Capitolul 40

Capul Şarpelui este zdrobit

Viziunea 14 — Revelaţia 20:1-10

Subiectul: Aruncarea lui Satan în abis; Domnia Milenară, testul final al omenirii, nimicirea lui Satan

Perioada împlinirii: De la sfârşitul marelui necaz până la nimicirea lui Satan

 1. Cum s-a împlinit prima profeţie din Biblie?

VĂ ADUCEŢI aminte de prima profeţie din Biblie? Ea a fost rostită de Iehova Dumnezeu când i-a spus Şarpelui: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15). Acum am ajuns la finalul împlinirii acestei profeţii! Am parcurs istoria războiului dus de Satan împotriva organizaţiei cereşti a lui Iehova asemănătoare unei femei (Revelaţia 12:1, 9). Sămânţa pământească a Şarpelui, din care fac parte religia, politica şi comerţul, a persecutat aprig sămânţa femeii, pe Isus şi pe cei 144 000 de continuatori unşi ai săi, pe pământ (Ioan 8:37, 44; Galateni 3:16, 29). Satan i-a pricinuit lui Isus o moarte în chinuri, care însă n-a fost decât ca o rană la călcâi, deoarece Dumnezeu l-a înviat pe Fiul său fidel a treia zi. — Faptele 10:38-40.

 2. Cum este zdrobit Şarpele, şi ce se întâmplă cu sămânţa lui pământească?

² Dar ce se poate spune despre Şarpe şi despre sămânţa lui? În jurul anului 56 e.n., apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Roma o scrisoare lungă, pe care a încheiat-o cu următoarea încurajare: „Dumnezeul care dă pacea îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre“ (Romani 16:20). Pavel nu se referă aici la o simplă lovitură. Satan va fi zdrobit! Apostolul foloseşte aici cuvântul grecesc syntríbo, care înseamnă a strivi, a zdrobi, a călca în picioare. Cât despre sămânţa umană a Şarpelui, ea va fi lovită în ziua Domnului cu plăgi care vor culmina în necazul cel mare cu distrugerea definitivă a Babilonului cel Mare, a sistemelor politice ale lumii şi a acoliţilor lor din lumea comerţului şi a armatei (Revelaţia, capitolele 18 şi 19). Astfel, Iehova face ca duşmănia dintre cele două seminţe să atingă punctul culminant. Sămânţa femeii lui Dumnezeu va triumfa asupra seminţei pământeşti a Şarpelui şi o va face să dispară!

Satan aruncat în abis

 3. Potrivit cuvintelor lui Ioan, ce se va întâmpla cu Satan?

³ Ce îi aşteaptă pe Satan şi pe demonii lui? Ioan ne spune: „Apoi am văzut un înger care cobora din cer cu cheia abisului şi cu un lanţ mare în mână. El l-a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în abis şi a închis şi a sigilat abisul deasupra lui ca el să nu mai inducă în eroare naţiunile până nu se vor sfârşi cei o mie de ani. După aceea va fi dezlegat pentru puţin timp“. — Revelaţia 20:1-3.

 4. Cine este îngerul cu cheia abisului, şi de unde ştim lucrul acesta?

⁴ Cine este acest înger? El trebuie să aibă o putere extraordinar de mare ca să-l poată înlătura pe marele duşman al lui Iehova. El are „cheia abisului şi un lanţ mare“. Acest lucru ne aminteşte de o viziune anterioară, cea despre lăcuste, în care regele lor este numit „îngerul abisului“! (Revelaţia 9:11). Aşadar, aici o vedem din nou în acţiune pe cea mai importantă persoană care justifică suveranitatea lui Iehova, glorificatul Isus Cristos. Acest arhanghel, care l-a aruncat pe Satan din cer, care a judecat Babilonul cel Mare şi i-a înlăturat „pe regii pământului şi armatele lor“ la Armaghedon, nu va permite unui înger de rang inferior să-i dea lui Satan lovitura de graţie şi să-l arunce în abis! — Revelaţia 12:7-9; 18:1, 2; 19:11-21.

