Capitolul nouă

Forţa pe care o dă speranţa învierii

 1. Dacă nu ar exista speranţa învierii, ce perspectivă ar avea cei morţi?

ŢI-A răpit cumva moartea o persoană dragă? Dacă nu ar fi învierea, n-ar exista nici o speranţă de a-i revedea vreodată pe cei dragi care au murit. Ei ar rămâne în starea descrisă de Biblie astfel: „Cei morţi nu ştiu nimic . . . Căci în Locuinţa Morţilor [mormântul, sau Şeolul, conform notei de subsol], în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. — Eclesiastul 9:5, 10.

 2. Ce perspectivă minunată oferă învierea?

² Plin de îndurare, Iehova le-a oferit, prin intermediul învierii, nenumăraţilor oameni care au murit posibilitatea extraordinară de a trăi din nou şi de a se bucura de viaţă veşnică. Astfel poţi spera ca în lumea nouă a lui Dumnezeu să te reîntâlneşti cu cei dragi care au adormit în moarte. — Marcu 5:35, 41, 42; Faptele 9:36–41.

 3. a) În ce moduri s-a dovedit importantă învierea în ce priveşte realizarea scopului lui Iehova? b) Când este speranţa învierii în mod deosebit o sursă de putere pentru noi?

³ Deoarece există înviere, nu ar trebui să avem o teamă bolnăvicioasă de moarte. Iehova îi poate permite lui Satan să meargă până la capăt în încercarea lui de a-şi dovedi răutăcioasa acuzaţie potrivit căreia „omul dă tot ce are pentru viaţa lui“, fără însă ca slujitorii săi fideli să sufere daune ireparabile (Iov 2:4). Isus i-a rămas fidel lui Dumnezeu până la moarte şi, drept urmare, Dumnezeu l-a înviat la viaţă cerească. Astfel, Isus a putut să prezinte valoarea jertfei sale umane perfecte înaintea tronului ceresc al Tatălui său, iar pentru noi acest lucru înseamnă salvare. Prin înviere, membrii „turmei mici“ speră să fie uniţi cu Cristos în Regatul ceresc în calitate de comoştenitori (Luca 12:32). Ceilalţi oameni au speranţa de a fi înviaţi pentru a trăi veşnic pe un pământ paradiziac (Psalmul 37:11, 29). Speranţa învierii le oferă tuturor creştinilor puterea „care depăşeşte normalul“ atunci când trec prin încercări care le ameninţă viaţa. — 2 Corinteni 4:7.

De ce învierea este esenţială pentru credinţa creştină

 4. a) În ce sens este învierea o „doctrină primară“? b) Ce înseamnă pentru lume, în general, doctrina învierii?

⁴ Aşa cum se arată în Evrei 6:1, 2, învierea este o „doctrină primară“. Ea este un element fundamental al credinţei, fără de care nu am putea deveni creştini maturi (1 Corinteni 15:16–19). Însă învăţătura biblică despre înviere este complet străină modului de gândire al lumii, în general. Deoarece nu au valori spirituale, tot mai mulţi oameni consideră că viaţa prezentă este totul şi, prin urmare, caută în permanenţă să-şi satisfacă plăcerile. Există apoi adepţii religiilor tradiţionale — fie religii ale creştinătăţii, fie religii necreştine — care cred că oamenii au un suflet nemuritor. Dar această credinţă nu poate fi în armonie cu învăţătura biblică despre înviere întrucât, dacă oamenii ar avea un suflet nemuritor, nu ar mai fi necesară învierea. În loc să ofere o speranţă reală, încercările de a armoniza aceste două concepţii creează o confuzie şi mai mare. Cum îi putem ajuta pe oamenii sinceri care doresc să cunoască adevărul?

 5. a) Ce trebuie să ştie o persoană pentru a putea înţelege cât de minunată este învierea? b) Ce versete ai folosi pentru a explica ce este sufletul? Dar pentru a arăta care este starea morţilor? c) Ce putem face în cazul în care persoana foloseşte o traducere a Bibliei ce pare să pună în umbră adevărul?

⁵ Pentru a putea înţelege cât de minunată este învierea, aceste persoane trebuie mai întâi să înţeleagă ce este sufletul şi care este starea morţilor. De obicei, unei persoane care tânjeşte după adevărul biblic nu-i trebuie decât câteva versete pentru a înţelege aceste chestiuni (Geneza 2:7; Psalmul 146:3, 4; Eclesiastul 9:5, 10; Ezechiel 18:4). Însă unele traduceri moderne ale Bibliei şi unele ediţii care parafrazează textul biblic pun în umbră adevărul despre suflet. Prin urmare, s-ar putea să fie necesar să analizăm termenii folosiţi în limbile în care a fost scrisă Biblia.

