Biblia: Istorie autentică?

I-AU condamnat pe cei aflaţi la putere. I-au criticat aspru pe preoţi. I-au mustrat pe oamenii de rând pentru răutatea lor. Şi-au făcut publice chiar şi propriile greşeli şi păcate. Au fost hăituiţi şi persecutaţi, iar unii dintre ei au fost chiar omorâţi pentru că au spus şi au scris adevărul. Despre cine e vorba? Despre profeţii din Biblie, dintre care mulţi au participat la scrierea Sfintelor Scripturi. — Matei 23:35–37.

În cartea sa The Historian and History, Page Smith a scris: „[Evreii] erau la fel de nemiloşi cu eroii lor ca şi cu răufăcătorii lor, cu ei înşişi ca şi cu duşmanii lor, deoarece scriau sub privirile lui Dumnezeu şi nu aveau nimic de câştigat, mai degrabă mult de pierdut dacă încercau să ascundă adevărul“. Smith a mai scris că, „spre deosebire de cronologiile plictisitoare ale regilor războinici ai Siriei sau ai Egiptului, relatarea despre necazurile şi succesele unui popor ales de Dumnezeu . . . constituie o naraţiune captivantă. Cronicarii evrei au dezvăluit una dintre componentele de bază ale istoriei — şi anume o istorie trăită de oameni adevăraţi, cu toate greşelile şi defectele lor“.

Scriitorii Bibliei au fost totodată foarte exacţi în ce priveşte amănuntele. După ce a analizat Biblia în lumina istoriei şi a arheologiei, scriitorul Werner Keller a declarat în prefaţa cărţii sale The Bible as History următoarele: „Având în vedere mulţimea copleşitoare de dovezi autentice şi bine atestate de care dispunem în prezent, . . . îmi sună mereu în urechi următoarele cuvinte: «La urma urmei, Biblia are dreptate!»“

Istorie plină de forţă, cu lecţii importante

Majoritatea scriitorilor Bibliei au fost bărbaţi obişnuiţi — agricultori, păstori, pescari. Cu toate acestea, ceea ce au scris ei pe parcursul a aproximativ 1 600 de ani a influenţat mai mulţi oameni decât a făcut-o oricare altă scriere antică sau modernă. În plus, scrierile lor au fost atacate din toate părţile, dar fără vreun rezultat (Isaia 40:8; 1 Petru 1:25). În prezent, Biblia poate fi citită integral sau parţial în aproximativ 2 200 de limbi — performanţă neatinsă de nici o altă carte! De ce se bucură Biblia de o asemenea recunoaştere? Următoarele texte ne ajută să răspundem la această întrebare.

„Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună.“ — 2 Timotei 3:16, 17.

„Toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă.“ — Romani 15:4.

„Aceste lucruri . . . li se întâmplau [israeliţilor] ca exemple şi au fost scrise ca avertizare pentru noi [creştinii], peste care au sosit sfârşiturile sistemelor de lucruri.“ — 1 Corinteni 10:11.

Într-adevăr, fiind o consemnare despre oameni adevăraţi, — dintre care unii s-au bucurat de aprobarea lui Dumnezeu, alţii însă nu —, scrisă sub inspiraţie divină şi păstrată prin puterea lui Dumnezeu, Biblia nu se compară cu nici o altă carte. Ea nu e în nici un caz o listă rece unde e scris ce să faci şi ce să nu faci şi nici o colecţie de povestioare frumoase, scrise pentru delectarea copiilor. E adevărat că Dumnezeu s-a folosit de oameni ca scriitori, dar acest lucru n-a făcut decât să îmbogăţească Biblia, dându-i un plus de farmec ce a mişcat inima cititorilor din toate generaţiile. Arheologul William Albright a declarat: „Ideile morale şi spirituale profunde din Biblie, care formează o revelaţie unică descoperită de Dumnezeu omului prin intermediul experienţei umane, sunt la fel de adevărate azi cum erau cu 2 000 sau 3 000 de ani în urmă“.