 5. Ce face îngerul abisului cu Satan Diavolul, şi de ce?

⁵ Când marele balaur de culoarea focului a fost aruncat din cer, el a fost descris drept „şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit“ (Revelaţia 12:3, 9). Acum, când este prins şi închis în abis, sunt enumerate din nou toate numele sale: ‘balaurul, şarpele cel vechi, Diavolul şi Satan’. Acest devorator, înşelător, calomniator şi împotrivitor josnic este pus în lanţuri şi aruncat „în abis“, care este închis şi sigilat, ca „să nu mai inducă în eroare naţiunile“. El va rămâne închis în abis o mie de ani şi puterea lui de influenţă asupra omenirii nu va fi mai mare decât a unui deţinut aflat într-o temniţă adâncă. Îngerul abisului îl înlătură definitiv pe Satan, interzicându-i orice legătură cu Regatul dreptăţii. Ce eliberare pentru omenire!

 6. a) Ce dovadă există că şi demonii vor fi aruncaţi în abis? b) Ce va începe acum, şi de ce?

⁶ Ce se va întâmpla cu demonii? Şi ei sunt „păstraţi pentru judecată“ (2 Petru 2:4). Satan este numit „Beelzebub, conducătorul demonilor“ (Luca 11:15, 18; Matei 10:25). Fiind de atâta timp de partea lui Satan, oare nu vor primi şi ei aceeaşi pedeapsă? Abisul i-a înspăimântat întotdeauna pe demoni. Odată, când Isus a avut o confruntare cu ei, aceştia ‘l-au implorat să nu le poruncească să se ducă în abis’ (Luca 8:31). Dar, când Satan va fi aruncat în abis, îngerii săi vor fi în mod sigur aruncaţi împreună cu el (compară cu Isaia 24:21, 22). Domnia de O Mie de Ani a lui Isus Cristos va începe după ce Satan şi demonii lui vor fi închişi în abis.

 7. a) În ce stare vor fi Satan şi demonii săi în abis, şi de unde ştim lucrul acesta? b) Sunt Hadesul şi abisul unul şi acelaşi lucru (vezi nota de subsol)?

⁷ Dar oare Satan şi demonii săi vor fi activi când se vor afla în abis? Să ne aducem aminte de fiara de culoare stacojie, cu şapte capete, care „era şi nu mai este, dar se pregăteşte să se ridice din abis“ (Revelaţia 17:8). În timp ce se afla în abis, ea ‘nu mai era’ în sensul că nu mai era activă, nu mai avea libertate de acţiune, era moartă din toate punctele de vedere. În mod asemănător, vorbind despre Isus, apostolul Pavel a zis: „«Cine va coborî în abis?», adică pentru a-l ridica pe Cristos din morţi“ (Romani 10:7). În timp ce se afla în abis, Isus era mort.a Aşadar, este logic să tragem concluzia că, atât timp cât vor sta în abis, Satan şi demonii săi nu vor avea putere să acţioneze, ca şi cum ar fi morţi pentru o mie de ani. Ce veste bună pentru cei ce iubesc dreptatea!

Judecători pentru o mie de ani

 8, 9. Ce ne spune Ioan despre aceia care stau pe tronuri, şi cine sunt ei?

⁸ După cei o mie de ani, Satan va fi eliberat din abis pentru scurt timp. De ce? Înainte de a răspunde, Ioan ne îndreaptă atenţia spre începutul acestei perioade de o mie de ani: „Şi am văzut nişte tronuri şi pe cei ce stăteau pe ele. Şi lor li s-a dat putere să judece“ (Revelaţia 20:4a). Cine sunt cei ce stau pe tronuri şi guvernează în ceruri împreună cu glorificatul Isus?

⁹ Ei sunt „sfinţii“ care, potrivit cuvintelor lui Daniel, domnesc în Regat împreună cu Acela care este „ca un fiu al omului“ (Daniel 7:13, 14, 18). Tot ei sunt şi cei 24 de bătrâni care stau pe tronuri în cer, în prezenţa lui Iehova (Revelaţia 4:4). Printre ei se numără cei doisprezece apostoli, cărora Isus le-a făcut această promisiune: „La crearea din nou, când Fiul omului va sta pe tronul său glorios, voi, care m-aţi urmat, veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri şi le veţi judeca pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ (Matei 19:28). Dintre ei fac parte apostolul Pavel şi creştinii din Corint care au rămas fideli (1 Corinteni 4:8; 6:2, 3). De asemenea, printre ei se numără şi membrii congregaţiei din Laodiceea care au învins. — Revelaţia 3:21.