 6. Cum ai putea ajuta o persoană să înţeleagă ce este sufletul?

⁶ Traducerea Lumii Noi ne este de mare ajutor în acest sens deoarece redă cu consecvenţă termenul ebraic nèphesh şi corespondentul său din greacă, psykhè, prin cuvântul „suflet“. În apendicele acestei traduceri există o listă cu versetele în care apar cei doi termeni. Alte versiuni ale Bibliei nu sunt consecvente în această privinţă. Aceşti termeni din textul originar au fost redaţi nu numai prin „suflet“, ci şi prin „vieţuitoare“, „om“, „persoană“ şi „viaţă“, aşa cum au fost traduşi şi în Biblia Cornilescu Revizuită; în plus, „nèphesh-ul meu“ ar putea fi redat prin „eu“, iar „nèphesh-ul tău“, prin „tu“. Făcând o comparaţie între Traducerea Lumii Noi şi alte traduceri ale Bibliei, o persoană sinceră poate să înţeleagă că termenii din limbile originare redaţi prin „suflet“ se referă atât la oameni, cât şi la animale. Însă aceşti termeni nu transmit niciodată ideea că sufletul este ceva invizibil sau intangibil, care iese din corp la moarte şi continuă să aibă o existenţă conştientă în altă parte.

 7. Cum ai explica cu ajutorul Bibliei care este starea celor din Şeol? Dar a celor din Hades? Şi a celor din Gheenă?

⁷ Traducerea Lumii Noi păstrează consecvenţa folosind întotdeauna cuvântul „Şeol“ ca transliterare a termenului ebraic she’òhl, cuvântul „Hades“ pentru termenul grecesc hàides şi cuvântul „Gheenă“ pentru termenul grecesc gèenna. „Şeolul“ este echivalentul ebraic al cuvântului grecesc „Hades“ (Psalmul 16:10, NW; Faptele 2:27). Biblia arată în mod clar că atât Şeolul, cât şi Hadesul reprezintă mormântul comun al omenirii, ele fiind asociate cu moartea, nu cu viaţa (Psalmul 89:48; Revelaţia 20:13). Scripturile mai arată că pentru cei aflaţi în mormântul comun există perspectiva de a se întoarce la viaţă prin înviere (Iov 14:13; Faptele 2:31). În schimb, pentru cei care merg în Gheenă nu există nici o speranţă de viaţă, iar Biblia nu spune nicăieri că sufletul ar avea o existenţă conştientă în acel loc. — Matei 10:28.

 8. Cum poate influenţa gândirea şi acţiunile unei persoane înţelegerea corectă a învăţăturii despre înviere?

⁸ Odată clarificate aceste chestiuni, persoana respectivă poate fi ajutată să înţeleagă ce ar putea însemna învierea pentru ea. Astfel ea ar putea începe să manifeste recunoştinţă pentru iubirea lui Iehova, cel care a luat o asemenea măsură minunată. Durerea pe care o simt cei cărora le-a murit o persoană dragă poate fi alinată de extraordinara perspectivă a revederii ei în lumea nouă a lui Dumnezeu. Cunoaşterea acestor lucruri este esenţială şi pentru înţelegerea semnificaţiei morţii lui Cristos. Creştinii din secolul întâi au înţeles că învierea lui Isus Cristos constituie un element fundamental al credinţei creştine, deoarece a deschis calea pentru învierea altor oameni. Ei le-au vorbit cu mult zel oamenilor despre învierea lui Isus şi despre speranţa oferită de ea. Şi în prezent, cei care apreciază învierea sunt dornici să le împărtăşească altora acest adevăr minunat. — Faptele 5:30–32; 10:42, 43.

Folosirea ‘cheii Hadesului’

 9. Pentru cine foloseşte Isus la început „cheile morţii şi ale Hadesului“?

⁹ Toţi cei care vor fi alături de Cristos în Regatul său ceresc trebuie în cele din urmă să moară. Însă ei cunosc bine asigurarea pe care a dat-o Isus: „Am devenit mort, dar iată, sunt viu pentru totdeauna şi veşnic şi am cheile morţii şi ale Hadesului“ (Revelaţia 1:18). Ce a vrut el să spună? Isus a îndreptat atenţia spre ceea ce i se întâmplase lui. Şi el a murit. Dar Dumnezeu nu l-a lăsat în Hades. A treia zi, Iehova însuşi l-a înviat la viaţă spirituală, acordându-i nemurirea (Faptele 2:32, 33; 10:40). În plus, Dumnezeu i-a dat „cheile morţii şi ale Hadesului“ ca să le folosească pentru a-i elibera pe alţi oameni din mormântul comun al omenirii şi de efectele păcatului adamic. Având aceste chei, Isus poate să-i readucă la viaţă pe discipolii săi fideli care au murit. El îi învie mai întâi pe membrii unşi de spirit ai congregaţiei sale, acordându-le preţiosul dar al vieţii nemuritoare în ceruri, exact aşa cum i l-a dat şi lui Tatăl său. — Romani 6:5; Filipeni 3:20, 21.

