Prefigurări ale Regatului lui Dumnezeu care devin realitate

„Faceţi bine că îi daţi atenţie [cuvântului profetic] ca unei lămpi care străluceşte într-un loc întunecos.“ — 2 PETRU 1:19.

 1. Ce contrast observăm în lumea de azi?

LUMEA de azi se află într-o permanentă stare de criză. Problemele omenirii, de la dezastre ecologice până la terorism, par să fi scăpat de sub control. Nici măcar religiile lumii n-au fost în stare să ofere o soluţie. De fapt, de multe ori ele înrăutăţesc situaţia, alimentând fanatismul, ura şi naţionalismul care îi dezbină pe oameni. Aşa cum s-a prezis, o „negură mare“ a învăluit „popoarele“ (Isaia 60:2). Şi totuşi, există milioane de oameni care privesc cu încredere spre viitor. De ce? Deoarece ei dau atenţie cuvântului profetic al lui Dumnezeu „ca unei lămpi care străluceşte într-un loc întunecos“. Ei permit „cuvântului“, sau mesajului, lui Dumnezeu, care se găseşte acum în Biblie, să le îndrume paşii. — 2 Petru 1:19.

 2. Potrivit profeţiei lui Daniel despre „timpul sfârşitului“, cui îi este dată perspicacitate spirituală?

² Referitor la „timpul sfârşitului“, profetul Daniel a scris: „Mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va creşte. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei înţelepţi [care au perspicacitate, NW] vor înţelege“ (Daniel 12:4, 10). Perspicacitatea spirituală le este dată doar oamenilor sinceri care „aleargă încoace şi încolo“ în Cuvântul lui Dumnezeu, adică îl studiază cu sârguinţă, care se supun normelor divine şi care se străduiesc să înfăptuiască voinţa Sa. — Matei 13:11–15; 1 Ioan 5:20.

 3. Ce adevăr important au înţeles în anii ’70 ai secolului al XIX-lea primii Studenţi în Biblie?

³ Încă din anii ’70 ai secolului al XIX-lea, înainte de perioada numită „ultimele zile“, Iehova Dumnezeu a început să reverse mai multă lumină asupra ‘secretelor sacre ale regatului cerurilor’ (2 Timotei 3:1–5; Matei 13:11). Pe vremea aceea, un grup de cercetători ai Bibliei au înţeles — contrar opiniei majorităţii — că întoarcerea lui Cristos trebuia să fie invizibilă. După întronarea sa în cer, Isus avea să se întoarcă în sensul că urma să-şi îndrepte atenţia asupra pământului în calitate de Rege. Un semn vizibil, compus din mai multe elemente, avea să-i conştientizeze pe discipoli că prezenţa invizibilă a lui Isus începuse. — Matei 24:3–14.

Viziunea transfigurării devine realitate

 4. Cum le-a întărit Iehova credinţa slujitorilor săi din timpurile moderne?

⁴ Viziunea transfigurării a fost o impresionantă prefigurare a prezenţei lui Cristos, învestit cu putere regală (Matei 17:1–9). Această viziune le-a întărit credinţa lui Petru, Iacov şi Ioan într-un moment în care mulţi nu-l mai urmau pe Isus deoarece nu le împlinise unele aşteptări contrare Scripturilor. În mod asemănător, în timpul sfârşitului, Iehova le-a întărit credinţa slujitorilor săi revărsând mai multă lumină asupra împlinirii acestei viziuni impresionante şi a multor profeţii care au legătură cu ea. Să analizăm acum unele dintre aceste realităţi spirituale care ne întăresc credinţa.

 5. Cine s-a dovedit a fi Luceafărul, şi când ‘a răsărit’ el?

⁵ Apostolul Petru s-a referit la transfigurare când a scris: „Prin urmare, noi avem cuvântul profetic făcut mai sigur; şi faceţi bine că îi daţi atenţie ca unei lămpi care străluceşte într-un loc întunecos, până când se crapă de ziuă şi răsare luceafărul, în inimile voastre“ (2 Petru 1:19). Luceafărul figurativ, sau „steaua strălucitoare a dimineţii“, este glorificatul Isus Cristos (Revelaţia 22:16). El ‘a răsărit’ în 1914 când Regatul lui Dumnezeu s-a născut în cer, marcând zorii unei noi ere (Revelaţia 11:15). În viziunea transfigurării, Moise şi Ilie au apărut alături de Isus, conversând cu el. Pe cine îi prefigurează ei?