10. a) Cum îi descrie Ioan pe cei 144 000 de regi? b) Potrivit cuvintelor lui Ioan de mai înainte, cine face parte din grupul celor 144 000 de regi?

¹⁰ Pentru aceşti învingători unşi, „cumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“, sunt pregătite 144 000 de tronuri (Revelaţia 14:1, 4). „Da“, spune Ioan în continuare, „am văzut sufletele celor executaţi cu securea pentru mărturia pe care au depus-o despre Isus şi pentru că au vorbit despre Dumnezeu, da, sufletele celor care nu i se închinaseră nici fiarei, nici imaginii ei şi care nu primiseră semnul pe frunte şi pe mână“ (Revelaţia 20:4b). Aşadar, printre aceşti regi se numără creştinii unşi martiri care l-au întrebat pe Iehova, când a fost rupt cel de-al cincilea sigiliu, cât va mai aştepta până le va răzbuna sângele. Atunci li s-a dat câte o robă albă şi li s-a spus să mai aştepte puţin. Dar acum, ei au fost răzbunaţi, deoarece Babilonul cel Mare a fost pustiit, naţiunile nimicite de Regele regilor şi Domnul domnilor, iar Satan a fost închis în abis. — Revelaţia 6:9-11; 17:16; 19:15, 16.

11. a) Ce se înţelege prin expresia „executaţi cu securea“? b) De ce se poate spune că toţi cei 144 000 au suferit o moarte de jertfă?

¹¹ Au fost toţi aceşti 144 000 de regi şi judecători literalmente „executaţi cu securea“? Probabil că relativ puţini au avut parte de o asemenea execuţie. Expresia se referă, fără îndoială, la toţi creştinii unşi care sunt martirizaţib (Matei 10:22, 28). Cu siguranţă, lui Satan i-ar plăcea să-i execute pe toţi cu securea, dar nu toţi fraţii unşi ai lui Isus au parte de o moarte de martir. Mulţi dintre ei mor din cauza bolilor sau a vârstei înaintate. Dar şi aceştia fac parte din grupul pe care îl vede Ioan. Într-un anumit sens, moartea lor este o moarte de jertfă (Romani 6:3-5). Şi, pentru că niciunul dintre ei n-a făcut parte din lume şi, astfel, lumea i-a urât, în ochii ei sunt ca şi morţi (Ioan 15:19; 1 Corinteni 4:13). Niciunul dintre ei nu s-a închinat fiarei sau imaginii ei şi, când au murit, niciunul nu purta semnul fiarei. Toţi au murit învingători. — 1 Ioan 5:4; Revelaţia 2:7; 3:12; 12:11.

12. Ce spune Ioan despre cei 144 000 de regi, şi când revin ei la viaţă?

¹² Acum, aceşti creştini învingători trăiesc din nou! Ioan relatează: „Ei au revenit la viaţă şi au domnit ca regi cu Cristos o mie de ani“ (Revelaţia 20:4c). Dar înseamnă oare că aceşti judecători nu sunt înviaţi decât după ce naţiunile vor fi nimicite, iar Satan şi demonii săi vor fi aruncaţi în abis? Nicidecum. Cei mai mulţi dintre ei sunt deja vii, căci au galopat împreună cu Isus împotriva naţiunilor la Armaghedon (Revelaţia 2:26, 27; 19:14). Pavel a arătat că învierea lor avea să înceapă imediat după începerea prezenţei lui Isus în 1914 şi că unii sunt înviaţi înaintea altora (1 Corinteni 15:51-54; 1 Tesaloniceni 4:15-17). Prin urmare, pe măsură ce revin la viaţă într-un anumit interval de timp, fiecare dintre ei primeşte darul vieţii nemuritoare în ceruri. — 2 Tesaloniceni 1:7; 2 Petru 3:11-14.

