Cartea Revelaţia a arătat deja că este adunată şi o mare mulţime, fără număr, care strigă cu glas tare: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, şi Mielului!“ Această mare mulţime va supravieţui necazului celui mare şi, în timp ce membrii ei vor continua să fie învioraţi de „izvoarele apelor vieţii“, vor ajunge la perfecţiune pe acest pământ. După un anumit timp de la necazul cel mare, Hadesul va fi golit, iar milioane şi milioane de alţi oameni vor fi înviaţi şi vor avea şi ei posibilitatea să bea din aceste ape ale vieţii. Având în vedere acest lucru, este potrivit să numim marea mulţime drept prime roade dintre alte oi, ei fiind primii oameni care „şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului“ cu speranţa de a trăi pentru totdeauna pe pământ. — Revelaţia 7:9, 10, 14, 17; 20:12, 13.

Iar în luna a şaptea, când era adunată întreaga recoltă, se ţinea Sărbătoarea Colibelor, cu ocazia căreia israeliţii îşi exprimau cu bucurie recunoştinţa faţă de Iehova, locuind timp de o săptămână în colibe făcute, printre altele, din ramuri de palmier (Leviticul 23:33-43). În mod asemănător, marea mulţime, o parte a marelui seceriş, îşi exprimă recunoştinţa înaintea tronului cu „ramuri de palmier în mâini“. — Revelaţia 7:9.