„Să vă încingeţi cu umilinţă“

„Dumnezeu li se opune celor orgolioşi, dar le dă bunătate nemeritată celor umili.“ — 1 PETRU 5:5, NW.

 1, 2. Menţionaţi două atitudini mentale opuse care au o influenţă profundă asupra comportamentului uman.

PRINTRE atitudinile mentale pe care Dumnezeu ni le supune atenţiei se numără două atitudini opuse. Ambele au o influenţă profundă asupra comportamentului uman. Una dintre ele se numeşte „umilinţa“ (1 Petru 5:5, NW). Potrivit unui dicţionar, cuvântul „umil“ înseamnă „cu o comportare sau cu o fire modestă: fără mândrie autoritară“. În ochii lui Dumnezeu, umilinţa este o calitate foarte valoroasă.

² Cealaltă atitudine, opusă ei, este mândria. Aceasta este definită drept „îngâmfare exagerată“, „aroganţă“. Ea este egocentrică şi urmăreşte avantaje materiale, egoiste şi de altă natură, indiferent de consecinţele dăunătoare pe care le are lucrul acesta asupra altora. Biblia menţionează una dintre aceste consecinţe: „Un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“. Ea spune că „invidia omului faţă de aproapele său“ este „goană după vânt“, deoarece, când moare, omul „nu poate să ia nimic“. Mândria este un lucru detestabil în ochii lui Dumnezeu. — Eclesiastul 4:4; 5:15; 8:9.

Spiritul predominant al lumii

 3. Care este spiritul predominant al lumii?

³ Care dintre cele două atitudini mentale caracterizează lumea de astăzi? Care este spiritul predominant al lumii? În World Military and Social Expenditures 1996 se spune: „Nici un secol nu rivalizează cu secolul al XX-lea în privinţa barbariei violenţei“. Lupta pentru putere politică sau economică — precum şi conflictele naţionale, religioase, tribale şi interetnice — a făcut peste 100 de milioane de victime în acest secol. De asemenea, din ce în ce mai multe persoane devin egocentrice. În Chicago Tribune s-a afirmat: „Dintre bolile sociale fac parte: violenţa demenţială, maltratarea copiilor, divorţul, beţia, SIDA, sinuciderea în rândul adolescenţilor, consumul de droguri, bandele de cartier, violul, copiii nelegitimi, avortul, pornografia, . . . minciuna, înşelătoria şi corupţia politică . . . Conceptele morale de bine şi rău au fost desfiinţate“. De aceea, UN Chronicle făcea următoarea remarcă: „Societăţile se destramă“.

 4, 5. Cum a fost descris cu exactitate spiritul lumii în profeţia biblică referitoare la zilele noastre?

⁴ Aceste condiţii se întâlnesc în toată lumea. Este exact cum a prezis profeţia biblică cu privire la timpul nostru: „În zilele din urmă vor fi timpuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, insultători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără afecţiune naturală, neînduplecaţi, defăimători, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi“. — 2 Timotei 3:1–4.

⁵ Această descriere corespunde întru totul spiritului egoist care predomină în lumea de astăzi. Rivalitatea dintre naţiuni este o reflectare a rivalităţii dintre indivizi. De exemplu, în întrecerile sportive mulţi sportivi doresc să fie pe primul loc indiferent de rănile afective sau chiar fizice pe care le provoacă altora. Copiii sunt încurajaţi să adopte acest spirit egoist, care se transmite în multe domenii ale vieţii de adult. Rezultatele sunt „vrăjmăşii, certuri, gelozii, mânii, neînţelegeri, dezbinări“. — Galateni 5:19–21.

 6. Cine promovează egoismul, şi cum consideră Iehova această mentalitate?

⁶ Biblia arată că spiritul egoist al acestei lumi reflectă spiritul celui „numit Diavolul şi Satan, . . . care înşală întreaga lume“. Iată ce prezice Biblia cu privire la influenţa exercitată de Satan asupra oamenilor care trăiesc în aceste zile critice din urmă: ‘Vai de pământ! Căci Diavolul s-a coborât cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţin timp’ (Apocalipsa 12:9–12). De aceea, el şi demonii lui şi-au intensificat eforturile de a promova în familia umană o mentalitate egoistă. Cum consideră însă Iehova această atitudine? Cuvântul său spune: „Orice inimă îngâmfată este o urâciune înaintea DOMNULUI“. — Proverbele 16:5.