13. a) Cum ar trebui consideraţi cei o mie de ani de-a lungul cărora vor guverna cei 144 000, şi de ce? b) Cum a considerat Papias din Hierapolis cei o mie de ani (vezi nota de subsol)?

¹³ Aceşti creştini unşi vor fi regi şi judecători pentru o mie de ani. Să fie oare vorba despre o mie de ani propriu-zişi sau despre ani simbolici, o perioadă lungă şi nedefinită? Prin „mii“ se poate înţelege un număr mare şi nedeterminat, ca în 1 Samuel 21:11. Dar aici, termenul „mie“ este folosit cu sensul său propriu, întrucât apare de trei ori în Revelaţia 20:5-7, în construcţia „cei o mie de ani“. Pavel a numit acest timp de judecată „o zi“, spunând: „[Dumnezeu] a stabilit o zi în care urmează să judece cu dreptate pământul locuit“ (Faptele 17:31). Întrucât Petru ne spune că, înaintea lui Iehova, o zi este ca o mie de ani, este potrivit să tragem concluzia că această Zi de Judecată durează o mie de ani propriu-zişi.c — 2 Petru 3:8.

Ceilalţi morţi

14. a) Ce detalii aduce Ioan cu privire la „ceilalţi morţi“? b) Ce cuvinte ale apostolului Pavel clarifică sensul expresiei „a reveni la viaţă“?

¹⁴ Dar pe cine vor judeca aceşti regi dacă, potrivit detaliilor aduse de Ioan, „(ceilalţi morţi n-au revenit la viaţă până nu s-au sfârşit cei o mie de ani)“ (Revelaţia 20:5a)? Din nou, expresia „a reveni la viaţă“ trebuie înţeleasă în funcţie de context, deoarece poate avea sensuri diferite în contexte diferite. De exemplu, Pavel a spus despre colaboratorii săi creştini unşi: „Pe voi Dumnezeu v-a făcut vii, deşi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre“ (Efeseni 2:1). Da, creştinii unşi cu spirit au fost ‘făcuţi vii’ chiar în secolul întâi, fiind declaraţi drepţi pe baza credinţei lor în jertfa lui Isus. — Romani 3:23, 24.

15. a) Cum îi consideră Iehova pe martorii săi precreştini? b) Cum ‘revin la viaţă’ alte oi, şi când vor stăpâni pământul în adevăratul sens al cuvântului?

¹⁵ În mod asemănător, martorii precreştini ai lui Iehova au fost declaraţi drepţi şi prieteni ai lui Dumnezeu. Şi despre Avraam, Isaac şi Iacob s-a spus că erau „vii“, cu toate că, în sens fizic, erau morţi (Matei 22:31, 32; Iacov 2:21, 23). Ei şi toţi cei care vor fi înviaţi, precum şi marea mulţime de alte oi fidele care vor supravieţui Armaghedonului, alături de copiii care li se vor naşte în lumea nouă, vor fi aduşi la perfecţiune. În timpul Zilei de Judecată de o mie de ani, Cristos, alături de regii şi preoţii care vor domni împreună cu el, va realiza acest lucru în baza jertfei sale. Spre sfârşitul acelei Zile, „ceilalţi morţi“ ‘vor reveni la viaţă’ în sensul că vor deveni oameni perfecţi. Aşa cum vom vedea în continuare, ei vor avea de trecut un test final ca oameni perfecţi. Pe cei ce vor trece cu succes acest test, Dumnezeu îi va declara drepţi în adevăratul sens al cuvântului, demni de a trăi pentru totdeauna. Ei vor trăi împlinirea deplină a promisiunii: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“ (Psalmul 37:29). Ce viitor minunat îi aşteaptă pe oamenii ascultători!