10. Când are loc învierea creştinilor unşi fideli?

¹⁰ Când urmează să aibă loc învierea cerească a creştinilor unşi fideli? Biblia ne spune că aceasta a început deja. Apostolul Pavel a explicat că ei aveau să fie înviaţi ‘pe parcursul prezenţei lui Cristos’, prezenţă care a început în anul 1914 (1 Corinteni 15:23). Creştinii unşi care îşi termină cursa pământească pe parcursul prezenţei lui Cristos nu mai trebuie să aştepte în moarte întoarcerea Domnului lor. Imediat după moartea lor, ei sunt înviaţi în spirit, fiind „schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală de ochi“. Cât de fericiţi sunt ei pentru că lucrările bune pe care le-au făcut „îi însoţesc“! — 1 Corinteni 15:51, 52; Revelaţia 14:13.

11. De care înviere vor avea parte oamenii, în general, şi când va începe ea?

¹¹ Însă învierea la viaţă cerească a moştenitorilor Regatului nu este singura înviere. Faptul că în Revelaţia 20:6 aceasta este numită „prima înviere“ arată că trebuie să urmeze încă o înviere. Cei care vor avea parte de ea se vor bucura de minunata perspectivă de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac. Când va avea loc această înviere? Cartea Revelaţia arată că va avea loc după ce „pământul şi cerul“ — actualul sistem rău de lucruri şi autorităţile ce îl guvernează — vor fi înlăturate. Sfârşitul acestui vechi sistem de lucruri este foarte aproape. Apoi, la momentul fixat de Dumnezeu, va începe învierea pământească. — Revelaţia 20:11, 12.

12. Cine se va afla printre acei oameni fideli care vor fi înviaţi pe pământ, şi de ce este aceasta o perspectivă emoţionantă?

¹² Cine va beneficia de această înviere pământească? Printre cei înviaţi se vor număra slujitorii fideli ai lui Iehova din antichitate, bărbaţi şi femei care datorită credinţei lor puternice în înviere „nu au vrut să accepte eliberarea prin vreo răscumpărare“. Cu alte cuvinte, ei nu au vrut să facă compromis în ce priveşte integritatea lor faţă de Dumnezeu ca să scape de o moarte violentă, prematură. Ce încântare va fi să-i cunoaştem personal şi să auzim chiar de la ei detalii despre evenimentele menţionate doar pe scurt în Biblie! Vor învia pe pământ Abel, primul martor fidel al lui Iehova, Enoh şi Noe, care au proclamat plini de curaj mesajul divin de avertizare înainte de Potop, Avraam şi Sara, care au arătat ospitalitate faţă de nişte îngeri, Moise, prin care a fost dată Legea la muntele Sinai, profeţi curajoşi ca Ieremia, care a fost martor la distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n., şi Ioan Botezătorul, care l-a auzit pe Dumnezeu identificându-l pe Isus drept Fiul Său. În plus, vor fi înviaţi mulţi bărbaţi şi femei care au rămas loiali până la moartea lor survenită în aceste ultime zile ale actualului sistem rău de lucruri. — Evrei 11:4–38; Matei 11:11.

13, 14. a) Ce se va întâmpla cu Hadesul şi cu morţii din el? b) Cine vor mai fi înviaţi, şi de ce?

¹³ În afară de slujitorii fideli ai lui Dumnezeu, la timpul fixat vor fi înviaţi şi alţi oameni, astfel că în mormântul comun al omenirii nu va mai rămâne nimeni. Putem înţelege în ce măsură va fi golit acesta analizând modul în care a folosit Isus ‘cheia Hadesului’. Acest lucru a fost arătat într-o viziune dată apostolului Ioan, în care el vede că Hadesul este „azvârlit în lacul de foc“ (Revelaţia 20:14). Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că Hadesul, mormântul comun al omenirii, va fi distrus. El va înceta să mai existe, fiind golit complet. Şi aceasta deoarece Isus, plin de îndurare, îi va învia nu numai pe închinătorii fideli ai lui Iehova, ci şi pe cei nedrepţi. În Cuvântul lui Dumnezeu găsim următoarea asigurare: „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“. — Faptele 24:15.