Iehova este cu cei umili

 7. Cum îi consideră Iehova pe cei umili, şi ce anume îi învaţă el?

⁷ Pe de altă parte, Iehova îi binecuvântează pe cei umili. Într-un cântec închinat lui Iehova, David a spus: „Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte şi cobori cu privirea Ta pe cei mândri“ (2 Samuel 22:1, 28). De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu dă următorul sfat: „Căutaţi pe DOMNUL, toţi cei smeriţi din ţară . . . Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei DOMNULUI“ (Ţefania 2:3). Cei care îl caută cu umilinţă pe Iehova sunt învăţaţi de el să cultive un spirit complet diferit de cel al acestei lumi. „El învaţă pe cei smeriţi calea Sa“ (Psalmul 25:9; Isaia 54:13). Această cale este calea iubirii. Ea se bazează pe înfăptuirea a ceea ce este corect potrivit normelor lui Dumnezeu. Conform Bibliei, această iubire principială „nu se laudă, nu se umflă de mândrie, . . . nu caută folosul său“ (1 Corinteni 13:1–8). Ea se manifestă şi sub forma umilinţei.

 8, 9. a) Cine este sursa iubirii principiale? b) Cât de important este să imităm iubirea şi umilinţa manifestate de Isus?

⁸ Pavel şi alţi creştini din secolul I au învăţat această iubire din învăţăturile lui Isus. Iar Isus a învăţat-o de la Tatăl său, Iehova, despre care Biblia spune: „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8, NW). Isus ştia că voinţa lui Dumnezeu cu privire la el era să trăiască potrivit legii iubirii, iar el a procedat întocmai (Ioan 6:38). Din acest motiv a avut el compasiune faţă de cei asupriţi, faţă de săraci şi faţă de păcătoşi (Matei 9:36). Iată ce le-a spus el acestora: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima“. — Matei 11:28, 29.

⁹ Isus le-a arătat discipolilor săi importanţa faptului de a imita iubirea şi umilinţa lui când le-a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“ (Ioan 13:35). Ei aveau să fie separaţi de această lume egoistă. De aceea, Isus a spus următoarele despre continuatorii săi: „Ei nu sunt din lume“ (Ioan 17:14). Într-adevăr, ei nu imită spiritul mândru şi egoist al lumii lui Satan. Dimpotrivă, ei imită spiritul plin de iubire şi de umilinţă manifestat de Isus.

10. Ce face Iehova cu cei umili în zilele noastre?

¹⁰ Cuvântul lui Dumnezeu a prezis că, în aceste zile din urmă, cei umili vor fi strânşi într-o fraternitate mondială bazată pe iubire şi umilinţă. Astfel, în mijlocul unei lumi care devine din ce în ce mai mândră, membrii poporului lui Iehova manifestă o atitudine opusă, şi anume umilinţa. Aceştia spun: „Veniţi, să ne suim la muntele DOMNULUI [închinarea adevărată şi înălţată a lui Iehova], . . . ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui“ (Isaia 2:2, 3). Martorii lui Iehova alcătuiesc această societate mondială care umblă pe căile lui Dumnezeu. Ei cuprind „o mare mulţime [din ce în ce mai numeroasă], pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“ (Apocalipsa 7:9). Această mare mulţime este alcătuită în prezent din milioane de persoane. Cum le instruieşte Iehova pe aceste persoane să fie umile?

Să învăţăm să fim umili

11, 12. Cum manifestă umilinţă slujitorii lui Dumnezeu?

¹¹ Spiritul lui Dumnezeu care lucrează în oamenii ce doresc să înfăptuiască voinţa sa îi ajută pe aceştia să înveţe să iasă biruitori asupra spiritului rău al lumii şi să manifeste roadele spiritului lui Dumnezeu. Acestea sunt: „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine“ (Galateni 5:22, 23, NW). Pentru a putea cultiva aceste calităţi, slujitorii lui Dumnezeu sunt sfătuiţi să nu devină ‘înfumuraţi, luându-se la întrecere unii cu alţii şi invidiindu-se unii pe alţii’ (Galateni 5:26, NW). În mod asemănător, apostolul Pavel a spus: „Eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine gânduri înalte, mai presus de ceea ce se potriveşte, ci să aibă gânduri cumpătate despre sine“. — Romani 12:3.

¹² Cuvântul lui Dumnezeu le spune adevăraţilor creştini să nu facă „nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci în smerenie fiecare să privească pe altul [pe slujitorii lui Dumnezeu] mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora“ (Filipeni 2:3, 4). „Nimeni să nu caute folosul său, ci al altuia“ (1 Corinteni 10:24). Într-adevăr, „dragostea [îi] zideşte“ pe alţii prin cuvinte şi fapte neegoiste (1 Corinteni 8:1). Ea promovează colaborarea, nu concurenţa. Spiritul egoist nu are ce căuta printre slujitorii lui Iehova.