Prima înviere

16. Cum descrie Ioan învierea de care se bucură cei care domnesc ca regi împreună cu Cristos, şi de ce?

¹⁶ Referindu-se acum din nou la cei care „au revenit la viaţă şi au domnit ca regi cu Cristos“, Ioan scrie: „Aceasta este prima înviere“ (Revelaţia 20:5b). În ce sens? În primul rând, în sens cronologic, fiindcă cei care au parte de ea sunt „primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“ (Revelaţia 14:4). Apoi este prima înviere şi din punctul de vedere al importanţei, întrucât cei care beneficiază de ea domnesc împreună cu Isus în Regatul ceresc şi judecă restul omenirii. În sfârşit, este prima înviere şi sub aspectul calităţii. În afară de Isus Cristos, cei care au fost înviaţi la prima înviere sunt singurele creaturi despre care Biblia spune că primesc nemurirea. — 1 Corinteni 15:53; 1 Timotei 6:16.

17. a) Cum descrie Ioan minunata perspectivă a creştinilor unşi? b) Ce este „moartea a doua“, şi de ce nu are ea „autoritate“ asupra celor 144 000 de creştini unşi învingători?

¹⁷ Ce perspectivă minunată li se oferă acestor slujitori unşi! Aşa cum spune Ioan: „Fericit şi sfânt este cel ce are parte de prima înviere. Asupra lor moartea a doua nu are autoritate“ (Revelaţia 20:6a). Aşa cum i-a promis Isus congregaţiei din Smirna, pentru creştinii unşi învingători, care au parte de „prima înviere“, „moartea a doua“, care înseamnă distrugere, nimicire definitivă, fără speranţă de înviere, nu va mai fi o ameninţare (Revelaţia 2:11; 20:14). Moartea a doua „nu are autoritate“ asupra lor, fiindcă ei vor fi ‘îmbrăcat neputrezirea şi nemurirea’. — 1 Corinteni 15:53.

18. Ce spune Ioan despre noii conducători ai pământului, şi ce vor realiza ei?

¹⁸ Ce mult se deosebesc ei de regii pământului din timpul în care Satan a deţinut autoritatea asupra lumii! Aceştia au stăpânit cel mult 50 sau 60 de ani, iar marea majoritate doar câţiva ani. Mulţi dintre ei au asuprit omenirea. Cum s-ar fi putut bucura naţiunile de foloase durabile din moment ce conducătorii şi politica lor s-au schimbat în permanenţă? Despre noii conducători ai pământului Ioan spune: „Ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani“ (Revelaţia 20:6b). Împreună cu Isus, ei vor forma singurul guvern, care va domni o mie de ani. Ei vor fi preoţi şi vor sluji aplicând valoarea jertfei perfecte a lui Isus în folosul oamenilor ascultători, care vor ajunge astfel la perfecţiune fizică, morală şi spirituală. Serviciul lor de regi va face posibilă fondarea la scară mondială a unei societăţi umane care va reflecta dreptatea şi sfinţenia lui Iehova. În cei o mie de ani, cât vor fi judecători împreună cu Isus, ei îi vor îndruma cu iubire spre viaţa veşnică pe oamenii cu o dispoziţie corectă. — Ioan 3:16.

Testul final

19. Cum vor fi pământul şi omenirea la sfârşitul Domniei de O Mie de Ani, şi ce va face Isus atunci?

¹⁹ La sfârşitul Domniei de O Mie de Ani, pământul va fi un paradis asemenea Edenului de la începuturi. Omenirea perfectă nu va mai avea nevoie de un mare preot care să mijlocească pentru ea înaintea lui Dumnezeu, întrucât toate urmele păcatului adamic vor fi înlăturate, iar ultimul duşman, moartea, va fi distrus. Regatul lui Cristos va împlini scopul lui Dumnezeu de a crea o lume unită, condusă de un singur guvern. Atunci Isus „îi va preda Dumnezeului şi Tatălui său regatul“. — 1 Corinteni 15:22-26; Romani 15:12.

20. Ce ne spune Ioan că se va întâmpla când va sosi momentul testului final?

²⁰ A sosit momentul testului final! Spre deosebire de primii oameni din Eden, omenirea adusă la perfecţiune îşi va păstra oare integritatea? Ioan ne spune ce se va întâmpla: „Când se vor sfârşi cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea lui şi va ieşi ca să inducă în eroare naţiunile din cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să le adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi au înaintat pe întinderea pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi oraşul iubit“. — Revelaţia 20:7-9a.