¹⁴ Nici unul dintre aceşti oameni nedrepţi nu va fi înviat doar ca să fie judecat şi condamnat să moară din nou. În societatea dreaptă care va exista pe tot pământul sub domnia Regatului lui Dumnezeu, ei vor fi ajutaţi să-şi aducă viaţa în armonie cu căile lui Iehova. Viziunea arată că va fi deschis „sulul vieţii“. Aşadar, li se va oferi ocazia ca şi numele lor să fie trecute în acest sul. Vor fi „judecaţi fiecare în parte potrivit faptelor lor“ făcute după înviere (Revelaţia 20:12, 13). Astfel, privită din perspectiva rezultatului final, învierea lor se poate dovedi „o înviere a vieţii“, şi nu neapărat „o înviere a judecăţii [nefavorabile]“. — Ioan 5:28, 29.

15. a) Cine nu va fi înviat? b) Cum ar trebui să ne influenţeze cunoaşterea adevărului despre înviere?

¹⁵ Totuşi, nu vor fi înviaţi toţi oamenii care au murit. Unii au comis păcate care nu pot fi iertate. Aceştia nu se află în Hades, ci în Gheenă, locul în care oamenii sunt distruşi pentru totdeauna. Printre ei se vor afla şi cei ce vor fi executaţi în „marele necaz“, care va avea loc în curând (Matei 12:31, 32; 23:33; 24:21, 22; 25:41, 46; 2 Tesaloniceni 1:6–9). Aşadar, dacă Iehova arată o îndurare extraordinară eliberându-i pe cei care se află în Hades, nu înseamnă că, întrucât există speranţa învierii, ne este indiferent cum trăim în prezent. Cei ce se răzvrătesc în mod deliberat împotriva suveranităţii lui Iehova nu vor fi înviaţi. Având în vedere acest lucru, ar trebui să arătăm o profundă apreciere pentru bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, trăind în armonie cu voinţa lui.

Întăriţi de speranţa învierii

16. Cum ne poate întări speranţa învierii?

¹⁶ Speranţa învierii ne poate întări mult. Dacă în prezent suntem înaintaţi în vârstă, ştim că nu putem amâna finalul vieţii noastre la nesfârşit, indiferent ce tratamente medicale am urma (Eclesiastul 8:8). Dacă i-am slujit cu loialitate lui Iehova alături de organizaţia sa, putem privi spre viitor cu deplină încredere. Ştim că la timpul stabilit de Dumnezeu ne vom putea bucura din nou de viaţă prin intermediul învierii. Şi ce viaţă vom avea! Va fi „adevărata viaţă“, aşa cum a numit-o Pavel. — 1 Timotei 6:19; Evrei 6:10–12.

17. Ce anume ne poate ajuta să ne păstrăm integritatea faţă de Iehova?

¹⁷ Credinţa noastră devine mai tare când ştim că va exista o înviere şi când îl cunoaştem pe Cel care va realiza această înviere. Acest lucru ne ajută să-i rămânem loiali lui Dumnezeu chiar şi atunci când persecutorii violenţi ne ameninţă cu moartea. De foarte mult timp Satan s-a folosit de teama unei morţi premature pentru a-i ţine pe oameni în sclavie. Însă lui Isus nu i-a fost teamă de moarte. El i-a rămas fidel lui Iehova până la moarte. Prin jertfa sa de răscumpărare, Isus a oferit mijlocul prin care oamenii puteau fi eliberaţi de această teamă. — Evrei 2:14, 15.

18. Ce i-a ajutat pe slujitorii lui Iehova să-şi câştige deosebita reputaţie de persoane care îşi păstrează integritatea?

¹⁸ Arătând credinţă în darul jertfei lui Cristos şi în înviere, slujitorii lui Iehova şi-au câştigat deosebita reputaţie de persoane care îşi păstrează integritatea. Când au fost supuşi presiunilor, ei au demonstrat că ‘nu îşi iubesc sufletul’ mai mult decât pe Iehova (Revelaţia 12:11). În mod înţelept, ei nu renunţă la principiile creştine încercând să-şi salveze viaţa prezentă (Luca 9:24, 25). Ei ştiu că, chiar dacă şi-ar pierde viaţa deoarece susţin cu loialitate suveranitatea lui Iehova, el îi va răsplăti prin intermediul învierii. Ai şi tu o asemenea credinţă? Poţi avea dacă îl iubeşti cu adevărat pe Iehova şi dacă preţuieşti speranţa învierii.

Recapitulare

• De ce trebuie să ştim ce este sufletul şi care este starea morţilor pentru a putea înţelege învăţătura învierii?

• Cine sunt cei care vor fi înviaţi din morţi, şi cum ar trebui să ne influenţeze cunoaşterea acestui fapt?

• Cum ne întăreşte speranţa învierii?

[Legenda ilustraţiei de la paginile 84, 85]

Iehova promite că va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi