Ai păcătuit împotriva spiritului sfânt?

„Există un păcat care duce la moarte.“ — 1 IOAN 5:16.

 1, 2. De unde ştim că este posibil să păcătuim împotriva spiritului sfânt al lui Dumnezeu?

„MĂ CHINUIA gândul că am păcătuit împotriva spiritului sfânt.“ Aşa s-a exprimat o femeie din Germania, deşi îi slujea lui Dumnezeu. Dar poate un creştin să păcătuiască într-adevăr împotriva spiritului sfânt al lui Dumnezeu, adică împotriva forţei Sale active?

² Da, este posibil să păcătuim împotriva spiritului sfânt al lui Iehova. Isus Cristos a spus că „orice fel de păcat şi de blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva spiritului nu se va ierta“ (Matei 12:31). De aceea suntem avertizaţi: „Dacă practicăm intenţionat păcatul după ce am primit cunoştinţa exactă a adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşătoare a judecăţii“ (Evrei 10:26, 27). Iar apostolul Ioan a scris: „Există un păcat care duce la moarte“ (1 Ioan 5:16). Să presupunem că cineva comite un păcat grav. Este oare de datoria lui să stabilească dacă a făcut „un păcat care duce la moarte“?

Căinţa aduce iertare

 3. Dacă suntem profund mâhniţi de un păcat pe care l-am comis, ce ar putea arăta acest lucru?

³ Iehova este Judecătorul suprem al răufăcătorilor. De fapt, cu toţii trebuie să-i dăm socoteală, iar el va face întotdeauna ce este drept (Geneza 18:25; Romani 14:12). Iehova este cel ce stabileşte dacă am comis un păcat de neiertat, iar el îşi poate retrage spiritul de la noi (Psalmul 51:11). Însă, dacă suntem profund mâhniţi de păcatul pe care l-am comis, este foarte probabil că ne căim sincer. Dar ce este adevărata căinţă?

 4. a) Cum aţi defini căinţa? b) De ce sunt încurajatoare cuvintele din Psalmul 103:10-14?

⁴ A ne căi înseamnă a ne schimba modul de gândire cu privire la o faptă rea pe care am făcut-o sau pe care aveam de gând să o facem. Înseamnă a regreta şi a abandona calea păcatului. Dacă am comis un păcat grav, dar apoi am făcut tot ce depinde de noi ca să arătăm că ne căim sincer, putem găsi mângâiere în următoarele cuvinte ale psalmistului: „El [Iehova] nu ne-a făcut după păcatele noastre, nici n-a adus asupra noastră ce merităm, după nelegiuirile noastre. Căci, pe cât sunt de înalte cerurile faţă de pământ, pe atât de mare este bunătatea sa iubitoare faţă de cei ce se tem de el. Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult a îndepărtat el de la noi fărădelegile noastre. Aşa cum un tată arată îndurare faţă de fiii lui, tot aşa Iehova a arătat îndurare faţă de cei ce se tem de el. Căci el ştie bine din ce suntem făcuţi, îşi aduce aminte că suntem ţărână“. — Psalmul 103:10-14.

 5, 6. Ce spune, în esenţă, 1 Ioan 3:19-22, şi ce semnificaţie au aceste cuvinte?

⁵ Consolatoare sunt şi cuvintele apostolului Ioan: „Prin aceasta vom şti că provenim din adevăr şi ne vom asigura inima înaintea lui cu privire la orice ne-ar putea condamna inima noastră, pentru că Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte totul. Iubiţii mei fraţi, dacă inima noastră nu ne condamnă, avem libertate de exprimare înaintea lui Dumnezeu şi orice lucru cerem primim de la el, pentru că respectăm poruncile sale şi facem ce este plăcut în ochii săi“. — 1 Ioan 3:19-22.

⁶ ‘Ştim că provenim din adevăr’ deoarece manifestăm iubire frăţească şi nu ne facem un obicei din a păcătui (Psalmul 119:11). Dacă, dintr-un motiv sau altul, ne simţim vinovaţi, trebuie să ne amintim că „Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte totul“. Iehova ne arată îndurare deoarece cunoaşte ‘afecţiunea noastră frăţească neipocrită’, lupta pe care o ducem cu păcatul şi eforturile pe care le depunem ca să facem voinţa sa (1 Petru 1:22). Inima ‘nu ne va condamna’, cu condiţia să ne încredem în Iehova, să îi iubim pe fraţi şi să nu practicăm cu bună ştiinţă păcatul. Vom avea „libertate de exprimare înaintea lui Dumnezeu“ în rugăciune, iar el ne va răspunde fiindcă respectăm poruncile sale.

