LEVITICUL

A treia carte a Pentateuhului, ce conține legi din partea lui Iehova Dumnezeu referitoare la jertfe, puritate și alte aspecte legate de închinare. Preoții leviți respectau aceste legi și îndeplineau un serviciu sacru „ca reprezentare simbolică și ca umbră a lucrurilor cerești”. (Ev 8:3-5; 10:1)

Perioada la care se referă. Evenimentele prezentate în carte s-au derulat pe parcursul a cel mult o lună de zile. În carte se acordă mai multă atenție prezentării hotărârilor lui Iehova, decât relatării de evenimente. Ultimul capitol al cărții Exodul, care precedă cartea Leviticul, menționează ridicarea tabernacolului în prima zi a primei luni, în al doilea an de la ieșirea israeliților din Egipt. (Ex 40:17) Cartea Numerele, care urmează Leviticului, începe (1:1-3) cu porunca dată de Dumnezeu „în prima zi a lunii a doua, în al doilea an de la ieșirea lor din țara Egiptului”, prin care îi cere lui Moise să facă un recensământ.

Perioada și locul scrierii. Concluzia logică este că această carte a fost scrisă în 1512 î.e.n., în pustiul Sinai. Detaliile din carte privind viața într-o tabără, dovedesc că Leviticul a fost scrisă, într-adevăr, în pustiu. (Le 4:21; 10:4, 5; 14:8; 17:1-5)

Scriitor. Dovezile prezentate mai sus ne ajută, de asemenea, să-l identificăm pe Moise drept scriitor al cărții Leviticul. El a primit informațiile de la Iehova (Le 26:46), iar cartea se încheie astfel: „Acestea sunt dispozițiile, hotărârile judecătorești și legile pe care Iehova le-a stabilit între el și fiii lui Israel la muntele Sinai, prin Moise”. (27:34) În plus, Leviticul face parte din Pentateuh, al cărui scriitor a fost Moise, conform opiniei general acceptate. Cuvântul „și”, cu care începe cartea Leviticul, arată legătura ei cu Exodul și, prin urmare, cu Pentateuhul; mai mult, modul în care Isus Cristos și scriitorii Scripturilor creștine fac referire la această carte, dovedește că o considerau scrisă de Moise și parte incontestabilă a Pentateuhului. De exemplu, Cristos face referire la Leviticul 14:1-32 (Mt 8:2-4), Luca la Leviticul 12:2-4, 8 (Lu 2:22-24), iar Pavel parafrazează Leviticul 18:5. (Ro 10:5)

Pasaje din Leviticul în Sulurile de la Marea Moartă. Nouă dintre manuscrisele descoperite la Marea Moartă conțin fragmente din cartea Leviticul. Patru dintre aceste suluri, considerate ca datând din perioada 125-75 î.e.n., au fost scrise cu caractere ebraice antice, folosite înainte de exilul în Babilon.

Valoarea cărții. Dumnezeu le-a promis israeliților că, dacă vor asculta de glasul său, vor deveni pentru el „un regat de preoți și o națiune sfântă”. (Ex 19:6) Cartea Leviticul arată că Dumnezeu a instaurat o preoție pentru poporul său și le-a dat un cod de norme pentru a se păstra sfinți în ochii săi. Israelul era doar în mod simbolic ʻnațiunea sfântăʼ a lui Dumnezeu, iar preoții ʻîndeplineau un serviciu sacru ca reprezentare simbolică și ca umbră a lucrurilor cereștiʼ. (Ev 8:4, 5) Însă, dacă israeliții ar fi respectat legea lui Dumnezeu, ar fi rămas curați și ar fi avut perspectiva de a alcătui ʻpreoția regală, națiunea sfântăʼ spirituală a lui Dumnezeu. (1Pe 2:9) Dar, conform cuvintelor lui Isus adresate iudeilor, israeliții au pierdut privilegiul de a fi singurii membri ai Regatului lui Dumnezeu deoarece majoritatea dintre ei s-au răzvrătit. (Mt 21:43) Totuși, legile consemnate în Leviticul au fost de neprețuit pentru cei ce le-au respectat.

