Ce este ‘chinul veşnic’ menţionat în Revelaţia?

Apoc. [Rev.] 14:9–11; 20:10, BC: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului [greceşte basanismóu] lor se suie în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei care se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei“.

Ce este ‘chinul’ despre care se vorbeşte în aceste versete? Este demn de remarcat că în Apocalipsa 11:10 (BC) se spune că nişte profeţi îi ‘chinuiesc’ pe locuitorii pământului. Acest chin este provocat de mesajele acuzatoare şi umilitoare pe care le proclamă aceşti profeţi. În Apocalipsa 14:9–11 (BC) se spune că aceia care se închină „fiarei“ simbolice şi „icoanei“ sau imaginii ei sunt ‘chinuiţi în foc şi în pucioasă’. Aceste cuvinte nu pot face referire la nişte chinuri conştiente după moarte, fiindcă „cei morţi nu ştiu nimic“ (Ecl. 9:5, BC). Atunci ce le provoacă un astfel de chin când sunt încă în viaţă? Mesajul pe care îl proclamă slujitorii lui Dumnezeu, potrivit căruia cei ce se închină „fiarei şi icoanei ei“ vor suferi moartea a doua, simbolizată de „iazul de foc şi de pucioasă“. Fumul, asociat cu distrugerea lor în flăcări, urcă pentru veşnicie în sensul că distrugerea va fi eternă şi nu va fi uitată niciodată.