Au păcătuit împotriva spiritului

 7. Ce anume face ca un păcat să fie de neiertat?

⁷ Ce păcate sunt de neiertat? Pentru a răspunde la această întrebare, să analizăm câteva exemple biblice. Dacă suntem încă foarte tulburaţi din cauza unor greşeli grave pe care le-am făcut, dar ne căim, vom găsi reconfortante aceste idei. Ce anume face deci ca un păcat să fie de neiertat? Nu atât natura păcatului, cât motivaţia celui care l-a comis, starea inimii lui şi măsura în care a dorit să facă fapta respectivă.

 8. Cum au păcătuit împotriva spiritului sfânt unii conducători religioşi evrei din secolul I?

⁸ Conducătorii religioşi evrei din secolul I care i se împotriveau lui Isus Cristos din rea voinţă păcătuiau împotriva spiritului sfânt. Deşi vedeau că spiritul lui Dumnezeu acţiona asupra lui Isus pentru că făcea miracole ce îl onorau pe Iehova, ei îi atribuiau această putere lui Satan Diavolul. Isus a spus că cei ce rosteau o asemenea blasfemie împotriva spiritului sfânt comiteau un păcat ce nu avea să fie iertat „nici în acest sistem, nici în cel viitor“. — Matei 12:22-32.

 9. Ce este blasfemia, şi ce a spus Isus despre acest păcat?

⁹ Blasfemia înseamnă cuvinte defăimătoare, injurioase sau dispreţuitoare. Întrucât spiritul sfânt îi aparţine lui Dumnezeu, a vorbi împotriva spiritului înseamnă a vorbi împotriva lui Iehova. Cei ce vorbesc astfel fără să se căiască sunt de neiertat. Isus se referă la cei care se împotrivesc cu bună ştiinţă acţiunii spiritului sfânt al lui Dumnezeu. Spiritul lui Iehova acţiona asupra lui Isus, dar împotrivitorii săi i-au atribuit această putere Diavolului. Astfel, ei au spus blasfemii împotriva spiritului. Prin urmare, Isus a declarat: „Dacă cineva spune blasfemii împotriva spiritului sfânt nu va fi iertat niciodată, ci se face vinovat de un păcat veşnic“. — Marcu 3:20-29.

10. De ce l-a numit Isus pe Iuda „fiul distrugerii“?

¹⁰ Să ne gândim şi la Iuda Iscariot. El a ajuns să trăiască în minciună, furând din caseta cu bani care-i fusese dată în grijă (Ioan 12:5, 6). Mai târziu, Iuda s-a dus la conducătorii evrei şi a aranjat să-l trădeze pe Isus în schimbul a 30 de monede de argint. E-adevărat, după ce l-a trădat pe Isus, Iuda a avut mustrări de conştiinţă, dar el nu s-a căit niciodată de păcatul său făcut cu bună ştiinţă. Isus l-a numit „fiul distrugerii“, arătând astfel că Iuda nu are drept de înviere. — Ioan 17:12; Matei 26:14-16.

Nu au păcătuit împotriva spiritului

11–13. Cum a păcătuit regele David cu Bat-Şeba, şi ce idee mângâietoare reiese din felul în care i-a tratat Dumnezeu?

¹¹ Unii creştini care şi-au mărturisit un păcat grav şi care au fost ajutaţi pe plan spiritual de bătrânii de congregaţie sunt încă tulburaţi că au încălcat legea lui Dumnezeu (Iacov 5:14). Dacă ne aflăm în această situaţie, probabil că ne va fi de folos să vedem ce spun Scripturile despre unii oameni ale căror păcate au fost iertate.

¹² Regele David a comis un păcat grav cu Bat-Şeba, soţia lui Urie. Plimbându-se pe acoperişul palatului său, David a văzut-o pe această femeie frumoasă făcând baie. El a poruncit să fie adusă la palat şi a avut relaţii sexuale cu ea. Când a aflat că Bat-Şeba a rămas însărcinată, David, încercând să-şi ascundă fapta, a luat măsuri ca soţul ei, Urie, să se întoarcă acasă ca să se culce cu soţia lui. Întrucât planul a eşuat, regele a făcut în aşa fel încât Urie să fie ucis în luptă. După aceea, David a luat-o de soţie pe Bat-Şeba. Ea i-a născut un copil care mai apoi a murit. — 2 Samuel 11:1-27.