Legile referitoare la igienă și alimentație, precum și cele privitoare la moralitatea sexuală, îi protejau pe israeliți de boli și depravare. (Le cap. 11-15, 18) Însă aceste legi le aduceau mai ales foloase spirituale, ajutându-i să cunoască căile sfinte și drepte ale lui Iehova și să le respecte. (11:44) Mai mult, poruncile incluse în Lege și enunțate în această carte biblică au servit ca tutore ce i-a condus pe credincioși la Isus Cristos, Marele Preot al lui Dumnezeu și cel prefigurat de numeroasele jertfe aduse conform Legii. (Ga 3:19, 24; Ev 7:26-28; 9:11-14; 10:1-10)

Cartea Leviticul continuă să fie foarte valoroasă și pentru cei care în prezent doresc să-i aducă închinare lui Iehova într-un mod aprobat de el. Credința ne este întărită când studiem împlinirea diferitelor aspecte profetice prezentate în carte, în legătură cu Isus Cristos, jertfa de răscumpărare și congregația creștină. Deși creștinii nu sunt sub legământul Legii (Ev 7:11, 12, 19; 8:13; 10:1), normele enunțate în cartea Leviticul ne ajută să înțelegem cum gândește Dumnezeu. Prin urmare, cartea nu este o listă cu detalii seci, fără aplicabilitate, ci un izvor viu de informații. Cunoscând modul în care privește Dumnezeu lucrurile în diverse aspecte ale vieții, unele dintre ele nefiind prezentate în Scripturile grecești, creștinii pot înțelege ce îi displace lui Dumnezeu și cum îi pot fi plăcuți.

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN LEVITICUL

Legile lui Iehova, în special cele referitoare la serviciul preoților din Israel; acestea subliniază, spre folosul întregii națiuni, gravitatea păcatului și importanța sfințeniei, întrucât Iehova este sfânt

Carte scrisă de Moise în 1512 î.e.n., când israeliții aveau tabăra la muntele Sinai

Preoția aaronică este instituită și își începe activitatea

Timp de șapte zile, Moise efectuează ceremonia de învestire a preoților (8:1-36)

În a opta zi, preoția își intră în atribuții; Iehova își arată aprobarea, printr-o manifestare a gloriei sale și prin mistuirea ofrandei de pe altar (9:1-24)

Iehova îi distruge pe Nadab și pe Abihu, pentru că au adus foc nepermis; ulterior, se interzice consumul de alcool în timpul serviciului la altar (10:1-11)

Sunt enumerate cerințele pentru cei ce vor sluji ca preoți; sunt trasate norme pentru consumarea lucrurilor sfinte (21:1–22:16)

Relațiile bune cu Dumnezeu se păstrează prin jertfe

Sunt date legi referitoare la animalele acceptate ca ofrande arse și la modul în care acestea trebuie pregătite pentru prezentare (1:1-17; 6:8-13; 7:8)

Sunt specificate diverse ofrande de cereale și modul în care trebuie prezentate lui Iehova (2:1-16; 6:14-18; 7:9, 10)

Se dau directive privind jertfele de comuniune; este interzisă consumarea sângelui și a grăsimii (3:1-17; 7:11-36)

Sunt enumerate animalele acceptate ca ofrandă pentru păcatul unui preot, al întregii adunări a lui Israel, al unei căpetenii sau al unui individ; este descris modul în care trebuie adusă această ofrandă (4:1-35; 6:24-30)

Se dau legi cu privire la situațiile ce pretind ofrande pentru vină (5:1–6:7; 7:1-7)

Sunt date instrucțiuni referitoare la ofrandele necesare în ziua ungerii preotului (6:19-23)

Toate animalele pentru ofrande trebuie să fie sănătoase; sunt enumerate defectele din cauza cărora un animal nu poate fi jertfit (22:17-33)

Sunt specificate procedurile din Ziua Ispășirii, care implică jertfirea unui taur și a doi țapi – unul pentru Iehova, altul pentru Azazel (16:2-34)

Reguli detaliate referitoare la necurăție și sfințenie

Unele animale sunt considerate curate și pot fi mâncate, altele sunt necurate și nu pot fi mâncate; cine atinge un cadavru devine necurat (11:1-47)

O femeie trebuie să se purifice de necurăția ei, după naștere (12:1-8)

Este stabilit modul în care trebuie tratate cazurile de lepră (13:1–14:57)

Scurgerile genitale înseamnă necurăție și necesită purificare (15:1-33)

Trebuie păstrată sfințenia, respectând caracterul sacru al sângelui și evitând incestul, sodomia, bestialitatea, calomnia, spiritismul și alte practici detestabile (17:1–20:27)

Sabatele și sărbătorile periodice pentru Iehova

Sunt enunțate legi referitoare la zilele de sabat și la anii sabatici, precum și principii referitoare la Jubileu (23:1-3; 25:1-55)

Se descrie cum trebuie ținute Sărbătoarea Turtelor Nedospite (după Paște) și Sărbătoarea Săptămânilor (numită mai târziu Penticosta) (23:4-21)

Se arată cum trebuie ținute Ziua Ispășirii și Sărbătoarea Colibelor (23:26-44)

Ascultarea aduce binecuvântări, neascultarea aduce blesteme

Binecuvântările datorate ascultării includ recolte bogate, pace și securitate (26:3-13)

Blestemele în urma neascultării includ boli, înfrângeri în fața dușmanilor, foamete, distrugerea orașelor, devastarea țării și exil (26:14-45)