Aveţi o credinţă ca a lui Avraam?

„Când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“ — LUCA 18:8.

 1. De ce este greu în prezent să ne păstrăm o credinţă puternică?

ÎN ZILELE noastre nu este uşor să ne păstrăm o credinţă puternică. Lumea exercită presiuni mari asupra creştinilor pentru a le distrage atenţia de la lucrurile spirituale (Luca 21:34; 1 Ioan 2:15, 16). Mulţi dintre ei trebuie să depună eforturi susţinute pentru a rezista în faţa războaielor, a dezastrelor, a bolilor sau a foametei (Luca 21:10, 11). În numeroase ţări, din cauza unei culturi laice care exercită o puternică influenţă, toţi cei care trăiesc potrivit credinţei lor sunt consideraţi nişte oameni iraţionali sau chiar fanatici. În plus, mulţi creştini sunt persecutaţi pentru credinţa lor (Matei 24:9). Întrebarea pe care Isus a pus-o cu aproximativ 2 000 de ani în urmă este, cu siguranţă, oportună: „Când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“ — Luca 18:8.

 2. a) De ce este vital pentru un creştin faptul de a avea o credinţă puternică? b) Analizarea cărui exemplu de credinţă ne este utilă?

² Totuşi, realitatea este că, pentru ca în prezent să ne încununăm viaţa cu succes, iar în viitor să primim promisa viaţă veşnică, este vital să avem o credinţă puternică. Citând cuvintele lui Iehova adresate lui Habacuc, apostolul Pavel a scris: „«Cel drept va trăi prin credinţă; dar dacă cineva dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el». . . . Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui [Dumnezeu]“ (Evrei 10:38—​11:6; Habacuc 2:4). Pavel i-a spus lui Timotei: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat“ (1 Timotei 6:12). Aşadar, cum putem avea o credinţă de neclintit? În timp ce analizăm această întrebare, este util să luăm în considerare exemplul unui om care a trăit cu aproximativ 4 000 de ani în urmă, dar a cărui credinţă este şi acum foarte apreciată în cadrul a trei mari religii: islamismul, iudaismul şi creştinismul. Acest om este Avraam. De ce a fost credinţa lui atât de remarcabilă? Îl putem noi imita?

Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu

 3, 4. De ce s-a mutat Terah împreună cu familia sa din Ur în Haran?

³ Avraam (care iniţial s-a numit Avram) este menţionat pentru prima dată chiar în paginile de început ale Bibliei. În Geneza 11:26 citim următoarele: „Terah a devenit tatăl lui Avram, Nahor şi Haran“. Terah şi familia sa au locuit în oraşul caldeean Ur, oraş înfloritor situat în sudul Mesopotamiei. Cu toate acestea, ei nu s-au stabilit acolo. „Terah a luat pe fiul său Avram şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai [Sara], nora sa, soţia fiului său Avram. Au ieşit împreună din Ur, din Caldeea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo“ (Geneza 11:31). Şi Nahor, fratele lui Avraam, s-a mutat împreună cu familia sa în Haran (Geneza 24:10, 15; 28:1, 2; 29:4). De ce totuşi s-a mutat Terah din prosperul oraş Ur în îndepărtatul Haran?

⁴ La aproximativ 2 000 de ani de la moartea lui Avraam, fidelul Ştefan a explicat înaintea Sanhedrinului evreiesc motivul acestei mutări neobişnuite a familiei lui Terah. El a spus: „Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran, şi i-a zis: «Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta». El a ieşit atunci din ţara caldeenilor şi a locuit în Haran“ (Faptele 7:2–4). Mutându-se în Haran împreună cu membrii apropiaţi ai familiei sale, Terah s-a supus voinţei lui Iehova cu privire la Avraam.

