Capitolul 10

Să detestăm „lucrurile adânci ale lui Satan“

TIATIRA

 1. Care era poziţia geografică a Tiatirei faţă de celelalte congregaţii, şi ce climat religios exista în acest oraş?

LA APROXIMATIV 64 de kilometri sud-est de Bergama, Pergam, este situat în Turcia de astăzi înfloritorul oraş Akhisar. Acum aproape 1 900 de ani, pe acest loc se afla Tiatira. Din Pergam, un supraveghetor itinerant putea ajunge cu uşurinţă la Tiatira pe un drum ce lega cele două oraşe, după care îşi putea continua călătoria spre celelalte congregaţii menţionate în capitolul 3 din Revelaţia: Sardes, Filadelfia şi Laodiceea. Spre deosebire de Pergam, se pare că Tiatira nu era un important centru al cultului împăratului, dar avea altare şi temple dedicate unor zeităţi păgâne. Tiatira era un cunoscut centru comercial.

 2, 3. a) Ce spune Biblia despre o femeie din Tiatira care a devenit creştină? b) Ce semnificaţie are pentru creştinii din Tiatira faptul că Isus este „Fiul lui Dumnezeu“ şi că are „ochii ca o flacără de foc“?

² În timp ce predica în Macedonia, Pavel a întâlnit o femeie din Tiatira pe nume Lidia, vânzătoare de purpură. Lidia şi toată casa ei au acceptat cu bucurie mesajul predicat de Pavel şi a fost deosebit de ospitalieră cu el (Faptele 16:14, 15). Biblia spune că ea a fost prima femeie din Tiatira care a devenit creştină. Cu timpul, în acest oraş s-a format o congregaţie creştină. Isus îi adresează acestei congregaţii cel mai lung dintre mesajele sale: „Îngerului congregaţiei din Tiatira scrie-i: Iată ce spune Fiul lui Dumnezeu, cel ce are ochii ca o flacără de foc şi picioarele ca arama strălucitoare“. — Revelaţia 2:18.

³ Acesta este unicul verset din Revelaţia în care apare expresia „Fiul lui Dumnezeu“. În alte versete, Isus îl numeşte pe Iehova „Tatăl meu“ (Revelaţia 2:27; 3:5, 21). După cât se pare, acest titlu le amintea creştinilor din Tiatira că între Isus şi Iehova există relaţii foarte apropiate. Ochii Fiului lui Dumnezeu sunt „ca o flacără de foc“, ceea ce constituie un avertisment pentru creştinii din Tiatira că judecata sa va izbucni împotriva a tot ce consideră el că murdăreşte congregaţia. Când se referă a doua oară la picioarele sale care sunt ca arama strălucitoare, Isus subliniază exemplul desăvârşit de fidelitate pe care el însuşi l-a lăsat când a fost pe pământ. Fără îndoială că acei creştini din Tiatira i-au urmat sfaturile, ceea ce trebuie să facem şi noi astăzi. — 1 Petru 2:21.

 4, 5. a) De ce era îndreptăţit Isus să-i laude pe creştinii din Tiatira? b) În ce privinţă se aseamănă congregaţiile de astăzi ale Martorilor lui Iehova cu congregaţia din Tiatira?

⁴ Din fericire, Isus are motive să-i laude pe creştinii din Tiatira. Iată ce le spune el: „Îţi cunosc faptele, iubirea, credinţa, serviciul şi perseverenţa şi ştiu că faptele tale din urmă sunt mai multe decât cele de altădată“ (Revelaţia 2:19). Spre deosebire de efeseni, aceşti creştini unşi nu şi-au pierdut iubirea pe care au avut-o la început faţă de Iehova. Ei erau tari în credinţă. Faptele lor bune erau mai multe decât cele de altădată şi, asemenea celorlalte trei congregaţii, creştinii din Tiatira perseverau pe calea creştină. Cât de bine li se potriveşte această descriere celor aproape 100 000 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova de pe întregul pământ! Iubirea pentru Iehova se vede pretutindeni în mijlocul lor. Zelul pentru minister însufleţeşte întreaga organizaţie, stimulându-i atât pe tineri, cât şi pe vârstnici. Din ce în ce mai mulţi Martori se dedică serviciului de pionier, folosind în mod înţelept timpul care a mai rămas pentru a proclama glorioasa speranţă a Regatului lui Dumnezeu. — Matei 24:14; Marcu 13:10.

