Ioan îl laudă pe Gaius pentru că i-a primit cu ospitalitate pe frați, chiar dacă nu-i cunoștea. Apostolul a considerat acest lucru o dovadă de fidelitate întrucât ospitalitatea a fost întotdeauna o caracteristică a slujitorilor lui Dumnezeu. (Gen. 18:1-8; 1 Tim. 3:2; 3 Ioan 5)

Din cuvintele de apreciere adresate de Ioan lui Gaius înțelegem că unii frați călătoreau cu regularitate între localitatea în care se afla Ioan și localitățile în care existau congregații. Din câte se pare, ei îi spuneau apostolului despre vizitele lor. Probabil că în felul acesta afla Ioan vești despre congregații.

Fără îndoială că frații care călătoreau preferau să fie cazați la colaboratorii lor în credință. Hanurile erau locuri rău famate, fiind frecventate de oameni cu moravuri ușoare, și ofereau servicii de proastă calitate. De aceea, când era posibil, călătorii prudenți stăteau la prieteni, iar creștinii, la frații lor de credință.

În al treilea rând, trebuie să-i lăudăm cu căldură pe cei care îi slujesc cu loialitate lui Iehova în pofida opoziției. Cu siguranță, apostolul Ioan l-a încurajat pe Gaius și l-a asigurat că făcea ce trebuie. În mod asemănător, bătrânii de azi trebuie să urmeze exemplul lui Ioan și să-i încurajeze pe frați, pentru ca aceștia să nu ajungă ‘să se istovească’. (Is. 40:31; 1 Tes. 5:11)