21. Cum va acţiona Satan cu un ultim efort şi de ce n-ar trebui să ne surprindă că unii îl vor urma pe Satan chiar şi după Domnia de O Mie de Ani?

²¹ Cum va acţiona Satan cu un ultim efort? El va înşela „naţiunile din cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog“ şi le va conduce la „război“. Cine i se va mai alătura lui Satan după o mie de ani de guvernare teocratică înviorătoare şi aducătoare de bucurie? Să nu uităm că Satan a putut să-i inducă în eroare pe Adam şi pe Eva, care erau perfecţi şi se bucurau de viaţă în Paradisul Edenului. El a putut să-i abată de la calea cea dreaptă pe îngerii din cer care văzuseră consecinţele dezastruoase ale răzvrătirii iniţiale (2 Petru 2:4; Iuda 6). Aşadar, n-ar trebui să fim surprinşi că unii oameni perfecţi vor fi tentaţi să-l urmeze pe Satan chiar şi după o mie de ani de guvernare încântătoare a Regatului lui Dumnezeu.

22. a) Pe cine reprezintă „naţiunile din cele patru colţuri ale pământului“? b) De ce sunt numiţi cei răzvrătiţi: „Gog şi Magog“?

²² Biblia îi numeşte pe cei ce se vor răzvrăti atunci „naţiunile din cele patru colţuri ale pământului“. Aceasta nu înseamnă că omenirea va fi din nou împărţită în naţiuni independente, ci, mai degrabă, că cei ce se vor răzvrăti se vor separa de închinătorii drepţi şi loiali ai lui Iehova şi vor manifesta acelaşi spirit rău pe care îl manifestă astăzi naţiunile. Ei vor „pune la cale un plan cumplit“, cum a făcut Gog din Magog din profeţia lui Ezechiel, ca să distrugă guvernul teocratic de pe pământ (Ezechiel 38:3, 10-12). De aceea, ei sunt numiţi „Gog şi Magog“.

23. Ce indică faptul că numărul celor răzvrătiţi este „ca nisipul mării“?

²³ Cei ce i se alătură lui Satan în răzvrătirea lui vor fi „ca nisipul mării“. Cât de mare va fi numărul lor? Nu este un număr stabilit dinainte (compară cu Iosua 11:4; Judecătorii 7:12). Numărul final al celor ce se vor răzvrăti depinde de modul în care va reacţiona fiecare la manevrele viclene ale lui Satan. Însă nu încape îndoială că vor fi mulţi, întrucât se vor simţi destul de tari ca să învingă „tabăra sfinţilor şi oraşul iubit“.

24. a) Ce este „oraşul iubit“, şi cum poate fi el înconjurat? b) Ce reprezintă „tabăra sfinţilor“?

²⁴ „Oraşul iubit“ trebuie să fie oraşul despre care glorificatul Isus Cristos le vorbeşte continuatorilor săi în Revelaţia 3:12 şi pe care el îl numeşte „oraşul Dumnezeului meu, noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul meu“. Oraşul descris aici este o organizaţie cerească. Prin urmare, cum ar putea acele forţe pământeşti să-l ‘înconjoare’? Ele vor înconjura „tabăra sfinţilor“. O tabără este de obicei situată în afara unui oraş. Prin urmare, „tabăra sfinţilor“ trebuie să-i reprezinte pe cei de pe pământ care se află în afara Noului Ierusalim ceresc şi care sprijină cu loialitate guvernarea lui Iehova. Când cei răzvrătiţi, aflaţi sub conducerea lui Satan, îi vor ataca pe cei fideli, Domnul Isus va considera că acest atac este îndreptat împotriva lui însuşi (Matei 25:40, 45). „Naţiunile“ vor încerca să distrugă tot ce a realizat Noul Ierusalim ceresc pentru a transforma pământul în paradis. Astfel, atacând „tabăra sfinţilor“, ele vor ataca şi „oraşul iubit“.

Lacul de foc şi de sulf

25. Cum descrie Ioan deznodământul atacului celor răzvrătiţi împotriva ‘taberei sfinţilor’, şi ce va însemna lucrul acesta pentru Satan?