⁵ De zeci de ani, numeroşi creştini fideli, unşi sau din marea mulţime, perseverează într-un mod exemplar în serviciul lui Dumnezeu, în timp ce, cu fiecare zi ce trece, lumea din jurul lor se cufundă tot mai mult în bezna disperării. Dar să nu ne pierdem curajul! Revelaţia susţine mărturia profeţilor de demult ai lui Dumnezeu: „Ziua cea mare a lui Iehova este aproape. Este aproape şi vine în graba mare“. — Ţefania 1:14; Ioel 2:1; Habacuc 2:3; Revelaţia 7:9; 22:12, 13.

„Femeia aceea, Izabela“

 6. a) Deşi a avut motive să laude congregaţia din Tiatira, ce problemă care necesita urgent atenţie a observat Isus? b) Cine era Izabela, şi de ce nu avea dreptul să se considere profetesă?

⁶ Ochii lui Isus, asemănători cu o flacără de foc, văd în profunzime. El observă un lucru care necesită urgent atenţie. „Totuşi“, le spune el creştinilor din Tiatira, „iată ce am împotriva ta: că o tolerezi pe femeia aceea, Izabela, care îşi zice profetesă şi care îi învaţă şi îi induce în eroare pe sclavii mei, făcându-i să comită fornicaţie şi să mănânce lucruri jertfite idolilor“ (Revelaţia 2:20). În secolul al X-lea î.e.n., Izabela, soţia regelui Ahab al Israelului, o închinătoare la Baal, şi-a făcut o reputaţie proastă din cauza crimelor pe care le pusese la cale, a conduitei sale adultere şi a atitudinii sale dominatoare. Iehu, în calitate de uns al lui Iehova, a poruncit ca Izabela să fie executată (1 Regi 16:31; 18:4; 21:1-16; 2 Regi 9:1-7, 22, 30, 33). Idolatra Izabela nu avea dreptul să se considere profetesă. Ea n-a fost nici ca Miriam, nici ca Debora, care au slujit ca profetese fidele în Israel (Exodul 15:20, 21; Judecătorii 4:4; 5:1-31). Spiritul lui Iehova nu a îndemnat-o să profeţească, aşa cum a îndemnat-o pe vârstnica Ana şi pe cele patru fiice ale lui Filip, evanghelizatorul. — Luca 2:36-38; Faptele 21:9.

 7. a) La ce fel de influenţă se referă după cât se pare Isus când vorbeşte despre „femeia aceea, Izabela“? b) Cum îşi justificau conduita desfrânată unele femei din congregaţie?

⁷ Este clar deci că „femeia aceea, Izabela“ din Tiatira, care pretindea că profeţeşte, era o impostoare. Ea nu avea sprijinul spiritului lui Dumnezeu. Cine era ea? Probabil o femeie sau un grup de femei care aveau o influenţă corupătoare asupra congregaţiei. Este posibil ca anumite femei din congregaţie să-i fi ademenit pe unii creştini să comită imoralitate, justificându-şi cu neobrăzare conduita desfrânată prin versete biblice greşit aplicate. Într-adevăr, o profeţire falsă! Aceste femei îi influenţau pe alţii să adopte propriile lor căi, ‘fornicaţie, necurăţie, poftă sexuală, dorinţe rele şi lăcomie, care este idolatrie’ (Coloseni 3:5). Ele urmăreau să-i determine pe membrii congregaţiei să adopte un stil de viaţă imoral şi egoist, asemănător aceluia pe care în prezent majoritatea religiilor creştinătăţii îl tolerează sau îl trec intenţionat cu vederea.

 8. a) Ce avertisment dă Isus cu privire la „Izabela“ din Tiatira? b) Cum s-a făcut simţită în zilele noastre influenţa unor femei răzvrătite?