13. De ce trebuie învăţată umilinţa, şi cum se învaţă ea?

¹³ Cu toate acestea, din cauza imperfecţiunii moştenite, nu ne naştem umili (Psalmul 51:5). Această calitate trebuie învăţată. Iar lucrul acesta poate fi dificil pentru cei care nu au învăţat căile lui Iehova din copilărie, ci le acceptă mai târziu. Personalitatea lor, formată deja, are la bază atitudini ale acestei lumi vechi. De aceea, ei trebuie să înveţe ‘să se dezbrace de vechea personalitate care corespunde liniei lor de conduită de altădată’ şi ‘să se îmbrace cu noua personalitate, care a fost creată potrivit voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate’ (Efeseni 4:22, 24, NW). Cu ajutorul lui Dumnezeu, persoanele sincere pot face ceea ce cere el de la ele: „Îmbrăcaţi-vă cu tandre sentimente de compasiune, cu bunătate, umilinţă, blândeţe şi îndelungă răbdare“. — Coloseni 3:12, NW.

14. Cum a condamnat Isus dorinţa de a ne înălţa pe noi înşine?

¹⁴ Discipolii lui Isus au trebuit să înveţe lucrul acesta. Ei erau adulţi când au devenit discipoli ai săi şi aveau în ei o anumită măsură din spiritul de rivalitate al lumii. Când mama a doi dintre ei a căutat prestigiu pentru fiii săi, Isus a spus: „Conducătorii naţiunilor stăpânesc peste ele şi cei mari exercită autoritate asupra lor. Nu aşa se petrec lucrurile printre voi; ci oricine vrea să devină mare printre voi trebuie să fie slujitorul vostru şi oricine vrea să fie primul printre voi trebuie să fie sclavul vostru. Aşa cum Fiul omului a venit nu să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:20–28, NW). Când Isus le-a spus discipolilor săi să nu folosească titluri pentru a se înălţa pe ei înşişi, el a adăugat: „Voi toţi sunteţi fraţi“. — Matei 23:8.

15. Ce atitudine trebuie să aibă cei ce aspiră la lucrarea de supraveghere?

¹⁵ Un adevărat continuator al lui Isus este un slujitor, da, un sclav, al colaboratorilor săi creştini (Galateni 5:13). Lucrul acesta este valabil mai ales în cazul celor ce doresc să-şi asume sarcina de supraveghere în congregaţie. Ei nu trebuie să se ia niciodată la întrecere pentru prestigiu sau pentru putere; ei nu trebuie să ‘stăpânească peste cei ce sunt moştenirea lui Dumnezeu, ci trebuie să devină exemple pentru turmă’ (1 Petru 5:3, NW). Un spirit egoist dovedeşte că un bărbat nu este corespunzător pentru sarcina de supraveghere. O asemenea persoană ar prejudicia congregaţia. Într-adevăr, este potrivit ca cineva să ‘dorească să facă lucrarea de supraveghere’, însă acest lucru trebuie să izvorască din dorinţa de a le sluji altor creştini. Supravegherea nu este o poziţie de prestigiu sau putere, deoarece persoanele însărcinate cu supravegherea trebuie să se numere printre cele mai umile persoane din congregaţie. — 1 Timotei 3:1, 6.

16. De ce a fost Diotref denunţat în Cuvântul lui Dumnezeu?

¹⁶ Apostolul Ioan ne atenţionează cu privire la o persoană care avea o atitudine greşită: „Am scris ceva congregaţiei, dar Diotref, căruia îi place să ocupe locul întâi printre ei, nu primeşte nimic de la noi cu respect“. Acest bărbat s-a purtat cu alţii într-un mod lipsit de respect, umblând după o poziţie înaltă. Din cauza atitudinii sale egoiste, spiritul lui Dumnezeu l-a îndemnat pe Ioan să includă în Biblie o denunţare a lui Diotref. — 3 Ioan 9, 10, NW.

Atitudinea corectă

17. Cum au manifestat umilinţă Petru, Pavel şi Barnaba?

¹⁷ Biblia conţine multe exemple de persoane care au manifestat această atitudine corectă, şi anume umilinţa. Când Petru a intrat în casa lui Corneliu, acest bărbat „s-a aruncat la picioarele lui [Petru] şi i s-a închinat“. Însă, în loc să accepte acest act de închinare, „Petru l-a ridicat, zicând: «Scoală-te! Şi eu sunt om»“ (Faptele 10:25, 26). Când Pavel şi Barnaba au fost în Listra, Pavel a vindecat un şchiop din naştere. Datorită acestui fapt, mulţimile au spus că aceşti apostoli erau zei. Cu toate acestea, Pavel şi Barnaba „şi-au rupt hainele, s-au repezit în mulţime şi au strigat: «Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni cu aceleaşi patimi ca voi»“ (Faptele 14:8–15). Aceşti creştini umili nu au dorit să primească glorie de la oameni.

