ELIEZER crede în puterea rugăciunii. Având o credinţă remarcabilă şi sinceră, el rosteşte cu umilinţă următoarea rugăminte: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, fă-mi astăzi o întâlnire fericită şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. Iată, eu stau lângă izvorul acesta de apă şi fiicele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: «Pleacă-ţi urciorul, te rog, ca să beau» şi care va răspunde: «Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale,» să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac. Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu“. — Geneza 24:12–14.

Din rugăciunea lui Eliezer putem trage multe învăţăminte. Ea a demonstrat credinţa lui remarcabilă, umilinţa şi interesul lui neegoist pentru nevoile altora. Rugăciunea lui Eliezer a arătat totodată supunerea acestuia faţă de modul în care Iehova acţionează în privinţa oamenilor. Nu încape îndoială că el era conştient de ataşamentul special al lui Dumnezeu faţă de Avraam, precum şi de promisiunea divină potrivit căreia binecuvântările viitoare se vor revărsa peste toţi oamenii prin intermediul lui Avraam (Geneza 12:3). Astfel, Eliezer şi-a început rugăciunea cu cuvintele: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam“.