⁸ În continuare, Isus le spune bătrânilor din Tiatira: „I-am dat timp să se căiască, dar ea nu vrea să se căiască de fornicaţia ei. Iată! O voi arunca pe patul de boală, iar pe cei care comit adulter cu ea, într-un mare necaz, dacă nu se căiesc de faptele ei“ (Revelaţia 2:21, 22). Aşa cum Izabela l-a dominat pe Ahab, iar apoi l-a sfidat pe Iehu, cel numit de Dumnezeu să execute sentinţa, probabil că aceste femei încercau să-şi manipuleze soţii sau pe bătrânii de congregaţie. Se pare că bătrânii din Tiatira tolerau influenţa imorală a Izabelei. Isus le dă aici un avertisment puternic atât lor, cât şi congregaţiilor din întreaga lume ale poporului de astăzi al lui Iehova. În zilele noastre, astfel de femei răzvrătite şi-au târât soţii în apostazie şi au ajuns până acolo încât le-au intentat procese slujitorilor fideli ai lui Iehova. — Compară cu Iuda 5-8.

 9. a) De ce cuvintele lui Isus referitoare la Izabela nu strică reputaţia femeilor din congregaţie? b) Când se face simţită în congregaţie o influenţă asemănătoare cu a Izabelei?

⁹ Această situaţie nu strică în niciun fel reputaţia femeilor fidele din congregaţia creştină. În prezent, o mare parte din lucrarea de predicare este efectuată de surori fidele, care conduc studii biblice la domiciliul celor interesaţi şi astfel aduc multe persoane noi în congregaţie. Dumnezeu însuşi le binecuvântează lucrarea, după cum citim în Psalmul 68:11: „Iehova rosteşte cuvântul; femeile care anunţă vestea bună sunt o mare armată“. O soţie blândă şi respectuoasă, a cărei conduită este „de mare valoare în ochii lui Dumnezeu“, are o influenţă benefică asupra soţului ei (1 Petru 3:1-4). Regele Lemuel laudă soţia harnică şi pricepută (Proverbele 31:10-31). Numai când femeile se comportă indecent, seducându-i pe bărbaţi, sfidând sau ignorând principiul autorităţii, în congregaţie se face simţită o influenţă asemănătoare cu a Izabelei. — Efeseni 5:22, 23; 1 Corinteni 11:3.

10. a) De ce sunt condamnaţi Izabela şi copiii ei? b) În ce situaţie se găsesc cei ce devin copiii Izabelei, şi ce ar trebui să facă ei?

¹⁰ Referindu-se în continuare la „femeia aceea, Izabela“, Isus spune: „Pe copiii ei îi voi omorî cu o boală ucigătoare, pentru ca toate congregaţiile să ştie că eu cercetez rinichii şi inima, şi îi voi da fiecăruia dintre voi după faptele voastre“ (Revelaţia 2:23). Isus le-a dat Izabelei şi copiilor ei timp să se căiască, însă ei n-au renunţat la căile lor imorale şi au meritat să fie condamnaţi. Un avertisment puternic pentru creştinii de astăzi! Cei ce o imită pe Izabela devin copiii ei deoarece încalcă principiile biblice referitoare la autoritate şi moralitate şi sfidează ordinea teocratică. Ei sunt grav bolnavi spiritualiceşte. Dar, dacă vreunul dintre ei le cere bătrânilor din congregaţie să se roage pentru el, „rugăciunea credinţei îl va vindeca pe cel bolnav, iar Iehova îl va ridica“, cu condiţia ca respectivul să dea dovadă de umilinţă şi să acţioneze în armonie cu rugăciunile. Însă nimeni să nu-şi imagineze că poate să-l înşele pe Dumnezeu sau pe Cristos, încercând să-şi ascundă faptele imorale sau lăsând impresia că este un Martor zelos. — Iacov 5:14, 15.

11. Cum sunt ajutate congregaţiile de astăzi să-şi păstreze vigilenţa în faţa pericolului pe care-l reprezintă influenţa feminină negativă?