 5. Unde a plecat Avraam după moartea tatălui său? De ce?

⁵ Membrii familiei lui Terah s-au stabilit în noul lor oraş. Ani mai târziu, când Avraam a vorbit despre „ţara mea“, el s-a referit la Haran, nu la Ur (Geneza 24:4). Cu toate acestea, Haranul nu avea să fie locuinţa permanentă a lui Avraam. Potrivit cuvintelor lui Ştefan, „după ce a murit tatăl său [al lui Avraam], Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta în care locuiţi voi acum“ (Faptele 7:4). Ascultând de sfatul dat de Iehova, Avraam, însoţit de Lot, a traversat Eufratul pentru a ajunge în ţara Canaan.a

 6. Ce promisiune i-a făcut Iehova lui Avraam?

⁶ De ce i-a spus Iehova lui Avraam să se mute în Canaan? Motivul are o strânsă legătură cu scopurile lui Dumnezeu referitoare la acest om fidel. Iehova îi spusese lui Avraam: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Te voi face să devii un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine“ (Geneza 12:1–3). Avraam urma să fie tatăl unei naţiuni mari, care avea să se bucure de ocrotirea lui Iehova şi să stăpânească peste ţara Canaan. Ce promisiune minunată! Dar Avraam a trebuit să facă schimbări radicale în viaţă pentru a moşteni acea ţară.

 7. Ce schimbări a trebuit să facă Avraam pentru a moşteni ceea ce îi promisese Iehova?

⁷ Când a plecat din Ur, Avraam a lăsat în urmă un oraş prosper şi, după cât se pare, familia extinsă a tatălui său, care în acele timpuri patriarhale constituiau o importantă sursă de ocrotire. Când a plecat din Haran, el s-a despărţit de familia tatălui său, inclusiv de familia fratelui său Nahor, şi s-a mutat într-o ţară necunoscută. În Canaan, el nu a căutat siguranţă în interiorul zidurilor unei cetăţi. De ce nu? La scurt timp după intrarea lui Avraam în Canaan, Iehova i-a spus: „Străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da“ (Geneza 13:17). Avraam şi Sara, soţia sa, au urmat aceste instrucţiuni la vârsta de 75, respectiv 65 de ani. „Prin credinţă s-a aşezat el ca străin în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi.“ — Evrei 11:9; Geneza 12:4.

Credinţă ca a lui Avraam astăzi

 8. Având în vedere exemplul lui Avraam şi al altor martori precreştini, ce anume trebuie să cultivăm?

⁸ Avraam şi familia lui se numără printre cei ce fac parte din marele „nor . . . de martori“ precreştini menţionaţi în Evrei capitolul 11. Având în vedere credinţa acestor slujitori ai lui Dumnezeu din antichitate, Pavel i-a încurajat pe creştini spunând: „Să dăm la o parte orice ne îngreuiază şi păcatul [lipsa de credinţă] care ne înfăşoară aşa de uşor“ (Evrei 12:1). Într-adevăr, lipsa de credinţă poate să ne „înfăşoare uşor“. Totuşi, în zilele noastre, ca şi în zilele lui Pavel, creştinii adevăraţi pot să cultive o credinţă puternică asemănătoare celei a lui Avraam şi a altora din timpurile precreştine. Vorbind despre el şi despre colaboratorii săi creştini, Pavel a spus: „Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi spre pierzare, ci din aceia care au credinţă pentru păstrarea sufletului“. — Evrei 10:39.

 9, 10. Ce dovezi există cu privire la faptul că multe persoane din prezent au o credinţă asemănătoare celei a lui Avraam?

⁹ Într-adevăr, de la Avraam până în zilele noastre lumea s-a schimbat. Cu toate acestea, noi îi slujim aceluiaşi Dumnezeu, „Dumnezeul lui Avraam“, iar el nu se schimbă (Faptele 3:13; Maleahi 3:6). Iehova merită să i se aducă închinare azi, întocmai cum i s-a adus şi pe vremea lui Avraam (Apocalipsa 4:11). Mulţi i se dedică complet lui Iehova şi, asemenea lui Avraam, fac orice schimbare necesară în viaţa lor pentru a îndeplini voinţa lui Dumnezeu. Anul trecut, 316 092 de persoane şi-au făcut publică dedicarea prezentându-se pentru a fi botezate în apă „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“. — Matei 28:19.

