Aveţi „o atitudine de aşteptare“?

„Ce fel de persoane trebuie să fiţi voi în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă, aşteptând şi păstrând viu în minte prezenţa zilei lui Iehova!“ — 2 PETRU 3:11, 12.

 1, 2. Cum am putea ilustra ce înseamnă a avea „o atitudine de aşteptare“ cu privire la ziua lui Iehova?

IMAGINAŢI-VĂ o familie care aşteaptă musafiri la masă. Ora stabilită se apropie cu rapiditate. Soţia este ocupată cu ultimele pregătiri. Soţul şi copiii o ajută asigurându-se că totul este pregătit. Toţi sunt plini de entuziasm. Da, întreaga familie aşteaptă cu nerăbdare sosirea musafirilor pentru a se bucura de o masă delicioasă şi de o companie plăcută.

² Fiind creştini, noi aşteptăm ceva mult mai important. Ce anume? Cu toţii aşteptăm ‘ziua lui Iehova’! Până la venirea ei, trebuie să fim asemenea lui Mica, profetul care a spus: „Îmi voi ţine privirea îndreptată în mod constant spre Iehova. Voi dovedi o atitudine de aşteptare a Dumnezeului salvării mele“ (Mica 7:7, NW). Transmit oare aceste cuvinte ideea de inactivitate? Nu. Sunt multe lucruri de făcut.

 3. Conform cu 2 Petru 3:11, 12, ce atitudine trebuie să aibă creştinii?

³ Apostolul Petru ne ajută să avem atitudinea corectă în timp ce aşteptăm. El spune: „Ce fel de persoane trebuie să fiţi voi în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă, aşteptând şi păstrând viu în minte prezenţa zilei lui Iehova!“ (2 Petru 3:11, 12). Să observăm că aceasta este o frază exclamativă; aici Petru nu a pus o întrebare. În cele două scrisori pe care le-a redactat sub inspiraţie divină, el a arătat ce fel de oameni trebuie să fie creştinii. De asemenea, el i-a îndemnat să continue să înfăptuiască ‘acte de conduită sfântă şi fapte de devoţiune sfântă’. Deşi trecuseră aproximativ 30 de ani de când Isus Cristos făcuse de cunoscut semnul „încheierii sistemului de lucruri“, creştinii nu trebuiau să-şi piardă vigilenţa (Matei 24:3). Ei trebuiau ‘să aştepte şi să păstreze viu în minte’ prezenţa zilei lui Iehova.

 4. Ce înseamnă ‘să păstrăm viu în minte prezenţa zilei lui Iehova’?

⁴ Termenul grecesc redat aici prin „păstrând viu în minte“ înseamnă literalmente „grăbind“. Desigur, noi nu putem ‘grăbi’ literalmente venirea zilei lui Iehova. La drept vorbind, noi ‘nu ştim nici ziua, nici ora’ când Isus Cristos va veni să execute judecata asupra duşmanilor Tatălui său (Matei 24:36; 25:13). Într-o lucrare de referinţă se arată că verbul de la care s-a format termenul „grăbind“ înseamnă aici „a da zor“ şi astfel este în strânsă legătură cu „a fi zelos, activ, preocupat de ceva“. Aşadar, Petru şi-a îndemnat colaboratorii în credinţă să dorească cu ardoare prezenţa zilei lui Iehova. Ei puteau să facă acest lucru păstrând-o mereu în minte (2 Petru 3:12). Având în vedere că „ziua DOMNULUI, ziua aceea mare şi înfricoşătoare“ este acum foarte aproape, şi noi trebuie să avem aceeaşi atitudine mintală. — Ioel 2:31.

Să aşteptăm cu „acte de conduită sfântă“

 5. Cum putem demonstra că dorim cu ardoare să vedem ‘ziua lui Iehova’?

⁵ Dacă dorim cu ardoare să supravieţuim zilei lui Iehova, vom arăta clar acest lucru prin ‘acte de conduită sfântă şi fapte de devoţiune sfântă’. Expresia „acte de conduită sfântă“ ne poate aminti îndemnul lui Petru: „În calitate de copii ascultători, încetaţi să vă mai conformaţi dorinţelor pe care le aveaţi înainte în ignoranţa voastră, ci, în conformitate cu Cel Sfânt care v-a chemat, deveniţi şi voi sfinţi în toată conduita voastră, căci este scris: «Fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt»“. — 1 Petru 1:14–16.