²⁵ Va avea oare succes acest ultim atac al lui Satan? În mod sigur, nu, după cum nu va avea succes nici atacul pe care Gog din Magog urmează să-l dezlănţuie în zilele noastre împotriva Israelului spiritual (Ezechiel 38:18-23). Ioan descrie în termeni plini de forţă deznodământul: „Dar a coborât foc din cer şi i-a mistuit. Şi Diavolul, care-i inducea în eroare, a fost aruncat în lacul de foc şi de sulf, unde erau deja fiara şi profetul fals“ (Revelaţia 20:9b-10a). De data aceasta, Satan, şarpele originar, nu va fi doar aruncat în abis, ci va fi chiar zdrobit, şters din existenţă, distrus cu desăvârşire, ca şi cum ar fi înghiţit de foc.

26. De ce „lacul de foc şi de sulf“ nu poate fi un loc al chinurilor în sensul propriu al cuvântului?

²⁶ Am văzut deja că „lacul de foc şi de sulf“ nu poate fi un loc al chinurilor în sensul propriu al cuvântului (Revelaţia 19:20). Dacă Satan ar urma să fie torturat veşnic, Iehova ar trebui să-l păstreze în viaţă. Însă viaţa este un dar, nu o pedeapsă. Moartea este pedeapsa pentru păcat şi, conform Bibliei, cei morţi nu simt nicio durere (Romani 6:23; Eclesiastul 9:5, 10). De asemenea, citim că moartea şi Hadesul sunt aruncate în acelaşi lac de foc şi de sulf. Cu siguranţă, moartea şi Hadesul nu pot simţi durere! — Revelaţia 20:14.

27. Cum ne ajută ceea ce li s-a întâmplat Sodomei şi Gomorei să înţelegem sensul expresiei „lacul de foc şi de sulf“?

²⁷ Toate acestea ne întăresc convingerea că lacul de foc şi de sulf este simbolic. Mai mult decât atât, focul şi sulful ne aduc aminte de sfârşitul oraşelor antice Sodoma şi Gomora, pe care Dumnezeu le-a distrus din cauza revoltătoarei lor răutăţi. Când le-a sosit timpul, „Iehova a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora sulf şi foc de la Iehova, din ceruri“ (Geneza 19:24). Cele două oraşe au suferit „pedeapsa judecătorească a unui foc veşnic“ (Iuda 7). Totuşi, cele două oraşe n-au fost chinuite veşnic. Au fost şterse din existenţă, distruse pentru totdeauna, împreună cu locuitorii lor depravaţi. Ele nu mai există astăzi şi nimeni nu poate spune cu exactitate unde se aflau.

28. Ce este lacul de foc şi de sulf, şi cum se deosebeşte el de moarte, de Hades şi de abis?

²⁸ În armonie cu acest lucru, Biblia explică semnificaţia lacului de foc şi de sulf: „Aceasta înseamnă moartea a doua: lacul de foc“ (Revelaţia 20:14). Este limpede, aşadar, că lacul de foc şi de sulf este acelaşi lucru cu Gheena despre care a vorbit Isus, un loc în care oamenii răi sunt distruşi definitiv, nu torturaţi pentru totdeauna (Matei 10:28). Este vorba despre o distrugere definitivă, necruţătoare, fără nicio speranţă de înviere. Dacă pentru moarte, pentru Hades şi pentru abis există chei, în Biblie nu se vorbeşte nicăieri despre vreo cheie pentru deschiderea lacului de foc şi de sulf (Revelaţia 1:18; 20:1). El nu-i va elibera niciodată pe captivii săi. — Compară cu Marcu 9:43-47.

Chinuiţi zi şi noapte pentru totdeauna

29, 30. Ce spune Ioan despre Diavol, despre fiară şi despre profetul fals, şi cum trebuie înţelese cuvintele lui?