Pentru a ilustra că Biblia a rămas de actualitate în pofida trecerii timpului, să ne întoarcem la începutul istoriei umane — unde doar Biblia ne poate purta — şi să analizăm câteva lecţii foarte importante din cartea biblică Geneza.

Lecţii oportune dintr-o naraţiune străveche

Geneza ne dezvăluie, printre altele, începuturile familiei umane — nume şi toate celelalte lucruri. Legat de acest subiect, nici o altă lucrare de istorie nu e atât de concretă. Dar poate că unii se întreabă: „De ce e util azi să ştim cine au fost primii noştri strămoşi?“ E foarte util întrucât Geneza înlătură toate motivele de a fi rasişti, dezvăluindu-ne că toţi oamenii — indiferent de culoare, trib sau naţiune — se trag din aceeaşi părinţi. — Faptele 17:26.

În plus, Geneza ne oferă sfaturi legate de moralitate. Ea conţine relatarea despre Sodoma, Gomora şi oraşele din vecinătate pe care Dumnezeu le-a distrus din cauza perversiunilor sexuale flagrante practicate de locuitorii acestora (Geneza 18:20—19:29). În versetul 7 al cărţii biblice Iuda se spune: „Sodoma şi Gomora şi oraşele dimprejur, după ce . . . au comis fornicaţie în exces şi au umblat după carne pentru o întrebuinţare nenaturală, ne sunt puse înainte ca exemplu de avertizare“. Locuitorii oraşelor Sodoma şi Gomora nu primiseră din partea lui Dumnezeu nici o lege privind moralitatea; însă, la fel ca toţi ceilalţi oameni, ei erau înzestraţi de Dumnezeu cu conştiinţă. Aşadar, Dumnezeu a putut, pe bună dreptate, să le ceară socoteală pentru faptele lor (Romani 1:26, 27; 2:14, 15). La fel şi azi, Dumnezeu îi va trage la răspundere pe toţi oamenii pentru faptele lor, indiferent că acceptă sau nu Cuvântul său, Sfânta Biblie. — 2 Tesaloniceni 1:8, 9.

O lecţie de istorie despre supravieţuire

Un basorelief de pe Arcul lui Titus, din Roma, înfăţişază soldaţi romani luând ca pradă vasele sacre din templul din Ierusalim, după ce au distrus oraşul în anul 70 e.n. Atunci au fost ucişi peste un milion de evrei. Totuşi, creştinii ascultători au supravieţuit, datorită avertismentului dat de Isus: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, atunci să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat. Atunci cei din Iudeea să înceapă să fugă la munţi, şi cei din mijlocul lui să se retragă, şi cei din zonele rurale să nu intre în el; deoarece acestea sunt zile de administrare a dreptăţii“. — Luca 21:20–22.

Necazul care s-a abătut asupra Ierusalimului nu este doar istorie antică. El a prefigurat aspecte ale unui necaz de proporţii şi mai mari ce va cuprinde în curând întregul pământ. Dar şi de această dată vor exista supravieţuitori. Aceştia sunt prezentaţi ca „o mare mulţime . . . din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“. Ei „vin din marele necaz“ datorită credinţei lor în sângele vărsat de Isus — credinţă bine fundamentată pe profeţiile şi evenimentele istorice din Biblie. — Revelaţia 7:9, 14.

Istorie ce nu se va mai repeta

În prezent trăim în perioada de ascensiune a puterii mondiale anglo-americane, ultima putere prezentată de profeţiile biblice. Istoria arată că şi aceasta îşi va găsi sfârşitul, aşa cum s-a întâmplat cu toate celelalte puteri mondiale de dinainte. Dar cum va lua sfârşit? Potrivit Bibliei, sfârşitul acestei puteri va fi cu adevărat unic. Indicând spre anul 1914 e.n., versetul din Daniel 2:44 spunea despre puterile politice, sau „regatele“, aflate la conducere următoarele: „În zilele acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie [un regat, NW] care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii [regate, NW], dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“.