¹⁰ Majoritatea acestor creştini noi nu au trebuit să călătorească în ţări îndepărtate pentru a trăi în armonie cu dedicarea lor. Totuşi, în sens spiritual, mulţi dintre ei au parcurs distanţe foarte mari. De exemplu, Elsie, din Mauritius, era vrăjitoare. Toată lumea se temea de ea. Un pionier special a iniţiat un studiu biblic cu fiica ei, ceea ce i-a deschis lui Elsie calea „de întoarcere de la întuneric la lumină“ (Faptele 26:18). Văzând interesul manifestat de fiica ei, Elsie a fost de acord să studieze Cartea mea cu relatări biblice. Studiul cu ea se ţinea de trei ori pe săptămână, întrucât Elsie avea o permanentă nevoie de încurajare. Practicile oculte nu i-au adus fericire şi, în plus, avea numeroase probleme personale. Totuşi, în cele din urmă, ea a putut să-şi încheie lunga călătorie de la demonism la închinarea adevărată. De fiecare dată când oamenii veneau la ea pentru a-i solicita serviciile, ea le spunea că numai Iehova îi poate ocroti împotriva răului. Elsie este acum o Martoră botezată, iar 14 persoane din familia şi dintre cunoştinţele ei au acceptat adevărul.

11. Ce schimbări sunt dispuşi să fac cei ce i se dedică lui Iehova?

¹¹ Majoritatea celor ce s-au dedicat anul trecut pentru a-i sluji lui Dumnezeu nu au trebuit să facă asemenea schimbări radicale. Însă toţi au trecut de la starea de moarte spirituală la cea de viaţă spirituală (Efeseni 2:1). Deşi din punct de vedere fizic ei se află încă în mijlocul lumii, ei nu mai fac parte din ea (Ioan 17:15, 16). Ca şi creştinii unşi, a căror „cetăţenie . . . este în ceruri“, ei sunt asemenea unor „străini şi locuitori temporari“ (Filipeni 3:20; 1 Petru 2:11, NW). Ei şi-au modelat viaţa potrivit normelor lui Dumnezeu, motivul principal fiind iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni (Matei 22:37–39). Ei nu urmăresc obiective egoiste sau materialiste şi nu simt nevoia de a se realiza în această lume. Dimpotrivă, ei îşi aţintesc privirile spre promisele „ceruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptatea“. — 2 Petru 3:13; 2 Corinteni 4:18.

12. Ce activitate desfăşurată anul trecut constituie o dovadă a faptului că, în timpul prezenţei sale, Isus a găsit „credinţă pe pământ“?

¹² Când Avraam s-a mutat în Canaan, el şi familia sa erau singuri în acea ţară, numai Iehova fiind cel care îi sprijinea şi îi ocrotea. Cu toate acestea, cei 316 092 de noi creştini botezaţi nu sunt nici pe departe singuri. Într-adevăr, Iehova îi sprijină şi îi ocroteşte prin intermediul spiritului său, aşa cum a făcut şi în cazul lui Avraam (Proverbele 18:10). Totuşi, el îi susţine şi prin intermediul unei „naţiuni“ internaţionale înflăcărate, care este mult mai numeroasă decât unele naţiuni laice din prezent (Isaia 66:8). Anul trecut, un număr record de 5 888 650 de cetăţeni ai acestei naţiuni şi-au manifestat credinţa activă vorbindu-le semenilor lor despre promisiunile lui Dumnezeu (Marcu 13:10, NW). În această lucrare, ei au petrecut un număr impresionant de 1 186 666 708 ore, încercând să-i găsească pe cei interesaţi. Astfel, s-au condus 4 302 852 de studii biblice cu cei care doresc să cultive credinţă. Ca dovadă în plus a zelului lor, 698 781 de persoane din această „naţiune“ au slujit ca pionieri, fie cu timp integral, fie pentru o lună sau mai multe. (Detalii referitoare la activitatea de anul trecut a Martorilor lui Iehova se găsesc la paginile 12 la 15.) Acest record impresionant constituie un înflăcărat răspuns afirmativ la întrebarea pusă de Isus: „Când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“

Fideli în pofida încercărilor

13, 14. Descrieţi câteva dintre situaţiile grele prin care au trecut Avraam şi familia sa în Canaan.