²⁹ Referindu-se la Diavol, precum şi la fiară şi la profetul fals, Ioan ne spune: „Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, pentru totdeauna şi veşnic“ (Revelaţia 20:10b). Ce ar putea însemna lucrul acesta? Nu este logic să spunem că nişte simboluri, cum ar fi fiara, profetul fals, moartea şi Hadesul, ar putea suferi chinuri în sensul propriu al cuvântului. Aşadar, nu avem niciun motiv să credem că Satan va suferi pentru totdeauna. El va fi nimicit.

³⁰ Cuvântul grecesc folosit aici pentru „a chinui“, basanízo, înseamnă în primul rând „a testa [metale] cu piatra de verificat metale“. Un al doilea sens este acela de „a testa prin tortură“ (The New Thayer’s Greek — English Lexicon of the New Testament). În contextul nostru, cuvântul grecesc arată că ceea ce i se va întâmpla lui Satan va servi pentru totdeauna ca piatră de verificare în controversa privitoare la legitimitatea şi dreptatea guvernării lui Iehova. Controversa guvernării suverane va fi soluţionată o dată pentru totdeauna. Niciodată nu va mai fi nevoie ca o provocare la adresa suveranităţii lui Iehova să fie testată timp îndelungat pentru a se dovedi că este nefondată. — Compară cu Psalmul 92:1, 15.

31. Cum ne ajută două cuvinte greceşti, înrudite cu cel care înseamnă „a chinui“, să înţelegem în ce constă pedeapsa pe care o va suferi Satan?

³¹ Pe lângă aceasta, cuvântul înrudit basanistés, „chinuitori“, este folosit în Biblie cu sensul de „temniceri“ (Matei 18:34, Cornilescu, 1996). În armonie cu aceasta, Satan va fi întemniţat pentru totdeauna în lacul de foc; el nu va fi niciodată eliberat. În sfârşit, în Septuaginta, pe care Ioan o cunoştea bine, cuvântul înrudit básanos este folosit cu referire la umilirea care duce la moarte (Ezechiel 32:24, 30). Această explicaţie ne ajută să înţelegem că pedeapsa pe care o suferă Satan este o moarte umilitoare şi veşnică în lacul de foc şi de sulf. Lucrările sale mor odată cu el. — 1 Ioan 3:8.

32. Ce pedeapsă vor primi demonii, şi de unde ştim lucrul acesta?

³² Nici în acest verset nu se face referire la demoni. Vor fi ei eliberaţi împreună cu Satan la sfârşitul celor o mie de ani şi vor primi apoi pedeapsa morţii veşnice împreună cu el? Potrivit dovezilor, răspunsul este afirmativ. În parabola despre oi şi capre, Isus a spus despre capre că se vor duce „în focul veşnic pregătit pentru Diavol şi îngerii lui“ (Matei 25:41). Expresia „foc veşnic“ trebuie să se refere la lacul de foc şi de sulf, unde va fi aruncat Satan. Îngerii săi au fost aruncaţi din cer împreună cu el. La începutul Domniei de O mie de Ani, ei vor fi în abis împreună cu el. Este logic deci să credem că şi ei vor fi nimiciţi împreună cu Satan în lacul de foc şi de sulf. — Matei 8:29.

33. Ce detaliu final din Geneza 3:15 se va împlini atunci, şi asupra cărui lucru îi îndreaptă atenţia lui Ioan spiritul lui Iehova ?

³³ În felul acesta, se va împlini şi detaliul final al profeţiei din Geneza 3:15. Când va fi aruncat în lacul de foc, Satan va muri ca un şarpe căruia un călcâi de fier i-a zdrobit capul. El şi demonii vor dispărea pentru totdeauna. În cartea Revelaţia nu se mai vorbeşte despre ei. După ce profeţia spune că aceştia au fost distruşi, spiritul lui Iehova atrage atenţia asupra unei probleme de mare interes pentru cei care au speranţă pământească: Ce va face pentru omenire regatul ceresc al ‘Regelui regilor’ şi al ‘celor care sunt chemaţi, aleşi şi fideli care sunt împreună cu El’ (Revelaţia 17:14)? Pentru a ne răspunde, Ioan revine la începutul Domniei de O Mie de Ani.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 293]

Marea Moartă. Locul în care s-au aflat, probabil, Sodoma şi Gomora

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 294]

„Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“