¹¹ Din fericire, majoritatea congregaţiilor Martorilor lui Iehova de astăzi sunt conştiente de acest pericol. Bătrânii sunt atenţi la orice tendinţă care ar putea duce la atitudini neteocratice sau la fapte nelegiuite. Ei încearcă să-i ajute pe cei aflaţi în pericol să se redreseze spiritualiceşte şi să-şi întărească credinţa înainte de a fi prea târziu (Galateni 5:16; 6:1). Acţionând ferm, dar cu iubire, aceşti supraveghetori creştini zădărnicesc orice încercare de formare a unor grupuri asemănătoare celor ce luptă pentru emanciparea femeilor. Pe lângă aceasta, în publicaţiile Martorilor lui Iehova se dau periodic sfaturi potrivite în acest sens.a

12. Cum dovedesc membrii clasei Ioan un zel asemănător cu al lui Iehu?

¹² Însă cei ce comit fapte imorale grave şi nu se căiesc, făcând o practică din aceasta, trebuie excluşi. Ne aducem aminte cu cât zel Iehu a înlăturat din Israel orice urmă a influenţei Izabelei. În mod asemănător, membrii clasei Ioan acţionează ferm, fiind un exemplu pentru însoţitorii lor din clasa „Ionadab“ şi dovedindu-se complet diferiţi de miniştrii toleranţi ai creştinătăţii. — 2 Regi 9:22, 30-37; 10:12-17.

13. Ce îi aşteaptă pe cei care cedează influenţei feminine negative?

¹³ Ca Mesager şi Judecător numit de Iehova, Fiul lui Dumnezeu este îndreptăţit să o demaşte pe Izabela modernă şi să o arunce pe un pat de boală, deoarece boala ei spirituală este incurabilă (Maleahi 3:1, 5). Cei ce au cedat acestei influenţe feminine negative vor avea un mare necaz, vor fi excluşi, înlăturaţi din congregaţia creştină; vor fi ca şi morţi. Dacă nu se căiesc, nu se schimbă şi nu sunt reprimiţi în congregaţie, ei vor muri şi fizic de o „boală ucigătoare“, cel mai târziu în marele necaz. Până atunci, ei se pot restabili dacă se căiesc de faptele lor rele. — Matei 24:21, 22; 2 Corinteni 7:10.

14. a) Cum îi foloseşte Isus pe bătrâni la rezolvarea unor probleme, cum ar fi o influenţă asemănătoare cu a Izabelei? b) Cum îi susţine congregaţia pe bătrânii care se ocupă de rezolvarea unor astfel de probleme?

¹⁴ „Toate congregaţiile“ trebuie să ştie că Isus cercetează „rinichii“, cele mai profunde sentimente, şi „inima“, persoana lăuntrică, sau cele mai ascunse motivaţii. În acest scop, el foloseşte bătrâni demni de încredere, numiţi stele, pentru a rezolva probleme, cum ar fi o influenţă asemănătoare cu a Izabelei (Revelaţia 1:20). După ce bătrânii examinează îndeaproape o problemă de acest fel şi iau o hotărâre, nimeni nu trebuie să încerce să afle motivele care au stat la baza acelei hotărâri. Toţi trebuie să accepte cu umilinţă felul în care bătrânii rezolvă problemele şi să susţină aceste stele ale congregaţiei. Iehova îi va răsplăti pe cei ce îi sunt loiali lui şi organizaţiei sale (Psalmul 37:27-29; Evrei 13:7, 17). Fie ca şi tu să primeşti o binecuvântare când Isus îi va da fiecăruia după faptele sale! — Galateni 5:19-24; 6:7-9.

„Ţineţi cu tărie la ce aveţi“

15. a) Ce le-a spus Isus celor ce nu fuseseră corupţi de Izabela? b) Ce arată că nu toţi cei ce se declarau creştini în 1918 fuseseră corupţi de creştinătatea apostată?

¹⁵ În continuare, Isus rosteşte următoarele cuvinte înviorătoare: „Însă vouă, celorlalţi din Tiatira, tuturor celor care n-au această învăţătură, celor care n-au cunoscut «lucrurile adânci ale lui Satan», cum spun ei, le zic: Nu pun peste voi altă povară. Totuşi, ţineţi cu tărie la ce aveţi, până vin eu“ (Revelaţia 2:24, 25). În Tiatira existau creştini fideli care nu se lăsaseră influenţaţi de Izabela. În mod asemănător, cu patruzeci de ani înainte de 1918 şi după aceea, nu toţi cei ce se declarau creştini au tolerat practici având la bază imoralitatea şi corupţia, atât de răspândite în creştinătate. Micul grup de Studenţi în Biblie, cunoscuţi astăzi sub numele de Martori ai lui Iehova, care au încercat să-i ajute pe membrii bisericilor să înţeleagă originea păgână a multor doctrine susţinute de creştinătate, au abandonat ei înşişi toate credinţele şi practicile babilonice preluate din creştinătatea apostată. Printre ele se numără şi învăţătura tolerantă a ‘femeii aceleia, Izabela’.