Da, la Armaghedon, punctul culminant al „marelui necaz“ despre care am amintit mai înainte, Regatul lui Dumnezeu — guvernul său ceresc condus de Cristos Isus — va şterge orice urmă a conducerii umane opresive. Apoi acest Regat „nu va trece sub stăpânirea unui alt popor“, ceea ce înseamnă că nu va fi răsturnat, nici nu va fi înlăturat de la putere prin vot. El va stăpâni „până la marginile pământului“. — Psalmul 72:8.

În sfârşit se va întrerupe acest ciclu crud al dominaţiei exercitate de religia falsă, politica opresivă şi comerţul lacom! În Psalmul 72:7 găsim următoarea promisiune: „Cel drept va înflori şi va fi belşug de pace, până ce luna nu va mai fi“. Iubirea, principala calitate a lui Dumnezeu, va cuprinde întreaga planetă; nu va mai exista egoism şi mândrie (1 Ioan 4:8). Isus a spus: „Să vă iubiţi unii pe alţii“. Referitor la această poruncă, istoricul Will Durant a declarat: „Cea mai importantă lecţie pe care am desprins-o din studiul meu asupra istoriei umane este aceeaşi cu cea dată de Isus. . . . Iubirea e cel mai practic lucru din lume“.

Iubirea faţă de oameni l-a determinat pe Dumnezeu să inspire scrierea Bibliei. Numai Biblia aruncă cu adevărat lumină asupra trecutului, prezentului şi viitorului. Vă invităm să vă însuşiţi mesajul ei dătător de viaţă investind puţin din timpul vostru într-un studiu biblic. Având acest obiectiv şi dând ascultare poruncii lui Isus, Martorii lui Iehova le declară semenilor lor ‘vestea bună a regatului’. În curând, această veste bună nu va mai fi o profeţie. Va deveni istorie trăită. — Matei 24:14.

[Text generic pe pagina 9]

„La urma urmei, Biblia are dreptate!“ — WERNER KELLER

[Text generic pe pagina 11]

„Ideile morale şi spirituale profunde din Biblie . . . sunt la fel de adevărate azi cum erau cu 2 000 sau 3 000 de ani în urmă.“ — WILLIAM ALBRIGHT, ARHEOLOG

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Stela lui Meşa: conţine versiunea regelui Meşa despre conflictul dintre Moab şi Israel (2 Împăraţi 3:4–27), numele mai multor locuri biblice, precum şi numele lui Dumnezeu scris în ebraica veche.

[Provenienţa fotografiei]

Musée du Louvre, Paris.

Dinar de argint: copie cu efigia lui Tiberius Caesar, având inscripţionat şi numele acestuia (Marcu 12:15–17).

Cronica lui Nabonid: tăbliţă cu litere cuneiforme care confirmă căderea rapidă a Babilonului în faţa lui Cirus (Daniel, capitolul 5).

[Provenienţa fotografiei]

Fotografie obţinută prin amabilitatea British Museum.

Lespede de piatră: conţine numele lui Pontius Pilatus în latină.

[Provenienţa fotografiei]

Fotografie © Israel Museum, Ierusalim; prin amabilitatea Israel Antiquities Authority.

Sulurile de la Marea Moartă, în fundal: examinându-se textul din Isaia s-a demonstrat că această carte biblică nu a suferit, practic, nici o modificare în mai bine de 1 000 de ani, timp în care a fost copiată de mână.

[Provenienţa fotografiei]

Sanctuarul Cărţii, Israel Museum, Ierusalim.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 10]

Un basorelief de pe Arcul lui Titus confirmă distrugerea Ierusalimului ce a avut loc în 70 e.n.

[Provenienţa fotografiei]

Soprintendenza Archeologica di Roma