De ce nu au ei copii?

DELE şi Folaa, un cuplu căsătorit, locuiau şi lucrau la filiala din Nigeria a Societăţii Watch Tower. La puţin timp după ce au început să slujească acolo, mama Folei a venit în vizită la ei. Ea venise de la mare distanţă pentru a discuta cu ei o chestiune pe care o considera foarte importantă, o problemă care i-a provocat insomnii.

„Voi sunteţi atât de drăguţi cu mine“, le-a spus ea. „Îmi trimiteţi cadouri şi mă vizitaţi. Aceste exprimări de iubire înseamnă mult pentru mine. Dar, în acelaşi timp, mă fac să mă îngrijorez, deoarece mă întreb mereu cine va face astfel de lucruri pentru voi când veţi fi de vârsta mea? Sunteţi căsătoriţi de doi ani şi nu aveţi copii. Nu credeţi că e timpul să plecaţi de la Betel şi să aveţi copii?“

Mama Folei s-a gândit în felul următor: Dele şi Fola au petrecut suficient timp la Betel. Acum este timpul să se gândească la viitorul lor. Există în mod sigur alte persoane care pot prelua munca lor. Dele şi Fola nu trebuie să întrerupă ministerul cu timp integral, ci pot să îmbrăţişeze o altă formă a serviciului, una care le va permite să aibă copii şi să simtă bucuria de a fi părinţi.

Îngrijorarea mamei

Îngrijorarea acestei mame era justificată. Dorinţa de a da naştere la copii a fost adânc înrădăcinată şi răspândită în toate culturile şi timpurile şi continuă să fie şi astăzi. Naşterea de copii trezeşte profunde sentimente de bucurie şi speranţă. „Rodul pântecelui este o răsplată“, spune Biblia. Da, capacitatea de a procrea este un dar preţios din partea iubitorului nostru Creator. — Psalmul 127:3.

În multe societăţi, cuplurile căsătorite sunt supuse la presiuni sociale enorme pentru a da naştere la copii. De exemplu, în Nigeria, unde femeile de rând nasc în jur de şase copii, este ceva obişnuit ca la nunţi să-i auzi pe prieteni spunându-le celor proaspăt căsătoriţi: „De azi în nouă luni aşteptăm să auzim un bebeluş plângând în casa voastră“. Ca dar de nuntă, mirii pot primi un pătuţ de copil. Soacra urmăreşte cu atenţie calendarul. Dacă mireasa nu rămâne însărcinată într-un an, ei caută să afle dacă este vreo problemă pe care o pot rezolva.

Multe mame cred că motivul pentru care două persoane se căsătoresc este acela de a da naştere la copii şi de a duce mai departe linia genealogică a familiei. Mama Folei i-a spus: „De ce te-ai căsătorit dacă nu intenţionezi să ai copii? Şi pe tine te-a născut cineva, aşa că şi tu trebuie să dai naştere la copii“.

În afară de aceasta, trebuie să luăm în considerare aspectele de ordin practic. În multe ţări africane asistenţa socială acordată persoanelor vârstnice este limitată. De obicei, copiii sunt cei care au grijă de părinţii lor în vârstă, aşa cum şi părinţii au avut grijă de ei când erau mici. Prin urmare, mama Folei s-a gândit că, dacă copiii ei nu au la rândul lor copii, la bătrâneţe vor risca să fie singuri, nedoriţi şi săraci, neavând pe nimeni care să-i înmormânteze când vor muri.

Pretutindeni în Africa, faptul de a nu avea copii este considerat un blestem. În unele regiuni chiar se aşteaptă ca femeile să-şi demonstreze înainte de căsătorie capacitatea de a da naştere la copii. Multe femei care nu pot avea copii caută cu disperare medicamente şi tratamente împotriva sterilităţii.

Având în vedere această mentalitate, despre cuplurile căsătorite care se abţin în mod voit să facă copii se spune că se privează singure de ceva bun. În general, ele sunt considerate ciudate, cu vederi înguste şi vrednice de milă.

Bucurii şi responsabilităţi

Membrii poporului lui Iehova sunt conştienţi că creşterea de copii aduce bucurii, dar presupune şi responsabilităţi. În 1 Timotei 5:8, Biblia spune: „Dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios“.

Părinţii trebuie să se îngrijească de familiile lor atât din punct de vedere material, cât şi din punct de vedere spiritual, iar acest lucru necesită mult timp şi eforturi. Ei nu consideră că, întrucât Dumnezeu este cel care dă copii, este de datoria lui să se îngrijească de ei, ci sunt conştienţi că creşterea de copii potrivit principiilor biblice este o responsabilitate permanentă, încredinţată de Dumnezeu părinţilor, nu o responsabilitate care trebuie încredinţată altora. — Deuteronomul 6:6, 7.

