„Mai presus de toate, să aveţi o iubire intensă“

„Sfârşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. . . . Mai presus de toate, să aveţi o iubire intensă unii faţă de alţii.“ — 1 PETRU 4:7, 8.

• Ce sfat le-a dat Isus discipolilor săi înainte de plecarea sa, şi de unde ştim că Petru a prins sensul cuvintelor sale (par. 1, 2)?

ISUS era conştient că ultimele ore petrecute cu apostolii săi erau preţioase. Ştia ce îi aştepta. Aveau de realizat o lucrare uriaşă şi urmau să fie urâţi şi persecutaţi, cum fusese şi el (Ioan 15:18–20). În acea ultimă noapte petrecută cu ei, Isus le-a reamintit importanţa de a ‘se iubi unii pe alţii’. — Ioan 13:34, 35; 15:12, 13, 17.

² Apostolul Petru, prezent şi el acolo, a prins sensul acelor cuvinte. După mai mulţi ani, într-o scrisoare redactată cu puţin timp înainte de distrugerea Ierusalimului, Petru a scos în evidenţă importanţa iubirii. El i-a sfătuit pe creştini: „Sfârşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. . . . Mai presus de toate, să aveţi o iubire intensă unii faţă de alţii“ (1 Petru 4:7, 8). Cuvintele lui Petru au o semnificaţie profundă pentru cei care trăiesc în „ultimele zile“ ale acestui sistem de lucruri (2 Timotei 3:1). Ce se înţelege prin „iubire intensă“? De ce este important să avem o astfel de iubire faţă de alţii? Şi cum o putem demonstra?

Ce se înţelege prin „iubire intensă“?

• Ce se înţelege prin „iubire intensă“ (par. 3–5)?

³ Mulţi cred că iubirea este un sentiment ce se naşte spontan. Însă Petru se referea la o iubire aparte: cea mai nobilă formă de iubire. Cuvântul „iubire“ folosit în 1 Petru 4:8 este traducerea termenului grecesc agápe, care transmite ideea de iubire altruistă îndrumată, sau guvernată, de principii. Iată ce spune o lucrare de referinţă: „Iubirea agape poate fi controlată deoarece nu este în primul rând un sentiment, ci un act de voinţă care îndeamnă la acţiune“. Din cauza tendinţei spre egoism pe care am moştenit-o, avem nevoie să ni se reamintească să arătăm iubire faţă de alţii potrivit principiilor lui Dumnezeu. — Geneza 8:21; Romani 5:12.

⁴ Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne iubim unii pe alţii doar din simţul datoriei. Iubirea agápe nu este rece şi insensibilă. Petru a spus că trebuie să avem „o iubire intensă [literalmente „extinsă“] unii faţă de alţii“ (Kingdom Interlinear).a Totuşi, această iubire pretinde eforturi. Referitor la termenul grecesc redat prin „intensă“, un erudit afirmă: „Ne duce cu gândul la un atlet care-şi încordează muşchii într-o ultimă sforţare pentru a încheia cursa“.

⁵ Prin urmare, nu trebuie să iubim numai când ne este uşor să facem aceasta sau să-i iubim doar pe unii oameni. Iubirea creştină ne cere să ne ‘extindem’ inima şi să iubim chiar şi când ne este greu să facem acest lucru (2 Corinteni 6:11–13). Aşadar, iubirea agápe trebuie cultivată şi dezvoltată, aşa cum un atlet trebuie să se antreneze şi să exerseze pentru a-şi îmbunătăţi aptitudinile. Este foarte important să avem o astfel de iubire unii faţă de alţii

⁷ În al doilea rând, este deosebit de important să ne iubim unii pe alţii mai ales acum, deoarece „sfârşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat“, iar fraţii noştri au nevoie de noi (1 Petru 4:7). Trăim „timpuri critice, cărora cu greu li se . . . face faţă“ (2 Timotei 3:1). Situaţia deplorabilă a lumii, dezastrele naturale şi opoziţia ne cauzează multă suferinţă. În situaţii de criză avem nevoie mai mult ca oricând să stăm aproape unii de alţii. Iubirea intensă ne va uni şi ne va îndemna ‘să manifestăm grijă unii faţă de alţii’. — 1 Corinteni 12:25, 26.

⁸ În al treilea rând, trebuie să ne iubim unii pe alţii deoarece nu dorim ‘să-i facem loc Diavolului’, oferindu-i ocazia de a profita de noi (Efeseni 4:27). Satan profită de orice imperfecţiune a colaboratorilor noştri în credinţă — orice slăbiciune, defect sau greşeală — pentru a ne pune piedici. Vom permite câtorva cuvinte necugetate sau unui gest lipsit de amabilitate să ne îndepărteze de congregaţie (Proverbele 12:18)? În nici un caz, dacă avem o iubire intensă unii faţă de alţii! Iubirea ne ajută să păstrăm pacea şi să-i slujim lui Dumnezeu „umăr la umăr“. — Ţefania 3:9, NW.

¹³ Iubirea ne îndeamnă să trecem cu vederea greşelile altora. Aminteşte-ţi că atunci când i-a îndemnat pe cititorii săi să aibă „o iubire intensă unii faţă de alţii“, Petru le-a spus şi motivul pentru care acest lucru era deosebit de important: „Căci iubirea acoperă o mulţime de păcate“ (1 Petru 4:8). ‘A acoperi’ păcatele nu înseamnă a ascunde păcate grave. Acestea trebuie aduse imediat la cunoştinţa fraţilor cu răspundere din congregaţie, care vor lua măsurile necesare (Leviticul 5:1; Proverbele 29:24). Ar fi o dovadă de lipsă de iubire şi o încălcare a principiilor biblice să li se permită celor ce au comis păcate grave să continue să rănească persoane nevinovate sau să profite de ele. — 1 Corinteni 5:9–13.

¹⁴ În cele mai multe cazuri, greşelile şi defectele colaboratorilor noştri în credinţă sunt neînsemnate. Cu toţii ne poticnim uneori în cuvânt sau faptă, dezamăgindu-ne sau rănindu-ne unii pe alţii (Iacov 3:2). Ar trebui imediat să facem publice greşelile altora? Dacă am proceda în acest mod, n-am face altceva decât să provocăm disensiuni în mijlocul congregaţiei (Efeseni 4:1–3). Dacă ne lăsăm îndrumaţi de iubire, nu ‘defăimăm’ un colaborator în credinţă (Psalmul 50:20). Aşa cum tencuiala şi zugrăveala acoperă petele de pe un perete, iubirea acoperă imperfecţiunile altora. — Proverbele 17:9.