¹³ Deseori, Avraam şi familia lui s-au confruntat cu greutăţi în Canaan. Cel puţin o dată, asupra Canaanului s-a abătut o foamete cumplită, care i-a obligat să coboare în Egipt. Apoi, conducătorul Egiptului şi conducătorul Gherarului (lângă Gaza) au încercat să o ia de soţie pe Sara, soţia lui Avraam (Geneza 12:10–20; 20:1–8). La toate acestea s-au adăugat conflictele care existau între păzitorii vitelor lui Avraam şi păzitorii vitelor lui Lot, ceea ce a dus la despărţirea celor două familii. Cu o atitudine lipsită de egoism, Avraam l-a lăsat pe Lot să aleagă primul ţinutul, iar Lot a ales să locuiască în Districtul Iordanului, a cărui fertilitate şi frumuseţe se asemănau cu cele ale Edenului. — Geneza 13:5–13.

¹⁴ Apoi, Lot a fost implicat într-un război dat în valea Sidim între regele îndepărtatului Elam şi aliaţii săi şi regii a cinci cetăţi. Regii străini i-au înfrânt pe regii locali şi au luat o mare pradă de război, inclusiv pe Lot şi averile acestuia. Când Avraam a auzit despre cele întâmplate, a pornit plin de curaj în urmărirea regilor străini, reuşind să-i scape pe Lot şi familia sa şi să recupereze bogăţiile regilor locali (Geneza 14:1–16). Totuşi, aceasta nu a fost cea mai dificilă experienţă prin care a trecut Lot în timp ce locuia în Canaan. În pofida faptului că acest oraş era cunoscut pentru imoralitatea care se practica aici, au existat anumite motive care l-au determinat să se stabilească în Sodoma (2 Petru 2:6–8).b Când a fost avertizat de doi îngeri că oraşul urma să fie distrus, Lot a fugit din oraş împreună cu soţia şi fiicele sale. Totuşi, soţia lui Lot a ignorat instrucţiunile precise date de îngeri şi, ca urmare a acestui fapt, a fost îngropată în sare. Lot a ajuns să locuiască pentru un timp într-o peşteră din Ţoar, împreună cu cele două fiice ale sale (Geneza 19:1–30). Aceste evenimente trebuie să-l fi neliniştit foarte mult pe Avraam îndeosebi pentru că Lot venise în Canaan ca să facă parte din familia sa.

15. În pofida problemelor pe care le-a întâmpinat Avraam în timp ce locuia în corturi într-o ţară străină, ce mod de gândire negativ a evitat el fără îndoială?

¹⁵ S-a întrebat vreodată Avraam dacă el şi Lot ar fi trebuit să rămână împreună cu familia extinsă a tatălui său, beneficiind de siguranţa oferită de oraşul Ur, sau dacă ar fi trebuit să stea în Haran împreună cu fratele său Nahor? A dorit el vreodată să se fi stabilit într-un oraş înconjurat de ziduri care să-i confere siguranţă decât să trăiască în corturi? S-a întrebat el cumva dacă era înţelept să facă sacrificiile pe care le-a adus cu sine viaţa de călător într-o ţară străină? Vorbind despre Avraam şi familia sa, apostolul Pavel a scris: „Dacă ar fi avut în vedere pe aceea [locul, NW] din care ieşiseră, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea“ (Evrei 11:15). Totuşi, ei nu s-au întors. Nelăsându-se descurajaţi de aceste dificultăţi, ei au stat acolo unde a vrut Iehova.

Perseverenţa astăzi

16, 17. a) Cu ce probleme se confruntă mulţi creştini astăzi? b) Ce atitudine pozitivă au creştinii? De ce?

¹⁶ Creştinii de azi dau dovadă de o perseverenţă asemănătoare. Deşi faptul de a-l sluji pe Dumnezeu le aduce o mare bucurie, în aceste zile din urmă viaţa nu este deloc uşoară pentru adevăraţii creştini. Cu toate că trăiesc într-un paradis spiritual, ei trec prin aceleaşi probleme economice ca şi semenii lor (Isaia 11:6–9). Mulţi dintre ei au devenit victime nevinovate ale războaielor dintre naţiuni, iar alţii au ajuns fără vina lor într-o stare de sărăcie lucie. În plus, ei îndură probleme legate de faptul că sunt o minoritate nepopulară. În unele ţări, ei predică vestea bună înfruntând o copleşitoare apatie. În alte ţări, ei sunt victime ale atacurilor viclene din partea celor ce „fac din apăsare o lege“ şi „condamnă sânge nevinovat“ (Psalmul 94:20, 21). Chiar şi în ţările în care nu sunt persecutaţi, ci sunt lăudaţi de unii pentru normele lor înalte, creştinii sunt conştienţi de faptul că se deosebesc de colegii de şcoală şi de muncă, asemănându-se cu Avraam, care a locuit în corturi, în timp ce majoritatea contemporanilor săi locuiau în oraşe. Într-adevăr, nu este uşor să trăim în această lume şi totuşi să „nu facem parte“ din ea. — Ioan 17:14, NW.

¹⁷ Prin urmare, regretăm că ne-am dedicat lui Dumnezeu? Am dori să fi făcut parte din lume şi să fim ca toţi ceilalţi? Regretăm că am făcut sacrificii în serviciul lui Iehova? Nicidecum! În loc să tânjim după ce am lăsat în urmă, noi recunoaştem că, indiferent ce sacrificiu am făcut, acesta nu are nici o valoare în comparaţie cu binecuvântările de care ne bucurăm în prezent şi cu cele de care ne vom bucura în viitor (Luca 9:62; Filipeni 3:8). Pe lângă toate acestea, sunt fericiţi cei din lume? Adevărul este că mulţi dintre ei caută răspunsuri pe care noi le avem deja. Ei suferă pentru că nu urmează ca noi îndrumările lui Dumnezeu consemnate în paginile Bibliei (Psalmul 119:105). Mulţi dintre ei tânjesc după compania creştină şi după minunata asociere de care noi ne bucurăm împreună cu colaboratorii în credinţă. — Psalmul 133:1; Coloseni 3:14.

18. La ce rezultat se ajunge când creştinii manifestă curaj asemenea lui Avraam?

¹⁸ Este adevărat că uneori trebuie să fim curajoşi aşa cum a fost Avraam când a pornit în urmărirea celor ce îl luaseră captiv pe Lot. Când suntem curajoşi, Iehova ne binecuvântează rezultatele. De exemplu, în Irlanda de Nord, ura a prins rădăcini adânci din cauza violenţei sectare, motiv pentru care este nevoie de curaj pentru a putea rămâne neutri. Cu toate acestea, creştinii fideli dau ascultare cuvintelor adresate de Iehova lui Iosua: „Fii puternic şi curajos. Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci DOMNUL Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge“ (Iosua 1:9; Psalmul 27:14). De-a lungul anilor, datorită atitudinii lor neînfricate ei şi-au câştigat respectul, iar azi, ei pot predica în mod liber în toate comunităţile acestei ţări.

19. Unde se simt creştinii fericiţi, şi ce rezultat aşteaptă ei cu încredere în timp ce respectă îndrumările lui Iehova?

¹⁹ Niciodată nu trebuie să punem la îndoială faptul că, indiferent cu ce situaţie ne confruntăm, dacă respectăm îndrumările lui Iehova, rezultatul final va fi spre gloria sa şi în folosul nostru etern. În pofida încercărilor şi a sacrificiilor, nu există altceva mai bun decât faptul de a fi în serviciul lui Iehova, în cadrul căruia ne bucurăm de asocierea cu fraţii noştri creştini şi aşteptăm cu nerăbdare şi încredere viitorul etern promis de Dumnezeu.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ De ce este vital să avem o credinţă puternică?

◻ Cum a arătat Avraam că avea o credinţă puternică?

◻ În ce fel dedicarea cuiva este însoţită de schimbări în viaţă?

◻ De ce suntem fericiţi să-i slujim lui Iehova în pofida oricăror probleme cu care ne confruntăm?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Avraam a fost dispus să facă schimbări radicale în viaţă pentru a moşteni ceea ce i se promisese

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Dovezile arată că Isus a găsit „credinţă pe pământ“ în timpul prezenţei sale