Pământ
Definiţie: În Scripturi, cuvântul „pământ“ este folosit cu mai multe sensuri. De obicei, primul sens la care ne gândim este cel de planetă pe care Iehova a dotat-o în mod generos cu tot ce este nevoie pentru ca omul să poată trăi aici în condiţii minunate. Să nu uităm însă că termenul „pământ“ poate fi utilizat şi în sens figurat, cu referire, de exemplu, la locuitorii acestei planete sau la o societate umană cu anumite caracteristici.
Va fi distrusă planeta Pământ într-un război nuclear?
Conform Bibliei, care este scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ?
Mat. 6:10: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“.
Ps. 37:29: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“.
Vezi şi Eclesiastul 1:4; Psalmul 104:5.
Având în vedere lipsa de consideraţie a naţiunilor faţă de scopul lui Dumnezeu, există riscul ca ele să ruineze complet pământul, făcându-l nelocuibil?
Is. 55:8–11: „[Iată ce a spus Iehova:] Pe cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ, pe atât de înalte sunt căile mele faţă de căile voastre şi gândurile mele faţă de gândurile voastre ... cuvântul meu ... nu se va întoarce la mine fără rezultat, ci va face negreşit ce-mi place şi va reuşi în lucrul pentru care l-am trimis“.
Is. 40:15, 26: „Iată! [Din punctul de vedere al lui Iehova Dumnezeu] Naţiunile sunt ca o picătură de apă dintr-o găleată, ca un strat fin de praf pe o balanţă. ... «Ridicaţi-vă ochii şi priviţi! Cine a creat aceste lucruri? Este Cel ce face să iasă, după număr, armata lor. El le cheamă pe toate pe nume. Datorită marii lui energii dinamice şi puterii sale nemărginite, niciuna nu lipseşte»“. (Energia nucleară de care se folosesc naţiunile îi înfricoşează pe oameni. Dar miliardele de stele folosesc o energie nucleară care depăşeşte cu mult capacitatea noastră de înţelegere. Cine a creat toate aceste corpuri cereşti şi le ţine sub control? Nu poate El împiedica naţiunile să-şi folosească armele nucleare într-un mod care contravine scopului său? O dovadă că El va face acest lucru este distrugerea puterii militare a Egiptului atunci când faraonul a încercat să împiedice eliberarea Israelului. — Ex. 14:5–31.)
Rev. 11:17, 18: „Îţi mulţumim, Iehova, Dumnezeu Atotputernic, Cel care eşti şi care erai, pentru că ai luat puterea ta cea mare şi ai început să domneşti ca rege! Dar naţiunile s-au mâniat şi a venit mânia ta şi timpul fixat ... să-i distrugi pe cei ce distrug pământul“.
Va distruge Dumnezeu pământul prin foc?
Susţine 2 Petru 3:7, 10 (BC) această idee? „Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin Cuvântul său, pentru focul din ziua de judecată şi de pierzare [distrugere, NW] a oamenilor nelegiuiţi. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ; în ziua aceea, cerurile vor trece cu un zgomot şuierător, iar elementele aprinse de mare căldură se vor topi şi pământul, cu toate lucrările de pe el, vor fi arse [vor fi descoperite, NW].“ (Notă: Codex Sinaiticus şi Manuscrisul Vatican 1209, ambele datând din secolul al IV-lea e.n., spun: „vor fi descoperite“. Alte manuscrise de mai târziu, Codex Alexandrinus (sec. al V-lea) şi ediţia Clementina (sec. al XVI-lea) a Vulgatei, redau prin „vor fi arse“.)
Indică oare Apocalipsa (Revelaţia) 21:1 (BC) că planeta noastră va fi distrusă? „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi trecuseră; şi marea nu mai este.“
Pentru a fi exactă, explicaţia acestor versete trebuie să fie în armonie cu contextul şi cu restul Bibliei
Dacă aceste versete (2 Petru 3:7, 10 şi Revelaţia 21:1) ar vrea să spună că planeta noastră, pământul literal, ar fi mistuită de foc, atunci şi cerurile literale (stelele şi alte corpuri cereşti) ar fi şi ele distruse de foc. Această interpretare literală este însă în contradicţie cu garanţia dată în unele versete, precum cele din Matei 6:10, Psalmii 37:29; 104:5 şi Proverbele 2:21, 22. În plus, ce efect ar putea avea focul asupra soarelui şi asupra stelelor, care sunt deja incandescente? Astfel, în versetele citate mai sus, termenul „pământ“ trebuie să aibă altă semnificaţie.
În Geneza 11:1, 1 Regi 2:1, 2, 1 Cronici 16:31, Psalmul 96:1 etc., termenul „pământ“ este folosit în sens figurat, cu referire la omenire, la societatea umană. Nu s-ar putea să fie aceeaşi situaţie şi în 2 Petru 3:7, 10 şi Revelaţia 21:1?
Să reţinem că în context, mai exact în 2 Petru 3:5, 6 (şi 2:5, 9), se face o paralelă cu Potopul din zilele lui Noe, care a provocat distrugerea unei societăţi umane rele, în timp ce Noe şi familia sa, precum şi globul pământesc, au fost cruţaţi. În mod similar, în 2 Petru 3:7 se spune că vor fi distruşi ‘oamenii lipsiţi de pietate’. Ideea că termenul „pământ“ se referă aici la societatea umană rea este în deplin acord cu restul Bibliei, după cum reiese din versetele citate mai sus. Acest „pământ“ simbolic, adică societatea umană rea, va fi ‘descoperit’ în sensul că Iehova va distruge ca prin foc orice mască sau prefăcătorie a acestuia, dezvăluind răutatea societăţii umane nelegiuite şi arătând că merită să fie distrusă complet. Tot la această societate umană rea se referă şi expresia „pământul dintâi“, din Apocalipsa (Revelaţia) 21:1 (BC).
În lumina celor de mai înainte, expresia folosită de Isus în Luca 21:33 („cerul şi pământul vor trece, dar . . .“) poate fi înţeleasă în sens simbolic. În mod asemănător, Revelaţia 21:1 vorbeşte despre „cerul de odinioară şi pământul de odinioară“. — Vezi şi Matei 24:35.
Vor fi cei drepţi luaţi la cer, iar apoi, după distrugerea celor răi, vor fi readuşi pe pământ?
Susţine Revelaţia 21:2, 3 această idee? Aici citim: „Am văzut şi oraşul sfânt, Noul Ierusalim, care cobora din cer, de la Dumnezeu, pregătit ca o mireasă împodobită pentru soţul ei. Atunci am auzit un glas puternic de la tron care zicea: «Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi popoarele sale. Şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei»“. (Faptul că Dumnezeu „va locui“ cu oamenii şi „va fi cu ei“ înseamnă că El va deveni o Fiinţă carnală? Nu, căci Iehova i-a spus lui Moise: „Niciun om nu poate să mă vadă şi să trăiască“ [Ex. 33:20]. Aşadar, nici membrii Noului Ierusalim nu se vor întoarce pe pământ ca fiinţe materiale. În ce sens ar putea atunci Dumnezeu ‘să fie cu oamenii’ şi cum ar putea ‘coborî din cer’ Noul Ierusalim? O indicaţie ne este dată, fără îndoială, în Geneza 21:1 [BC], unde se spune că Dumnezeu „a vizitat“-o pe Sara, binecuvântând-o cu un fiu la bătrâneţe. În Exodul 4:31 [BC] ni se spune că Dumnezeu „cercetase“ pe poporul său, trimiţându-l pe Moise ca să-l elibereze. În Luca 7:16 [BC] se afirmă că, prin serviciul sacru al lui Isus, Dumnezeu şi-a „cercetat“ poporul. Traducerea lumii noi redă astfel: „Dumnezeu şi-a îndreptat atenţia“ spre poporul său. Aşadar, Revelaţia 21:2, 3 vrea să spună că Dumnezeu ‘va vizita’ neamul omenesc sau va fi cu el prin intermediul Noului Ierusalim ceresc, prin care el îi va binecuvânta pe oamenii ascultători.)
Prov. 2:21, 22, BC: „Căci oamenii drepţi vor locui ţara [pe pământ, NW] şi oamenii integri vor rămâne în ea, dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea“. (Să reţinem că despre cei drepţi nu se spune că se vor întoarce pe pământ, ci că „vor rămâne“ pe el.)
S-a schimbat scopul iniţial al lui Dumnezeu cu privire la pământ?
Gen. 1:27, 28: „Dumnezeu a creat omul după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc. Apoi Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: «Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ»“. (Dumnezeu a arătat deci că scopul său era ca descendenţii lui Adam şi ai Evei să umple pământul, să-l transforme în paradis şi să aibă grijă de el. Oare a renunţat Creatorul la scopul său, lăsându-l pentru totdeauna neîmplinit din cauza păcatului lui Adam, după ce a proiectat într-un mod atât de minunat acest pământ ca locuinţă pentru om, făcând din el o planetă unică între toate corpurile cereşti pe care omul le-a explorat cu telescoape şi cu navete spaţiale?)
Is. 45:18: „Iată ce a spus Iehova, Creatorul cerurilor, adevăratul Dumnezeu, Cel ce a întocmit pământul, Făuritorul lui, Cel ce l-a întărit, care nu l-a creat în zadar, care l-a întocmit să fie locuit: «Eu sunt Iehova şi nu este altul»“ (vezi şi Isaia 55:10, 11).
Dacă în noul sistem al lui Dumnezeu nimeni nu va muri, cum va putea pământul să-i găzduiască pe toţi oamenii?
N-ar trebui să uităm că, atunci când şi-a făcut cunoscut scopul cu privire la pământ, Dumnezeu a spus: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul“ (Gen. 1:28). Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu capacitatea de a procrea, iar când scopul său cu privire la pământ va fi împlinit, el va putea face ca procrearea să înceteze.
Ce fel de oameni vor fi cei cărora Dumnezeu le va da viaţă veşnică pe pământ?
Ţef. 2:3: „Căutaţi-l pe Iehova, voi, toţi cei smeriţi de pe pământ, care îndepliniţi hotărârile sale judecătoreşti. Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei lui Iehova“.
Ps. 37:9, 11: „Cei ce speră în Iehova vor stăpâni pământul ... şi îşi vor găsi desfătarea în belşug de pace“.