 6, 7. Pe cine reprezintă Moise şi Ilie din viziunea transfigurării, şi ce detalii importante prezintă Scripturile despre aceştia?

⁶ Întrucât Moise şi Ilie au apărut alături de Cristos în viziunea care înfăţişa gloria sa, aceşti doi martori fideli trebuie să-i reprezinte pe cei ce domnesc cu Isus în Regatul său. Este corect să conchidem că Isus are coregenţi dacă luăm în considerare şi viziunea dată profetului Daniel în care acesta l-a văzut pe Mesia întronat. Daniel a văzut, de fapt, cum „Unul ca un Fiu al Omului“ a primit „o stăpânire veşnică“ de la „Cel Bătrân de Zile“, Iehova Dumnezeu. Să observăm însă ce i s-a arătat lui Daniel la scurt timp după aceea. El scrie: „Dar domnia, stăpânirea şi măreţia tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt“ (Daniel 7:13, 14, 27). Da, cu mai bine de cinci secole înainte de transfigurare, Dumnezeu a dezvăluit că „sfinţii“ vor primi din măreţia regală a lui Cristos.

⁷ Cine sunt sfinţii din viziunea lui Daniel? Apostolul Pavel spune referitor la aceştia următoarele: „Însuşi spiritul depune mărturie împreună cu spiritul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Dacă deci suntem copii, suntem şi moştenitori: da, moştenitori ai lui Dumnezeu, dar comoştenitori cu Cristos, cu condiţia să suferim împreună ca să fim şi glorificaţi împreună“ (Romani 8:16, 17). Sfinţii sunt, de fapt, discipolii lui Isus unşi cu spirit. În Revelaţia, Isus spune: „Celui care învinge îi voi permite să se aşeze cu mine pe tronul meu, aşa cum şi eu am învins şi m-am aşezat cu Tatăl meu pe tronul său“. Aceşti ‘învingători’ înviaţi, în număr de 144 000, vor domni peste întregul pământ alături de Isus. — Revelaţia 3:21; 5:9, 10; 14:1, 3, 4; 1 Corinteni 15:53.

 8. Cum efectuează discipolii unşi ai lui Isus o lucrare asemănătoare celei a lui Moise şi a lui Ilie, şi cu ce rezultate?

⁸ Dar de ce îi reprezintă Moise şi Ilie pe creştinii unşi? Deoarece, în timp ce sunt încă pe pământ, creştinii unşi desfăşoară o lucrare asemănătoare celei înfăptuite de Moise şi de Ilie. De exemplu, ei slujesc ca martori ai lui Iehova, chiar şi în persecuţii (Isaia 43:10; Faptele 8:1–8; Revelaţia 11:2–12). Asemenea lui Moise şi lui Ilie, ei demască plini de îndrăzneală religia falsă şi îi îndeamnă pe oamenii sinceri să-i acorde lui Dumnezeu devoţiune exclusivă (Exodul 32:19, 20; Deuteronomul 4:22–24; 1 Împăraţi 18:18–40). A dat roade lucrarea lor? Desigur! Pe lângă faptul că au contribuit la completarea numărului celor unşi, ei au ajutat milioane de „alte oi“ să se supună din toată inima lui Isus Cristos. — Ioan 10:16; Revelaţia 7:4.

Cristos îşi duce la bun sfârşit victoria

 9. Potrivit cuvintelor din Revelaţia 6:2, ce poziţie ocupă Isus în prezent?

⁹ Nu trebuie să ni-l mai imaginăm pe Isus ca pe un om care vine călare pe un măgăruş, deoarece el este în prezent un Rege puternic. Despre el citim că merge pe un cal — un simbol biblic al războiului (Proverbele 21:31). În Revelaţia 6:2 se spune: „Iată, un cal alb; şi cel care şedea pe el avea un arc; şi i s-a dat o coroană şi a ieşit învingând şi ca să-şi ducă la bun sfârşit victoria“. Mai mult decât atât, referitor la Isus, psalmistul David a scris: „DOMNUL va întinde din Sion sceptrul puterii Tale, zicând: «Domneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi»“. — Psalmul 110:2.