Sarcina de a creşte copii este cât se poate de dificilă în aceste ‘ultime zile’ ale ‘timpurilor critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1–5, NW). Pe lângă înrăutăţirea condiţiilor economice, amploarea nelegiuirii în societate amplifică problemele pe care le aduce cu sine creşterea unui copil în zilele noastre. Chiar dacă lucrurile stau astfel, nenumărate cupluri creştine căsătorite din întreaga lume au acceptat această provocare şi cresc cu succes copii temători de Dumnezeu „în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4). Iehova îi iubeşte şi îi binecuvântează pe aceşti părinţi pentru munca lor grea.

De ce nu au unii copii

Totuşi numeroase cupluri creştine căsătorite nu au copii. Unele sunt sterile, şi totuşi nu adoptă copii. Alte cupluri căsătorite care pot da naştere la urmaşi decid să nu facă acest lucru. Astfel de cupluri nu aleg să nu aibă copii pentru că se sustrag de la această responsabilitate sau se tem de dificultăţile pe care le aduce cu sine calitatea de părinte. Dimpotrivă, ele au hotărât să-şi concentreze întreaga atenţie asupra diferitor forme ale ministerului cu timp integral, lucru pe care creşterea de copii nu l-ar face posibil. Unii slujesc ca misionari, iar alţii îi slujesc lui Iehova în lucrarea itinerantă sau la Betel.

Ca toţi creştinii, ei sunt conştienţi că trebuie efectuată o lucrare urgentă. Isus a spus: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul“. Această lucrare se efectuează în prezent. Este o lucrare vitală, întrucât „sfârşitul“ va însemna distrugerea celor ce nu au acordat atenţie veştii bune. — Matei 24:14; 2 Tesaloniceni 1:7, 8.

Perioada în care trăim se aseamănă cu cea în care Noe şi familia sa au construit uriaşa arcă ce i-a ocrotit în timpul marelui Potop (Geneza 6:13–16; Matei 24:37). Deşi cei trei fii ai lui Noe erau cu toţii căsătoriţi, nici unul dintre ei nu a dat naştere la copii decât după Potop. Este posibil ca unul dintre motive să fi fost acela că aceste cupluri căsătorite voiau să dedice întreaga lor atenţie şi energie lucrării pe care urmau să o facă. Un alt motiv a fost probabil acela de a nu naşte copii într-o lume depravată şi violentă, unde „răutatea omului era mare . . . şi . . . toată imaginaţia gândurilor din inima lui era în fiecare zi numai răutate“. — Geneza 6:5.

Deşi acest lucru nu înseamnă că este greşit să ai copii în prezent, multe cupluri creştine căsătorite renunţă să aibă copii pentru a lua parte cât mai mult posibil la urgenta lucrare pe care Iehova le-a încredinţat-o membrilor poporului său. Unele cupluri căsătorite au aşteptat un timp înainte de a avea copii; altele au decis să nu aibă copii şi să analizeze posibilitatea de a avea copii în lumea nouă dreaptă a lui Iehova. Este acesta un punct de vedere îngust? Îşi ratează ele viaţa? Sunt ele vrednice de milă?

Vieţi sigure şi pline de bucurie

Dele şi Fola, menţionaţi la început, sunt acum căsătoriţi de peste zece ani şi şi-au păstrat hotărârea de a nu avea copii. „Rudele noastre ne presează şi acum să facem copii“, a spus Dele. „Principala lor grijă este siguranţa noastră viitoare. Noi ne exprimăm mereu aprecierea pentru consideraţia lor, însă le explicăm cu tact că găsim foarte multă fericire în ceea ce facem. În privinţa siguranţei, le spunem că ne încredem în Iehova, căruia îi pasă de bunăstarea tuturor celor ce rămân fideli şi loiali lui. De asemenea, le explicăm că a avea copii nu este o garanţie că, atunci când vor îmbătrâni, părinţii se vor bucura de grija copiilor lor. Unii oameni nu se îngrijesc prea mult de părinţii lor, alţii nu pot să le ofere ajutor, iar alţii mor înaintea părinţilor lor. În ce ne priveşte, viitorul nostru este sigur dacă ne punem încrederea în Iehova.“

Dele şi alte persoane ca el îşi pun toată încrederea în promisiunea pe care Iehova le-a făcut-o slujitorilor săi fideli: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi“ (Evrei 13:5). Ei cred, de asemenea, că „mâna DOMNULUI nu s-a scurtat ca să mântuiască, nici urechea Lui nu este prea tare ca să audă“. — Isaia 59:1.

