9. Ce atitudine a spus Isus că trebuie să aibă discipolii săi?

⁹ Cu o anumită ocazie, Iacov şi Ioan au încercat să obţină o poziţie importantă în Regat. Era clar că cei doi apostoli înţeleseseră greşit rolul unui păstor spiritual. Însă Isus le-a corectat punctul de vedere spunând: „Voi ştiţi: conducătorii naţiunilor stăpânesc peste ele şi cei mari exercită autoritate asupra lor. Între voi nu va fi aşa, ci oricine vrea să fie mare între voi trebuie să fie slujitorul vostru“ (Mat. 20:25, 26). Aşadar, apostolii trebuiau să se împotrivească tendinţei de ‘a stăpâni’ peste fraţii lor, sau de a le spune mereu ce trebuie să facă.

10. a) Cum doreşte Isus ca bătrânii să trateze turma? b) Ce exemplu le-a dat Pavel bătrânilor?

¹⁰ Isus se aşteaptă ca bătrânii creştini să trateze turma aşa cum a tratat-o el. Bătrânii trebuie să fie dispuşi să le slujească fraţilor şi surorilor lor, nu să stăpânească peste ei. Imitându-l pe Isus, apostolul Pavel le-a slujit cu umilinţă altora. El le-a spus bătrânilor congregaţiei din Efes: „Voi ştiţi bine cum, din prima zi în care am pus piciorul în provincia Asiei, am fost tot timpul cu voi, slujind ca sclav Domnului cu cea mai mare umilinţă“. Pavel voia ca bătrânii din Efes să-i ajute cu umilinţă şi cu dăruire pe fraţii lor. El a zis: „În toate v-am arătat că, trudind astfel, trebuie să le veniţi în ajutor celor slabi“ (Fap. 20:18, 19, 35). Pavel le-a scris creştinilor din Corint că nu era stăpân pe credinţa lor, ci dimpotrivă, un colaborator umil spre bucuria lor (2 Cor. 1:24). Astfel, Pavel le-a dat bătrânilor din prezent un exemplu de umilinţă şi sârguinţă.

 4. Ce vom analiza în acest articol?

⁴ Cum trebuie să trateze păstorii creştini oile? Membrii congregaţiei sunt îndemnaţi ‘să asculte de cei care sunt în fruntea lor’. În acelaşi timp, bătrânii creştini sunt sfătuiţi ‘să nu stăpânească peste cei care sunt moştenirea lui Dumnezeu’ (Evr. 13:17). (Citeşte 1 Petru 5:2, 3.) Dar cum pot bătrânii să fie în fruntea turmei, fără să stăpânească peste ea? Cu alte cuvinte, cum pot bătrânii să se îngrijească de necesităţile turmei fără să depăşească limitele autorităţii pe care le-a încredinţat-o Dumnezeu?

13, 14. În ce aspecte trebuie un bătrân să fie un exemplu pentru turmă?

¹³ După ce le-a spus bătrânilor de congregaţie ‘să nu stăpânească’ peste fraţii lor de credinţă, apostolul Petru i-a îndemnat ‘să devină exemple pentru turmă’ (1 Pet. 5:3). Cum poate un bătrân să fie un exemplu pentru turmă? Să ne gândim la două cerinţe pe care trebuie să le întrunească un bărbat care „aspiră la sarcina de supraveghetor“. În primul rând, el trebuie să aibă „o minte sănătoasă“. Aceasta înseamnă că el trebuie să înţeleagă bine principiile biblice şi să ştie cum să le aplice în propria viaţă. Un bătrân îşi păstrează calmul în situaţii dificile şi se gândeşte bine înainte să ia o decizie. În al doilea rând, el trebuie ‘să-şi conducă bine familia’. Dacă are familie, un bătrân trebuie să dea un bun exemplu ca soţ şi ca tată. De ce? Biblia spune: „Dacă cineva nu ştie să-şi conducă propria familie, cum se va îngriji de congregaţia lui Dumnezeu?“ (1 Tim. 3:1, 2, 4, 5). Când bătrânii manifestă aceste calităţi, ei le inspiră încredere membrilor congregaţiei.

¹⁴ De asemenea, bătrânii dau un bun exemplu fiind în fruntea lucrării de predicare, la fel ca Isus. Predicarea veştii bune despre Regat a fost un aspect important al vieţii pământeşti a lui Isus. Mai mult, el le-a arătat discipolilor săi cum trebuiau să îndeplinească această lucrare (Mar. 1:38; Luca 8:1). În zilele noastre, vestitorii se simt încurajaţi când predică alături de bătrâni. Ei văd zelul lor pentru această lucrare salvatoare şi învaţă din modul în care aceştia predau. Când bătrânii îşi folosesc cu regularitate timpul şi energia pentru a predica vestea bună în pofida programului lor încărcat, întreaga congregaţie se va simţi îndemnată să manifeste un zel similar. De asemenea, bătrânii le pot da un bun exemplu fraţilor de credinţă pregătindu-se pentru întruniri şi participând la ele, dar şi la alte activităţi, cum ar fi curăţenia şi întreţinerea sălii Regatului (Ef. 5:15, 16). (Citeşte Evrei 13:7.)