16. Cu toate că Isus şi corpul de guvernare din secolul I n-au adăugat altă povară pe umerii creştinilor, ce lucruri trebuie evitate?

¹⁶ Clasa Ioan de astăzi i-a încurajat şi pe însoţitorii ei, membrii marii mulţimi, să se ferească de influenţele imorale, cum sunt cele din lumea degradată a divertismentelor. Nu este necesar să vedem sau să experimentăm imoralitatea din curiozitate sau ca să ştim de ce să ne ferim. Este înţelept să stăm cât mai departe de „lucrurile adânci ale lui Satan“, după cum a zis Isus: „Nu pun peste voi altă povară“. Lucrul acesta ne aminteşte de hotărârea luată de corpul de guvernare creştin din secolul I: „Spiritul sfânt şi noi am considerat că este bine să nu vă adăugăm nicio altă povară, decât următoarele lucruri necesare: să vă abţineţi de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge, de la animale strangulate şi de la fornicaţie. Dacă vă păziţi cu grijă de aceste lucruri, vă va merge bine“ (Faptele 15:28, 29). Pentru a ne bucura de prosperitate spirituală, trebuie să evităm religia falsă, folosirea greşită a sângelui (cum este cazul transfuziilor) şi imoralitatea. Iar lucrul acesta poate însemna chiar sănătate fizică.

17. a) Cu ce ‘lucruri adânci’ îi ispiteşte astăzi Satan pe oameni? b) Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de „lucrurile adânci“ ale lumii complicate a lui Satan?

¹⁷ Satan se foloseşte astăzi de alte ‘lucruri adânci’, cum ar fi speculaţiile şi filozofiile complicate care măgulesc intelectul. Pe lângă raţionamentele imorale tolerante, aceste filozofii cuprind spiritismul şi teoria evoluţiei. Cum priveşte Creatorul nostru plin de înţelepciune aceste ‘lucruri adânci’? Prin apostolul Pavel, Iehova a spus: „Voi face să piară înţelepciunea înţelepţilor“. În contrast cu această înţelepciune, „lucrurile profunde ale lui Dumnezeu“ sunt simple, clare şi însufleţitoare. Creştinii înţelepţi evită „lucrurile adânci“ ale complicatei lumi a lui Satan. Nu uitaţi că „lumea trece şi dorinţa ei la fel, dar cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna“. — 1 Corinteni 1:19; 2:10; 1 Ioan 2:17.

18. Ce binecuvântări le-a promis Isus creştinilor unşi care rămân fideli până la sfârşit, şi ce privilegiu vor avea la Armaghedon creştinii unşi înviaţi?

¹⁸ Isus le adresează acum creştinilor din Tiatira cuvinte încurajatoare. Ele sunt o sursă de încurajare şi pentru creştinii unşi din zilele noastre: „Celui care învinge şi păzeşte căile mele până la sfârşit îi voi da autoritate peste naţiuni şi el îi va păstori pe oameni cu un toiag de fier, iar ei vor fi făcuţi bucăţi ca nişte vase de lut, aşa cum am primit şi eu autoritate de la Tatăl meu“ (Revelaţia 2:26, 27). Un privilegiu extraordinar! Această autoritatea primită la înviere de cei unşi care ies învingători înseamnă participare împreună cu Isus la distrugerea cu ‘toiagul de fier’ a naţiunilor răzvrătite, la Armaghedon. Când Cristos îşi va sfărâma duşmanii în bucăţi ca pe nişte vase de lut, puterea nucleară a acestor naţiuni va fi, în cel mai bun caz, ca a unei petarde umede. — Psalmul 2:8, 9; Revelaţia 16:14, 16; 19:11-13, 15.

19. a) Cine este „steaua dimineţii“, şi în ce sens va fi dată ea celor ce înving? b) Ce încurajare primeşte marea mulţime?