Observând cum îşi susţine Iehova slujitorii fideli, deducem care este un alt motiv de încredere. Regele David a scris: „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit [de tot, NW]“. Să medităm la acest lucru. Cunoaşteţi vreun slujitor fidel al lui Iehova care a fost „părăsit de tot“? — Psalmul 37:25.

În loc să aibă regrete, cei ce şi-au petrecut viaţa slujindu-le lui Iehova şi colaboratorilor lor creştini privesc în urmă cu satisfacţie. Fratele Iro Umah este în serviciul cu timp integral de 45 de ani, iar acum slujeşte ca supraveghetor itinerant în Nigeria. Iată ce a spus el: „Deşi eu şi soţia mea nu avem copii, nu uităm că Iehova are întotdeauna grijă de noi atât din punct de vedere spiritual, cât şi din punct de vedere material. Nu ne lipseşte nimic. El nu ne va abandona nici când vom fi bătrâni. Anii petrecuţi în serviciul cu timp integral s-au dovedit a fi cei mai fericiţi ani din viaţa noastră. Suntem recunoscători că le putem sluji fraţilor noştri, iar ei apreciază serviciul nostru şi ne ajută“.

Deşi multe cupluri căsătorite nu au copii adevăraţi, ele au un alt fel de copii: discipoli creştini care îi aduc închinare lui Iehova. Apostolul Ioan avea aproape 100 de ani când a scris: „Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr“ (3 Ioan 4). Fidelitatea ‘copiilor’ lui Ioan, a celor cărora le-a prezentat el ‘adevărul’, i-a adus multă bucurie.

Aceeaşi bucurie există şi astăzi din abundenţă. Bernice, din Nigeria, este căsătorită de 19 ani şi a ales să nu aibă copii. Ea slujeşte ca pionieră de 14 ani. Pe măsură ce se apropie de vârsta la care nu mai poate să aibă copii, ea nu regretă că şi-a dedicat viaţa lucrării de facere de discipoli. Iată ce a spus ea: „Sunt fericită să văd cum cresc copiii mei spirituali. Chiar dacă aş fi avut propriii mei copii, mă îndoiesc că ar fi fost mai apropiaţi de mine decât cei pe care i-am ajutat să afle adevărul. Ei mă tratează ca şi cum aş fi mama lor adevărată, împărtăşindu-mi bucuriile şi problemele lor şi cerându-mi sfatul. Îmi scriu scrisori şi ne vizităm.

Pentru unii, faptul de a nu avea copii este un blestem. Ei spun că la bătrâneţe vei avea de suferit. Totuşi eu nu văd lucrurile aşa. Ştiu că, atâta timp cât îi slujesc lui Iehova din tot sufletul, el mă va răsplăti şi va avea grijă de mine. El nu mă va respinge când voi îmbătrâni“.

Iubiţi şi apreciaţi de Dumnezeu

Cei ce au dat naştere la copii şi au crescut copii care „umblă în adevăr“ au multe motive de a fi recunoscători. Nu este de mirare că Biblia spune: „Tatăl celui drept va avea multe bucurii şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură de el. Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut“. — Proverbele 23:24, 25.

Acei creştini care nu au avut bucuria de a aduce pe lume copii sunt binecuvântaţi în alte feluri. Multe dintre aceste cupluri căsătorite au jucat şi joacă un rol important în promovarea intereselor Regatului într-o mare măsură. De-a lungul anilor, ele au câştigat experienţă, înţelepciune şi iscusinţă, ceea ce le permite să aibă o contribuţie valoroasă la lucrarea Regatului. Multe sunt în fruntea acestei lucrări.

Deşi nu au copii de dragul intereselor Regatului, Iehova le binecuvântează cu o familie spirituală iubitoare, care apreciază profund sacrificiile pe care le fac ele. E aşa cum a spus Isus: „Nu este nimeni care să fi lăsat [literalmente „a lăsa să plece“] casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, . . . iar în veacul viitor viaţa veşnică“. — Marcu 10:29, 30.

Cât de preţioşi sunt în ochii lui Iehova toţi aceşti slujitori fideli! Toate aceste persoane loiale, atât cele care au copii, cât şi cele care nu au, primesc următoarea asigurare din partea apostolului Pavel: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi care aţi slujit şi slujiţi sfinţilor“. — Evrei 6:10.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Cuplurile căsătorite care nu au copii sunt binecuvântate cu o familie spirituală iubitoare