegem mai bine scopurile lui Dumnezeu.

12. Cum ne putem întări credinţa?

¹² Ce putem face pentru a avea o credinţă mai puternică şi, implicit, mai multă răbdare? Este esenţial să aplicăm sfaturile lui Dumnezeu. De pildă, gândeşte-te de ce trebuie să pui Regatul pe primul loc în viaţă. Te-ai putea strădui într-o măsură mai mare să aplici îndemnul din Matei 6:33? Aceasta ar presupune, printre altele, să petreci mai mult timp în lucrarea de predicare sau să-ţi simplifici modul de viaţă. Iehova ţi-a binecuvântat deja eforturile de a respecta îndrumarea sa. Poate că te-a ajutat să iniţiezi şi să conduci un studiu biblic sau ţi-a dat ‘pacea sa care întrece orice gândire’. (Citeşte Filipeni 4:7.) Dacă meditezi la binecuvântările de care ai avut parte pentru că ai ţinut cont de îndrumarea lui Iehova, îţi vei da seama cât de important este să ai răbdare (Ps. 34:8).

13. Cum am putea ilustra legătura dintre credinţă şi răbdare?

¹³ Pentru a înţelege mai bine legătura dintre credinţă şi răbdare, să ne gândim la următorul ciclu pe care îl parcurge un agricultor: mai întâi ară, apoi seamănă şi, în final, seceră. De fiecare dată când obţine o recoltă bogată, agricultorul se simte şi mai motivat să semene în următorul sezon. Bineînţeles, el este conştient că va trebui să aştepte cu răbdare secerişul, dar aceasta nu-l împiedică să semene din nou, poate pe o bucată şi mai mare de pământ. Agricultorul e convins că va strânge o nouă recoltă. Figurativ vorbind, şi noi repetăm un ciclu: căutăm îndrumarea divină, ţinem cont de ea şi culegem binecuvântări. Drept rezultat, credinţa şi încrederea noastră în Iehova se consolidează, ceea ce ne ajută să cultivăm răbdare şi să aşteptăm binecuvântările promise. (Citeşte Iacov 5:7, 8.)

14, 15. Cum ar trebui să considerăm suferinţa?

¹⁴ O altă modalitate prin care putem cultiva răbdare este să privim lumea şi situaţia personală din perspectiva lui Iehova. Să ne gândim, de exemplu, cum consideră Dumnezeu suferinţa oamenilor. El îi vede de multă vreme suferind şi este mâhnit din această cauză. Totuşi, nu se lasă copleşit de tristeţe, ci continuă să facă ceea ce este bine. El l-a trimis pe Fiul său unic-născut „ca să distrugă lucrările Diavolului“ şi să repare răul pe care Satan l-a adus asupra omenirii (1 Ioan 3:8). De fapt, viitorul apropiat va dovedi că suferinţa a fost temporară, dar soluţia lui Dumnezeu, eternă. La fel ca Iehova, să nu permitem ca răutatea din acest sistem să ne copleşească şi nici să nu ne pierdem răbdarea în timp ce aşteptăm sfârşitul. Dimpotrivă, să avem credinţă în lucrurile care nu se văd, dar care sunt veşnice. Iehova a fixat deja data când va pune capăt răutăţii şi va acţiona exact la momentul stabilit (Is. 46:13; Naum 1:9).

¹⁵ În aceste zile din urmă, vom trece, probabil, prin situaţii dificile, care ne-ar putea pune la grea încercare credinţa. E posibil ca noi sau cei dragi nouă să ajungem victime ale violenţei sau să ne confruntăm cu probleme grave. În loc să ne umplem de amărăciune, să fim hotărâţi să ne punem toată încrederea în Iehova. Nu este uşor să facem acest lucru deoarece suntem imperfecţi. Să ne reamintim însă cuvintele lui Isus, consemnate în Matei 26:39. (Citeşte.)

16. Ce atitudine trebuie să evităm în timpul rămas până la încheierea acestui sistem?

¹⁶ O atitudine de genul „Vom trăi şi vom vedea“ ne-ar putea împiedica să manifestăm o răbdare ca a lui Dumnezeu. Cel care gândeşte aşa nu crede că sfârşitul este aproape şi începe să-şi facă un plan de rezervă, în eventualitatea că lucrurile nu vor decurge cum a spus Iehova. O astfel de persoană şi-ar putea spune: „Am să aştept şi am să văd dacă Iehova se va ţine cu adevărat de cuvânt“. Drept urmare, ar putea încerca să-şi facă un renume în acest sistem ori să caute siguranţă financiară în loc să pună Regatul pe primul plan. Sau, din dorinţa de a-şi asigura un trai cât mai confortabil, ar putea decide să urmeze o instruire superioară. Ar demonstra această persoană că are credinţă? Pavel ne-a îndemnat să imităm exemplul slujitorilor fideli care au văzut împlinirea promisiunilor lui Iehova pentru că au dat dovadă de „credinţă şi răbdare“ (Evr. 6:12). Iehova nu va permite ca actualul sistem nelegiuit să existe mai mult decât este necesar pentru a-şi realiza scopul (Hab. 2:3). Între timp, să nu cădem în capcana de a-i sluji lui Iehova fără tragere de inimă. Dimpotrivă, să fim vigilenţi şi să dăm dovadă de zel în predicare. Această activitate ne aduce mari bucurii (Luca 21:36).

17, 18. a) Ce ocazie avem în prezent în timp ce aşteptăm cu răbdare? b) Ce binecuvântări vom primi dacă manifestăm răbdare?

¹⁷ Indiferent că am devenit slujitori ai lui Iehova în urmă cu câteva luni sau în urmă cu zeci de ani, cu toţii dorim să-i slujim pentru eternitate. Răbdarea ne va ajuta să perseverăm, chiar dacă nu ştim cât a mai rămas până la sfârşitul sistemului. Iehova ne dă acum ocazia să dovedim că avem încredere deplină în deciziile lui şi că suntem dispuşi să suferim de dragul numelui său, dacă va fi nevoie (1 Pet. 4:13, 14). Totodată, el ne ‘formează’, sau ne instruieşte, pentru a cultiva răbdare şi pentru a fi salvaţi (1 Pet. 5:10).

¹⁸ Isus are toată autoritatea în cer şi pe pământ. Prin urmare, nimeni şi nimic ‘nu te poate smulge din mâna sa’ ocrotitoare, cu o singură excepţie: tu însuţi (Ioan 10:28, 29). N-avem niciun motiv să privim viitorul cu teamă şi nu ne e frică de moarte. Suntem convinşi că toţi cei care vor persevera până la sfârşit vor fi salvaţi. Aşadar, să nu permitem lumii să ne modeleze mintea şi să ne determine să ne pierdem încrederea în Iehova. Dimpotrivă, să fim hotărâţi să ne întărim credinţa şi să folosim cu înţelepciune acest timp în care Iehova manifestă răbdare (Mat. 24:13). (Citeşte 2 Petru 3:17, 18.)