10. a) Cum a avut cavalcada lui Isus un început glorios? b) Ce efect a avut prima victorie a lui Cristos asupra omenirii în general?

¹⁰ Prima victorie repurtată de Isus a fost împotriva celor mai puternici duşmani ai săi: Satan şi demonii. El i-a expulzat din cer, aruncându-i pe pământ. Ştiind că le-a mai rămas puţin timp, aceste spirite rele şi-au vărsat mânia lor violentă asupra omenirii, cauzând mari nenorociri. Lucrul acesta este simbolizat în Revelaţia de cavalcada a încă trei călăreţi (Revelaţia 6:3–8; 12:7–12). În armonie cu profeţia lui Isus despre „semnul prezenţei [sale] şi al încheierii sistemului de lucruri“, cavalcada lor a însemnat războaie, foamete şi plăgi mortale (Matei 24:3, 7; Luca 21:7–11). Asemenea durerilor naşterii, fără îndoială că aceste ‘dureri ale strâmtorării’ se vor intensifica până când Cristos ‘îşi va duce la bun sfârşit victoria’, înlăturând orice urmă a organizaţiei vizibile a lui Satan.a — Matei 24:8.

11. Cum confirmă istoria congregaţiei creştine că Isus Cristos deţine autoritate regală?

¹¹ O altă dovadă clară că Isus deţine autoritate regală este aceea că el a ocrotit congregaţia creştină ca ea să se poată achita de misiunea de a predica mesajul despre Regat în toată lumea. În pofida opoziţiei violente a Babilonului cel Mare — imperiul mondial al religiei false — şi a unor guverne ostile, lucrarea de predicare nu numai că a continuat, dar a şi căpătat o amploare fără precedent în istorie (Revelaţia 17:5, 6). Ce puternică dovadă că Isus domneşte ca rege! — Psalmul 110:3.

12. De ce majoritatea oamenilor nu discern prezenţa invizibilă a lui Cristos?

¹² Însă, din nefericire, majoritatea oamenilor, chiar şi milioane de pretinşi creştini, nu înţeleg că evenimentele cruciale de pe pământ au legătură cu realităţile din domeniul spiritual. Ba mai mult, ei îi batjocoresc pe cei care anunţă Regatul lui Dumnezeu (2 Petru 3:3, 4). De ce? Deoarece Satan le-a orbit mintea (2 Corinteni 4:3, 4). De fapt, el a început să-i învăluie pe aşa-zişii creştini în întuneric spiritual cu multe secole în urmă, determinându-i chiar să abandoneze preţioasa speranţă referitoare la Regat.

Speranţa referitoare la Regat este abandonată

13. La ce a dus întunericul spiritual care i-a învăluit pe aşa-numiţii creştini?

¹³ Isus a prezis că, asemenea neghinei semănate în grâu, apostaţii aveau să se strecoare în congregaţia creştină şi să-i inducă în eroare pe mulţi (Matei 13:24–30, 36–43; Faptele 20:29–31; Iuda 4). Cu timpul, aceşti aşa-numiţi creştini au adoptat sărbători, obiceiuri şi învăţături păgâne, ajungând chiar să le declare „creştine“. De exemplu, Crăciunul îşi are originea în ritualurile ce ţineau de cultul zeităţilor păgâne Mithra şi Saturn. Dar de ce au adoptat pretinşii creştini aceste sărbători necreştine? Iată ce se spune într-o enciclopedie: „Crăciunul, sărbătoarea naşterii lui Isus Cristos, a fost instituit când întoarcerea lui Cristos nu a mai fost considerată iminentă“. — The New Encyclopædia Britannica, 1974.

14. Cum au denaturat învăţăturile lui Origene şi Augustin adevărul despre Regat?

¹⁴ Să ne gândim şi la modul în care a fost denaturat sensul cuvântului „regat“. Iată ce se spune într-o lucrare: „Origene [teolog din secolul al III-lea] schimbă sensul pe care îl are cuvântul «regat» pentru creştini afirmând că [regatul] reprezintă domnia lui Dumnezeu în inima oamenilor“. Pe ce şi-a bazat Origene concluzia? Nu pe Scripturi, ci pe „o filozofie şi o înţelegere caracteristice lumii, complet diferite de concepţia lui Isus şi a bisericii primare“ (The Kingdom of God in 20th-Century Interpretation). În lucrarea sa De Civitate Dei, Augustin din Hipona (354–430 e.n.) a afirmat că biserica însăşi este Regatul lui Dumnezeu. Această idee contrară Scripturilor a constituit baza teologică invocată de bisericile creştinătăţii pentru a obţine putere politică. Secole la rând, ele au exercitat putere politică, de multe ori cu brutalitate. — Revelaţia 17:5, 18.

15. Cum se împlineşte Galateni 6:7 în cazul multor biserici ale creştinătăţii?

¹⁵ În prezent însă bisericile seceră ceea ce au semănat (Galateni 6:7). Multe par să-şi piardă şi puterea, şi enoriaşii. Această tendinţă se poate observa cu claritate în Europa. Potrivit revistei Christianity Today, „actualmente marile catedrale din Europa nu mai sunt lăcaşuri de cult, ci muzee, fiind vizitate numai de turişti“. Aceeaşi tendinţă se observă şi în alte părţi ale lumii. Ce prevesteşte acest lucru pentru religia falsă? Va dispărea ea din lipsă de sprijin? Şi cum va fi afectată închinarea adevărată?

Să fim pregătiţi pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu

16. Ce indică ostilitatea crescândă faţă de Babilonul cel Mare?

¹⁶ Aşa cum fumul şi cenuşa care ies dintr-un vulcan ce a fost o vreme inactiv prevestesc o erupţie iminentă, tot aşa ostilitatea crescândă faţă de religie în multe zone ale lumii este un indiciu că zilele religiei false sunt numărate. În curând, Iehova va determina elementele politice ale lumii să-şi unească eforturile pentru a demasca şi a devasta prostituata spirituală, Babilonul cel Mare (Revelaţia 17:15–17; 18:21). Trebuie oare creştinii adevăraţi să se teamă de acest eveniment şi de ceea ce se va mai întâmpla în timpul ‘marelui necaz’ (Matei 24:21)? Nicidecum! Ei vor avea, de fapt, toate motivele să se bucure când Dumnezeu va trece la acţiune împotriva celor răi (Revelaţia 18:20; 19:1, 2). Să ne amintim de creştinii din secolul I care trăiau în Ierusalim.

17. De ce slujitorii fideli ai lui Iehova pot privi cu încredere spre timpul când actualul sistem va fi distrus?

¹⁷ În 66 e.n., când forţele romane au asediat Ierusalimul, creştinii treji din punct de vedere spiritual nici n-au fost luaţi prin surprindere, nici nu s-au înspăimântat. Fiind cercetători sârguincioşi ai Cuvântului lui Dumnezeu, ei ştiau ‘că pustiirea Ierusalimului se apropiase’ (Luca 21:20). Ei mai ştiau că Dumnezeu le va oferi posibilitatea să fugă într-un loc sigur. Când Dumnezeu le-a dat această ocazie, creştinii au fugit (Daniel 9:26; Matei 24:15–19; Luca 21:21). În mod asemănător, azi, cei care îl cunosc pe Dumnezeu şi ascultă de Fiul său pot privi cu încredere spre viitor, când actualul sistem va fi înlăturat (2 Tesaloniceni 1:6–9). De fapt, când va izbucni marele necaz, ei vor putea, plini de bucurie, ‘să-şi ridice şi să-şi înalţe capul, deoarece vor şti că eliberarea lor este aproape’. — Luca 21:28.

18. Care va fi rezultatul atacului final al lui Gog împotriva slujitorilor lui Iehova?

¹⁸ După ce Babilonul cel Mare va fi distrus, Satan, în rolul său de Gog din Magog, va lansa un atac final şi total împotriva Martorilor paşnici ai lui Iehova. Venind „ca un nor care acoperă ţara“, hoardele lui Gog se vor aştepta să obţină cu uşurinţă izbânda. Dar ce lovitură îi aşteaptă (Ezechiel 38:14–16, 18–23)! Apostolul Ioan scrie: „Am văzut cerul deschis, şi iată, un cal alb. Şi cel care şedea pe el se numeşte Fidel şi Adevărat . . . Din gura lui iese o sabie lungă şi ascuţită, ca să lovească naţiunile cu ea“. Acest invincibil „Rege al regilor“ îi va salva pe închinătorii loiali ai lui Iehova şi îi va distruge pe toţi duşmanii lor (Revelaţia 19:11–21). Atunci viziunea transfigurării se va fi împlinit pe deplin!

19. Ce efect va avea asupra discipolilor loiali victoria deplină a lui Cristos, şi ce trebuie să se străduiască să facă ei acum?

¹⁹ Isus va fi „privit în ziua aceea cu uimire în legătură cu toţi cei care au exercitat credinţă“ (2 Tesaloniceni 1:10). Doreşti să te numeri printre cei ce îl vor aclama pe Fiul lui Dumnezeu când va ieşi învingător? Dacă da, continuă să-ţi întăreşti credinţa şi ‘să te dovedeşti gata, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu te gândeşti’. — Matei 24:43, 44.

Să ne menţinem lucizi

20. a) Cum putem arăta că apreciem faptul că Dumnezeu a pus la dispoziţie ‘un sclav fidel şi prevăzător’? b) Ce întrebări ar trebui să ne punem?

²⁰ „Sclavul fidel şi prevăzător“ îi îndeamnă cu regularitate pe slujitorii lui Iehova să rămână vigilenţi şi lucizi pe plan spiritual (Matei 24:45, 46; 1 Tesaloniceni 5:6). Apreciezi aceste aduceri-aminte oportune? Îţi stabileşti priorităţi în viaţă ţinând cont de aceste îndemnuri? Întreabă-te: Înţeleg eu cu claritate semnificaţia spirituală a evenimentelor din lume şi faptul că Fiul lui Dumnezeu domneşte în cer? Îl văd eu gata să execute sentinţa divină împotriva Babilonului cel Mare şi a celorlalte elemente ale sistemului lui Satan?

21. Cum au permis unii să le slăbească vederea spirituală, şi ce trebuie ei să facă fără întârziere?

²¹ Unii dintre membrii poporului lui Iehova au permis să le slăbească vederea spirituală. Oare şi-au pierdut răbdarea şi au încetat să persevereze, cum li s-a întâmplat unora dintre discipolii din secolul I ai lui Isus? Oare au căzut în capcana materialismului sau a îngrijorărilor vieţii ori au permis persecuţiilor să-i descurajeze (Matei 13:3–8, 18–23; Luca 21:34–36)? Probabil că unii au considerat greu de înţeles anumite informaţii publicate de „sclavul fidel şi prevăzător“. Dacă şi tu te afli într-una dintre aceste situaţii, te îndemnăm să-ţi reînsufleţeşti zelul pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi să-l implori pe Iehova ca să poţi fii din nou în relaţii strânse cu el. — 2 Petru 3:11–15.

22. Ce efect a avut asupra voastră analizarea viziunii transfigurării şi a unor profeţii care au legătură cu aceasta?

²² Viziunea transfigurării le-a fost dată discipolilor lui Isus într-un moment în care aveau nevoie de încurajare. În prezent, noi avem ceva mult mai important care ne poate întări: împlinirea acelei viziuni spectaculoase şi a multor profeţii care au legătură cu ea. În timp ce medităm la aceste realităţi glorioase şi la ce vor însemna ele în viitor, să ne facem ecoul sentimentelor apostolului Ioan, care a spus: „Amin! Vino, Doamne Isus!“ — Revelaţia 22:20.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce a înţeles în anii ’70 ai secolului al XIX-lea un mic grup de cercetători ai Bibliei despre întoarcerea lui Cristos?

• Cum se împlineşte viziunea transfigurării?

• Ce efect are asupra lumii şi asupra congregaţiei creştine cavalcada victorioasă a lui Isus?

• Ce trebuie să facem pentru a ne număra printre cei care vor supravieţui când Isus îşi va duce la bun sfârşit victoria?

[Legenda ilustraţiilor şi a fotografiilor de la paginile 16, 17]

O viziune devine realitate

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 18]

Ştiţi ce s-a întâmplat când Cristos a repurtat prima victorie?