De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi, care locuiţi în ele!»“ — Revelaţia 12:10-12a.

20. Cum l-au învins creştinii fideli pe Satan?

²⁰ Creştinii unşi, care sunt consideraţi drepţi „datorită sângelui Mielului“, depun mărturie despre Dumnezeu şi despre Isus Cristos în pofida persecuţiilor. De peste 120 de ani, clasa Ioan a îndreptat atenţia spre problemele importante care au legătură cu încheierea ‘timpurilor neamurilor’ în 1914 (Luca 21:24, Cornilescu, 1996). Iar marea mulţime îi slujeşte acum cu loialitate lui Iehova alături de clasa Ioan. Niciunuia dintre ei ‘nu îi este frică de cei care ucid corpul, dar nu pot ucide sufletul’, fapt evident în experienţele Martorilor lui Iehova din timpurile noastre. Prin cuvinte şi conduită creştină excelentă, ei l-au învins pe Satan, demonstrând că este un mincinos (Matei 10:28; Proverbele 27:11; Revelaţia 7:9). Cât de fericiţi trebuie să fie creştinii unşi când, la învierea lor în cer, Satan nu mai este acolo ca să-i acuze pe fraţii lor! Într-adevăr, este timpul ca întreaga armată de îngeri să se bucure la auzul glasului: „Bucuraţi-vă, ceruri şi voi, care locuiţi în ele!“

Un alt vai, dar dintr-o sursă rivală

21. Cum a adus Satan un vai asupra pământului şi a mării?

²¹ Iritat din cauza celui de-al treilea vai, Satan este acum hotărât să facă omenirea să sufere aducând asupra ei propriul lui vai: „Dar vai de voi, pământ şi mare, pentru că Diavolul a coborât la voi cuprins de o mânie mare, ştiind că nu mai are decât puţin timp!“ (Revelaţia 12:12b). Aruncarea lui Satan din cer constituie cu adevărat un vai pentru pământul fizic, care este distrus de oamenii egoişti aflaţi sub stăpânirea lui (Deuteronomul 32:5). Mai mult, politica lui Satan, „stăpâneşte sau distruge“, aduce un vai şi asupra pământul simbolic, adică asupra structurii societăţii umane, precum şi asupra mării simbolice, adică asupra omenirii agitate. În timpul celor două războaie mondiale, mânia lui Satan s-a reflectat în mânia naţiunilor supuse lui, iar izbucniri de furie demonică similare se văd şi în prezent, dar nu pentru mult timp (Marcu 13:7, 8).