 6. Ce trebuie să facem pentru a fi sfinţi?

⁶ Pentru a fi sfinţi, trebuie să rămânem curaţi pe plan fizic, mintal, moral şi spiritual. Ne pregătim noi pentru ‘ziua lui Iehova’, păstrându-ne sfinţi, ca persoane care poartă numele Său? Nu este uşor să ne păstrăm această puritate, deoarece normele morale ale lumii sunt într-un permanent declin (1 Corinteni 7:31; 2 Timotei 3:13). Observăm noi lărgindu-se prăpastia dintre normele noastre morale şi cele ale lumii? Dacă nu, avem într-adevăr motive să ne îngrijorăm. Nu cumva normele noastre personale, deşi mai înalte decât cele ale lumii, se degradează? Dacă da, trebuie să luăm măsuri concrete pentru a corecta lucrurile, ca să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu.

 7, 8. a) Cum am putea pierde din vedere cât de important este să înfăptuim „acte de conduită sfântă“? b) Ce măsuri de corectare s-ar putea impune?

⁷ Odată cu pătrunderea pe Internet a pornografiei şi ţinând cont că aceasta este disponibilă şi într-un cadru privat, unii, care odinioară nu aveau deloc acces la astfel de materiale imorale, găsesc acum „o resursă inepuizabilă de oportunităţi sexuale“, afirmă un medic. Dacă am căuta astfel de site-uri degradante pe Internet, am ignora clar porunca Bibliei de a ‘nu atinge nimic necurat’ (Isaia 52:11). Ar dovedi aceasta că ‘păstrăm viu în minte prezenţa zilei lui Iehova’? Nu cumva amânăm în minte acea zi, gândindu-ne că, deşi ne poluăm mintea cu materiale obscene, avem încă timp să ne curăţăm? Dacă ne confruntăm cu această problemă, este imperios necesar să-l implorăm pe Iehova ‘să ne abată ochii de la vederea lucrurilor deşarte şi să ne învioreze în [să ne păstreze în viaţă pe, NW] calea Sa’! — Psalmul 119:37.

⁸ Marea majoritate a Martorilor lui Iehova, tineri şi vârstnici deopotrivă, respectă cu stricteţe înaltele norme morale ale lui Dumnezeu şi evită ispitele imorale ale acestei lumi. Conştienţi fiind de urgenţa timpurilor şi de avertismentul lui Petru că „ziua lui Iehova va veni ca un hoţ“, ei continuă să înfăptuiască „acte de conduită sfântă“ (2 Petru 3:10). Prin acţiunile lor, ei dovedesc că ‘aşteaptă şi păstrează viu în minte prezenţa zilei lui Iehova’.a

Să aşteptăm cu „fapte de devoţiune sfântă“

 9. La ce ar trebui să ne îndemne devoţiunea sfântă?

⁹ Pentru a păstra viu în minte ziua lui Iehova este esenţial să avem şi „fapte de devoţiune sfântă“. ‘Devoţiunea sfântă’ presupune veneraţie faţă de Dumnezeu, un respect profund care ne îndeamnă să facem ce este plăcut în ochii săi. Ataşamentul loial faţă de Iehova este forţa motivaţională din spatele acestor fapte de devoţiune sfântă. Voinţa lui Dumnezeu este ca „orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:4). Dumnezeu „nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“ (2 Petru 3:9). Nu ar trebui, aşadar, ca devoţiunea sfântă să ne stimuleze spre a ne intensifica eforturile de a-i ajuta pe oameni să înveţe despre Iehova şi să-l imite? — Efeseni 5:1.

10. De ce trebuie să ne păzim de „puterea amăgitoare a bogăţiilor“?

¹⁰ Viaţa noastră va fi plină de fapte de devoţiune sfântă dacă vom căuta mai întâi Regatul lui Dumnezeu (Matei 6:33). Aceasta presupune să avem un punct de vedere echilibrat cu privire la lucrurile materiale. Isus a avertizat: „Ţineţi-vă ochii deschişi şi păziţi-vă de orice fel de aviditate, căci, chiar când cineva are din abundenţă, viaţa lui nu rezultă din lucrurile pe care le posedă“ (Luca 12:15). Deşi poate că ne este greu să ne imaginăm pe noi înşine orbiţi de iubirea de bani, este bine să remarcăm că „îngrijorările acestui sistem de lucruri şi puterea amăgitoare a bogăţiilor“ pot ‘înăbuşi cuvântul’ lui Dumnezeu (Matei 13:22). Poate că nu ne este uşor să ne câştigăm existenţa. Prin urmare, în unele părţi ale lumii, mulţi se gândesc că, pentru a duce o viaţă mai bună, trebuie să plece într-o ţară mai bogată, despărţindu-se probabil de familia lor timp de câţiva ani. Chiar şi unii slujitori ai lui Dumnezeu gândesc în acest fel. Mutându-se într-o altă ţară, poate că reuşesc să le asigure familiilor lor o casă cu tot confortul modern. Dar ce s-ar putea întâmpla cu starea spirituală a celor dragi de acasă? Privaţi fiind de o autoritate exercitată corespunzător în familie, vor avea membrii acesteia spiritualitatea necesară pentru a supravieţui zilei lui Iehova?

11. Cum a demonstrat un muncitor emigrant că faptele de devoţiune sfântă sunt mai importante decât bogăţiile?

¹¹ Un muncitor emigrant din Filipine a aflat adevărul biblic de la Martorii lui Iehova din Japonia. După ce a învăţat din Scripturi despre responsabilităţile capului de familie, el a înţeles că trebuia să-i ajute pe membrii familiei lui să devină închinători ai lui Iehova (1 Corinteni 11:3). Soţia lui însă, care era acasă, s-a opus cu vehemenţă noii credinţe a soţului ei şi voia ca el să continue să trimită bani în loc să se întoarcă pentru a-şi învăţa familia despre convingerile lui bazate pe Biblie. Însă, motivat de urgenţa timpurilor şi de grija pentru cei dragi ai săi, el s-a întors acasă. Răbdarea şi iubirea cu care i-a tratat pe membrii familiei sale au fost răsplătite. Cu timpul, toată familia a acceptat închinarea adevărată, iar soţia lui a început ministerul cu timp integral.

12. De ce trebuie să punem pe primul plan în viaţă interesele spirituale?

¹² Situaţia în care ne aflăm ar putea fi comparată cu cea a locatarilor unei clădiri în flăcări. Ar fi o dovadă de înţelepciune să alergăm disperaţi încoace şi încolo ca să scoatem lucruri materiale din clădirea care arde şi care este pe punctul de a se prăbuşi? Nu ar fi mult mai important să salvăm vieţi — viaţa noastră, a membrilor familiei noastre şi a altor locatari din acel imobil? În mod similar, acest sistem de lucruri nelegiuit se îndreaptă cu repeziciune spre prăbuşire, iar multe vieţi sunt în pericol. Dacă înţelegem acest lucru, trebuie fără îndoială, să punem pe primul plan interesele spirituale şi să ne concentrăm cu zel asupra lucrării de predicare a Regatului, o lucrare salvatoare de vieţi. — 1 Timotei 4:16.

Trebuie să fim „imaculaţi“

13. Cum am dori să fim găsiţi când va veni ziua lui Iehova?

¹³ Subliniind importanţa păstrării unei atitudini de aşteptare, Petru spune: „Iubiţilor, întrucât aşteptaţi aceste lucruri, faceţi tot posibilul ca în final să fiţi găsiţi de [Dumnezeu] imaculaţi, fără defect şi în pace“ (2 Petru 3:14). Pe lângă îndemnul de a înfăptui acte de conduită sfântă şi de a practica devoţiunea sfântă, Petru accentuează cât de important este ca, în final, să fim găsiţi de Iehova curaţi în virtutea sângelui preţios al lui Isus (Revelaţia 7:9, 14). Aceasta presupune ca o persoană să exercite credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus şi să devină un slujitor dedicat şi botezat al lui Iehova.

14. Ce înseamnă a fi „imaculaţi“?

¹⁴ Petru ne îndeamnă să facem tot posibilul să fim găsiţi „imaculaţi“. Ne păstrăm noi imaculate, sau nepătate de lume, „veşmintele“ conduitei şi ale personalităţii noastre creştine? Când observăm o pată pe hainele noastre, încercăm imediat să o îndepărtăm. Dacă un obiect de îmbrăcăminte care ne place în mod deosebit este pătat, îl curăţăm cu mare grijă. Avem aceleaşi sentimente când veşmintele noastre creştine se pătează, ca să spunem aşa, din cauza unui slăbiciuni sau a unei greşeli în conduită?

15. a) De ce trebuiau israeliţii să-şi facă borduri cu franjuri la poalele veşmintelor? b) De ce sunt diferiţi de lume slujitorii lui Iehova de azi?

¹⁵ Israeliţii trebuiau să-şi facă „borduri cu franjuri la poalele veşmintelor lor“ şi „să-şi pună un şnur albastru deasupra bordurii cu franjuri de la poală“. De ce? Pentru a-şi aminti poruncile lui Iehova, a le da ascultare şi ‘a fi sfinţi’ pentru Dumnezeul lor (Numeri 15:38–40, NW). Noi, slujitorii de azi ai lui Iehova, suntem diferiţi de lume deoarece respectăm legile şi principiile divine. De pildă, noi ne păstrăm curaţi din punct de vedere moral, respectăm caracterul sacru al sângelui şi evităm idolatria sub toate formele ei (Faptele 15:28, 29). Mulţi ne apreciază pentru hotărârea noastră fermă de rămâne neîntinaţi. — Iacov 1:27.

Trebuie să fim „fără defect“

16. Ce se înţelege prin a ne păstra „fără defect“?

¹⁶ Petru spune, de asemenea, că trebuie să fim găsiţi „fără defect“. Cum este posibil acest lucru? O pată poate fi, de obicei, scoasă sau îndepărtată, dar un defect, nu. Un defect înseamnă ceva greşit sau incorect în interior. Apostolul Pavel şi-a îndemnat colaboratorii în credinţă din Filipi astfel: „Continuaţi să faceţi toate lucrurile fără murmure şi discuţii, ca să deveniţi ireproşabili şi inocenţi, copii ai lui Dumnezeu fără pată în mijlocul unei generaţii strâmbe şi denaturate, în care străluciţi ca surse de lumină în lume“ (Filipeni 2:14, 15). Dacă urmăm acest îndemn, vom evita murmurele şi discuţiile în contradictoriu şi îi vom sluji lui Dumnezeu cu o motivaţie curată. Ceea ce ne va îndemna să predicăm „această veste bună a regatului“ va fi iubirea pentru Iehova şi pentru semeni (Matei 22:35–40; 24:14). Mai mult decât atât, vom continua să proclamăm vestea bună, chiar dacă majoritatea oamenilor poate că nu înţeleg de ce dedicăm în mod voluntar din timpul nostru pentru a-i ajuta pe alţii să înveţe despre Dumnezeu şi Cuvântul său, Biblia.

17. Care trebuie să fie motivaţia noastră când aspirăm la privilegii în congregaţia creştină?

¹⁷ Întrucât dorim să fim găsiţi „fără defect“, trebuie să ne examinăm motivaţiile în tot ceea ce întreprindem sau ne propunem să facem. Nu mai acţionăm din motive egoiste asemenea lumii, care luptă să obţină bogăţii şi putere. Dacă aspirăm la privilegii în congregaţia creştină, fie ca motivaţiile noastre să rămână mereu corecte şi să facem totul din iubire pentru Iehova şi pentru semeni. Este înviorător să vedem bărbaţi spirituali care „aspiră la o sarcină de supraveghetor“ cu bucurie şi cu o dorinţă umilă de a le sluji lui Iehova şi colaboratorilor în credinţă (1 Timotei 3:1; 2 Corinteni 1:24). Într-adevăr, cei calificaţi să slujească în calitate de bătrâni ‘păstoresc turma lui Dumnezeu . . . de bunăvoie; nici din iubire de câştig necinstit, ci cu înflăcărare; nici ca unii care stăpânesc peste cei care sunt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă’. — 1 Petru 5:1–4.

Trebuie să fim „în pace“

18. Pentru ce calităţi sunt bine cunoscuţi Martorii lui Iehova?

¹⁸ În final, Petru ne spune că trebuie să fim găsiţi „în pace“. A ne conforma acestei cerinţe înseamnă a fi în pace cu Iehova şi cu semenii noştri. Petru scoate în evidenţă importanţa faptului de a avea „o iubire intensă unii faţă de alţii“ şi de a păstra pacea cu cei care ne sunt colaboratori în credinţă (1 Petru 2:17; 3:10, 11; 4:8; 2 Petru 1:5–7). Pentru a păstra pacea între noi trebuie să ne iubim unii pe alţii (Ioan 13:34, 35; Efeseni 4:1, 2). Iubirea şi pacea care domnesc în mijlocul nostru pot fi observate mai ales cu ocazia congreselor internaţionale. În 1999, înainte de începerea unui congres din Costa Rica, un vânzător de la aeroport s-a supărat deoarece Martorii locali, care le urau bun-venit delegaţilor, au blocat fără să-şi dea seama vizibilitatea standului său. A doua zi însă el a observat iubirea şi pacea demonstrate de Martorii care îi întâmpinau plini de bucurie pe delegaţi, chiar dacă nu îi cunoşteau personal. În ultima zi, vânzătorul respectiv a început să le ureze şi el bun-venit delegaţilor şi a solicitat un studiu biblic.

19. De ce este esenţial să căutăm să fim în pace cu fraţii noştri de credinţă?

¹⁹ Sinceritatea cu care urmărim pacea în relaţiile cu surorile şi fraţii noştri spirituali arată că aşteptăm cu nerăbdare ziua lui Iehova şi lumea nouă promisă de el (Psalmul 37:11; 2 Petru 3:13). Să presupunem că ne este greu să păstrăm pacea cu un colaborator în credinţă. Ne putem vedea locuind împreună în pace în Paradis? Dacă un frate are ceva împotriva noastră, trebuie imediat ‘să facem pace cu el’ (Matei 5:23, 24). Este esenţial să procedăm astfel dacă dorim să fim în pace cu Iehova. — Psalmul 35:27; 1 Ioan 4:20.

20. În ce moduri putem demonstra că avem „o atitudine de aşteptare“?

²⁰ Ce se poate spune despre fiecare dintre noi? Aşteptăm şi păstrăm viu în minte prezenţa zilei lui Iehova? Rămânând sfinţi în această lume imorală ne demonstrăm dorinţa fierbinte de a vedea sfârşitul răutăţii. În plus, prin faptele noastre de devoţiune sfântă arătăm că dorim cu ardoare să vină ziua lui Iehova şi să trăim sub guvernarea Regatului. Dacă acum căutăm pacea în relaţiile cu colaboratorii noştri în credinţă, dovedim că aşteptăm o lume nouă în care va domni pacea. Astfel, arătăm că avem „o atitudine de aşteptare“ şi că ‘păstrăm viu în minte prezenţa zilei lui Iehova’.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce înseamnă să păstrăm „viu în minte prezenţa zilei lui Iehova“?

• Cum se reflectă în conduita noastră „o atitudine de aşteptare“?

• De ce sunt esenţiale ‘faptele de devoţiune sfântă’?

• Ce trebuie să facem ca să fim găsiţi de Iehova „imaculaţi, fără defect şi în pace“?

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

„O atitudine de aşteptare“ se reflectă în acte de conduită sfântă

[Legenda fotografiilor de la pagina 12]

Lucrarea de predicare a Regatului este salvatoare de vieţi

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

În timp ce aşteptăm ziua lui Iehova, să păstrăm pacea cu ceilalţi