¹⁹ Isus adaugă: „Şi îi voi da steaua dimineţii“ (Revelaţia 2:28). Isus însuşi spune mai târziu pe cine reprezintă această ‘stea’: „Eu sunt rădăcina, urmaşul lui David şi steaua strălucitoare a dimineţii“ (Revelaţia 22:16). Într-adevăr, Isus este cel ce împlineşte profeţia pe care Iehova l-a obligat pe Balaam s-o rostească: „O stea va ieşi din Iacob şi un sceptru se va ridica din Israel“ (Numerele 24:17). Cum le va da Isus „steaua dimineţii“ celor ce înving? Evident, dedicându-li-se şi legând cu ei cele mai apropiate relaţii posibile (Ioan 14:2, 3). Ce încurajare puternică pentru a persevera! Cât de încurajator este şi pentru marea mulţime să ştie că „steaua strălucitoare a dimineţii“ îşi va exercita în curând autoritatea regală pentru a restabili Paradisul pe pământ!

Rămâneţi integri

20. Ce situaţie din creştinătate ne aminteşte de unele slăbiciuni ale congregaţiei din Tiatira?

²⁰ Acest mesaj trebuie să-i fi încurajat mult pe creştinii din Tiatira. Imaginaţi-vă: glorificatul Fiu al lui Dumnezeu le vorbise personal din cer creştinilor din Tiatira despre unele probleme din congregaţia lor! Cu siguranţă, cel puţin câţiva dintre ei au reacţionat la păstorirea sa iubitoare! Acest mesaj, cel mai lung dintre cele şapte mesaje, ne ajută şi să identificăm adevărata congregaţie creştină de astăzi. În 1918, când Isus a venit la templul lui Iehova pentru judecată, majoritatea organizaţiilor care pretindeau că sunt creştine erau contaminate de idolatrie şi imoralitate spirituală (Iacov 4:4). Unele dintre ele îşi bazau convingerile pe învăţăturile unor femei influente din secolul al XIX-lea, precum Ellen White de la adventiştii de ziua a şaptea şi Mary Baker Eddy de la creştinii scientişti. Astăzi numeroase femei predică de la amvon (compară cu 1 Timotei 2:11, 12). În cadrul diferitelor forme de catolicism, Maria primeşte mai multă onoare decât Dumnezeu şi Cristos. Însă Isus n-a onorat-o în felul acesta (Ioan 2:4; 19:26). Ar putea fi considerate creştine acele organizaţii care tolerează o astfel de influenţă feminină?

21. Ce învăţăminte putem trage din mesajul adresat de Isus congregaţiei din Tiatira?

²¹ Creştinii, în mod individual, fie că fac parte din clasa Ioan, fie că aparţin clasei alte oi, trebuie să ia în considerare acest mesaj (Ioan 10:16). Poate că unii se simt tentaţi să adopte o atitudine tolerantă, aşa cum au făcut discipolii Izabelei în Tiatira. Alţii ar putea fi tentaţi să facă compromis. Astăzi, creştinii se confruntă cu probleme privind preparatele cu sânge sau transfuziile. Unii ar putea crede că, dacă sunt zeloşi în lucrarea de predicare şi ţin cuvântări îşi pot permite să fie mai puţin exigenţi în alte domenii, cum ar fi vizionarea filmelor şi a casetelor video cu scene imorale şi violente sau consumul excesiv de alcool. Avertismentul dat de Isus creştinilor din Tiatira ne face conştienţi că nu trebuie să ne luăm asemenea libertăţi. Iehova vrea să fim curaţi, întru totul devotaţi lui şi să nu avem inima împărţită, cum era cazul multor creştini din Tiatira.

22. Cum subliniază Isus importanţa faptului de a avea o ureche receptivă?

²² În încheiere, Isus declară: „Cine are urechi să audă ce le spune congregaţiilor spiritul“ (Revelaţia 2:29). Isus repetă acum pentru a patra oară aceste cuvinte însufleţitoare, care revin ca un laitmotiv şi în finalul următoarelor trei mesaje. Ai o ureche receptivă? Dacă da, continuă să asculţi cu atenţie sfaturile pe care Dumnezeu, prin spiritul său, le transmite prin mijlocul de comunicare stabilit de el.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 51]

Astăzi, o mare parte din lucrarea de mărturie este efectuată de surori fidele care sprijină cu modestie autoritatea teocratică