18. Dând dovadă de umilinţă, ce i-a spus un înger puternic lui Ioan?

¹⁸ Când apostolul Ioan a primit „descoperirea lui Isus Hristos“, aceasta i-a fost transmisă prin intermediul unui înger (Apocalipsa 1:1). Având în vedere că un înger a nimicit 185 000 de asirieni într-o singură noapte, putem înţelege de ce Ioan a fost cuprins de veneraţie (2 Împăraţi 19:35). Ioan relatează: „După ce am auzit şi am văzut, m-am prosternat ca să mă închin înaintea picioarelor îngerului care îmi arătase aceste lucruri. Dar el îmi spune: «Fii atent! Nu face lucrul acesta! Eu nu sunt decât un tovarăş de sclavie al tău şi al fraţilor tăi . . . Închină-te lui Dumnezeu»“ (Apocalipsa 22:8, 9). De câtă umilinţă a dat dovadă acest înger puternic!

19, 20. Arătaţi cum contrasta aroganţa generalilor romani învingători cu umilinţa manifestată de Isus.

¹⁹ Isus a fost exemplul perfect de persoană umilă. El a fost Fiul unic-născut al lui Dumnezeu, viitorul Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu. Când s-a prezentat oamenilor în această calitate, el nu a procedat aşa cum procedau generalii romani învingători din acel timp. În cinstea acestora se făceau parade enorme, numite procesiuni, iar ei mergeau în care împodobite cu aur şi fildeş, trase de cai albi sau chiar de elefanţi, lei ori tigri. La procesiuni erau muzicieni care cântau cântece de biruinţă, precum şi care pline cu prăzi de război şi care enorme care înfăţişau scene de luptă. Erau şi regi, prinţi şi generali luaţi prizonieri, împreună cu familiile lor, deseori dezbrăcaţi complet pentru a fi umiliţi. Aceste evenimente sugerau mândrie, aroganţă.

²⁰ Observaţi cât de diferit a fost modul în care s-a oferit Isus pe sine. El s-a supus în mod umil pentru a împlini profeţia referitoare la el, profeţie care prezicea: „Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept, aducând mântuire, smerit şi călare pe un măgar“. Manifestând umilinţă, el a mers călare pe un animal de povară, nu într-un car tras de animale de paradă (Zaharia 9:9; Matei 21:4, 5). Cât de fericiţi sunt oamenii umili că Isus, care este cu adevărat umil, iubitor, plin de compasiune şi îndurător, va fi Regele numit de Iehova să domnească peste întregul pământ în lumea nouă! — Isaia 9:6, 7; Filipeni 2:5–8.

21. Ce nu este umilinţa?

²¹ Faptul că Isus, Petru, Pavel şi alţi oameni ai credinţei din timpurile biblice au fost umili contrazice ideea că umilinţa este o slăbiciune. Dimpotrivă, ea demonstrează tărie de caracter, deoarece aceşti oameni au fost curajoşi şi plini de zel. Dând dovadă de o forţă morală şi mintală puternică, ei au suportat încercări aspre (Evrei, capitolul 11). Iar astăzi, când slujitorii lui Iehova sunt umili, ei au o putere asemănătoare, deoarece Dumnezeu îi susţine cu puternicul său spirit sfânt pe cei umili. Iată de ce suntem îndemnaţi: „Toţi să vă încingeţi cu umilinţă unii faţă de alţii, căci Dumnezeu li se opune celor orgolioşi, dar le dă bunătate nemeritată celor umili. Umiliţi-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca el să vă înalţe la timpul cuvenit“. — 1 Petru 5:5, 6, NW; 2 Corinteni 4:7.

22. Care este subiectul ce se va analiza în articolul următor?

²² Există un alt aspect pozitiv al umilinţei pe care slujitorii lui Dumnezeu trebuie să îl pună în practică. El contribuie mult la cultivarea spiritului de iubire şi colaborare în congregaţie. Se poate spune pe bună dreptate că acesta este o latură esenţială a umilinţei. Despre el se va vorbi în articolul următor.

Recapitulare:

◻ Arătaţi care este spiritul predominant al acestei lumi.

◻ Cum le arată Iehova favoare celor umili?

◻ De ce trebuie învăţată umilinţa?

◻ Daţi câteva exemple biblice de persoane care au manifestat umilinţă.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Îngerul i-a spus lui Ioan: „Nu face lucrul acesta! Eu nu sunt decât un tovarăş de sclavie“