¹³ Iehova a judecat păcatul lui David şi al Bat-Şebei. L-a iertat pe David, după cât se pare ţinând cont de factori precum căinţa lui şi legământul pentru Regat pe care-l încheiase cu el (2 Samuel 7:11-16; 12:7-14). Fără îndoială, şi Bat-Şeba s-a căit, deoarece mai târziu a avut privilegiul să-l nască pe Solomon, următorul rege, şi să devină astfel o ascendentă a lui Isus Cristos (Matei 1:1, 6, 16). Aşadar, dacă am păcătuit, e bine să ne amintim că Iehova ţine seama de căinţa noastră.

14. Cum reiese din relatarea despre regele Manase cât de mult iartă Dumnezeu?

¹⁴ Putem înţelege cât de mult iartă Iehova şi din relatarea despre Manase, regele lui Iuda. Manase a făcut ce era rău în ochii lui Iehova. A ridicat altare pentru Baal, s-a închinat „în faţa întregii armate a cerurilor“ şi a construit altare unor zei falşi chiar în două dintre curţile templului. De asemenea, şi-a trecut fiii prin foc, a încurajat practicile spiritiste şi i-a determinat pe locuitorii din Ierusalim şi din Iuda „să facă şi mai rău decât naţiunile pe care Iehova le nimicise dinaintea fiilor lui Israel“. Nu a ţinut cont de avertismentele date de profeţii lui Dumnezeu. În cele din urmă, Manase a fost luat captiv de regele Asiriei. În exil, el s-a căit şi s-a rugat stăruitor şi cu umilinţă lui Dumnezeu. După ce Iehova l-a iertat şi i-a redat tronul din Ierusalim, Manase a promovat închinarea adevărată. — 2 Cronici 33:2-17.

15. Ce episod din viaţa apostolului Petru arată că Iehova iartă „cu largheţe“?

¹⁵ Secole mai târziu, apostolul Petru a comis un păcat extrem de grav renegându-l pe Isus (Marcu 14:30, 66-72). Însă Iehova l-a iertat „cu largheţe“ (Isaia 55:7). De ce? Deoarece Petru s-a căit sincer (Luca 22:62). Faptul că Petru a fost iertat de Dumnezeu s-a văzut clar 50 de zile mai târziu, în ziua Penticostei, când Petru a avut privilegiul să depună o mărturie curajoasă despre Isus (Faptele 2:14-36). De ce nu i-ar ierta Dumnezeu şi pe creştinii de azi care se căiesc cu adevărat? Psalmistul a spus în versurile unei cântări: „Dacă te-ai uita la nelegiuiri, o, Iah, o, Iehova, cine ar putea să stea în picioare? Căci la tine este adevărata iertare“. — Psalmul 130:3, 4.

Să învingem teama că am păcătuit împotriva spiritului

16. În ce condiţii iartă Iehova?

¹⁶ Exemplele de mai sus ar trebui să ne ajute să nu ne mai temem că am păcătuit împotriva spiritului sfânt. Am înţeles că Iehova îi iartă într-adevăr pe cei care păcătuiesc, dar se căiesc. Rugăciunea sinceră este de importanţă primordială în această situaţie. Dacă am păcătuit, îl putem implora pe Iehova să ne ierte pe baza îndurării sale, a jertfei de răscumpărare a lui Isus şi ţinând seama de imperfecţiunea noastră moştenită şi de serviciul fidel pe care l-am înfăptuit de-a lungul timpului. Cunoscând bunătatea nemeritată a lui Iehova, îl putem ruga să ne ierte şi putem fi convinşi că ne va ierta. — Efeseni 1:7.

17. Ce trebuie să facem dacă am păcătuit şi avem nevoie de ajutor spiritual?

¹⁷ Dar ce trebuie să facem dacă păcatul ne-a afectat atât de mult relaţiile cu Iehova încât simţim că nu ne mai putem ruga? Iată ce a scris discipolul Iacov: „[Cel bolnav spiritualiceşte] să-i cheme la el pe bătrânii congregaţiei, iar ei să se roage pentru el, ungându-l cu ulei în numele lui Iehova. Rugăciunea credinţei îl va vindeca pe cel bolnav, iar Iehova îl va ridica. Şi, dacă a comis păcate, îi vor fi iertate“. — Iacov 5:14, 15.

18. De ce păcatul cuiva care a fost exclus din congregaţie nu e neapărat de neiertat?

¹⁸ Dacă un răufăcător nu se căieşte şi este exclus din congregaţie, nu înseamnă neapărat că păcatul său este de neiertat. Referitor la un creştin uns din Corint care păcătuise şi fusese exclus, Pavel a scris: „Această mustrare, dată de cei mai mulţi fraţi, este suficientă pentru omul acela, iar acum ar trebui mai degrabă să-l iertaţi cu bunăvoinţă şi să-l mângâiaţi, ca nu cumva omul acela să fie copleşit de tristeţea lui nespus de mare“ (2 Corinteni 2:6-8; 1 Corinteni 5:1-5). Însă, pentru a se restabili pe plan spiritual, cei ce au păcătuit trebuie să accepte ajutorul bazat pe Biblie al bătrânilor creştini şi să manifeste o căinţă sinceră. Ei trebuie ‘să dea rod potrivit căinţei’. — Luca 3:8.

19. Cum putem să ne menţinem „sănătoşi în credinţă“?

¹⁹ De ce am putea avea sentimentul că am păcătuit împotriva spiritului sfânt? O cauză ar putea fi o conştiinţă exagerat de sensibilă sau o sănătate şubredă. În acest caz, ne-ar fi de mare ajutor să ne rugăm lui Iehova, dar şi să ne odihnim mai mult. Nu trebuie sub nicio formă să-i permitem lui Satan să ne descurajeze, să ne determine să nu-i mai slujim lui Dumnezeu. Dacă Iehova nu se bucură de moartea unui om rău, cu atât mai puţin s-ar bucura să piardă un om care-i slujeşte. Aşadar, dacă ne temem că am păcătuit împotriva spiritului, trebuie să ne hrănim în continuare din Cuvântul lui Dumnezeu, cu pasaje înviorătoare precum cele din Psalmii. Trebuie să continuăm să participăm la întrunirile congregaţiei şi la lucrarea de predicare a Regatului. Astfel, vom rămâne „sănătoşi în credinţă“ şi nu vom mai fi chinuiţi de gândul că am făcut un păcat de neiertat. — Tit 2:2.

20. Ce întrebări şi-ar putea pune cineva ca să înţeleagă dacă a păcătuit împotriva spiritului sfânt?

²⁰ Cei ce se tem că au păcătuit împotriva spiritului sfânt s-ar putea întreba: Am spus blasfemii împotriva spiritului sfânt? M-am căit cu adevărat de păcatul pe care l-am comis? Cred în iertarea acordată de Dumnezeu? Sunt eu un apostat care respinge lumina spirituală? Probabil că cei ce îşi pun astfel de întrebări îşi vor dea seama că nu au spus blasfemii împotriva spiritului sfânt al lui Dumnezeu şi că nu au devenit apostaţi. Ei se căiesc de păcatele lor şi au o credinţă de nestrămutat că Iehova îi va ierta. Acestea sunt dovezi că nu au păcătuit împotriva spiritului sfânt al lui Iehova.

21. La ce întrebări se va răspunde în articolul următor?

²¹ Ce bine este să fii convins că nu ai păcătuit împotriva spiritului sfânt! În următorul articol se va răspunde la alte întrebări pe care ni le-am putea pune despre spiritul sfânt, de pildă: Mă las eu cu adevărat călăuzit de spiritul sfânt al lui Dumnezeu? Este rodul lui evident în viaţa mea?

Cum aţi răspunde?

• De ce putem afirma că e posibil să păcătuim împotriva spiritului sfânt?

• Ce este căinţa?

• Cine a păcătuit împotriva spiritului când Isus a fost pe pământ?

• Cum ne putem învinge teama că am comis un păcat de neiertat?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Cei care au spus că Isus a înfăptuit miracole cu puterea lui Satan au păcătuit împotriva spiritului sfânt al lui Dumnezeu

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Chiar dacă l-a renegat pe Isus, Petru nu a comis un păcat de neiertat