Ţinînd cu tărie la cuvîntul vieţii

“Continuaţi să faceţi toate lucrurile fără murmure şi controverse, ca să fiţi fără pată şi nevinovaţi, copii ai lui Dumnezeu fără vină în mijlocul unei generaţii necinstite şi sucite, printre care voi străluciţi ca nişte luminători în lume, ţinînd cu tărie la cuvîntul vieţii.“ — Filipeni 2:14–16.

1–3. (a) Cum ar reacţiona cineva la primirea unei scrisori de la tatăl său iubit? (b) Ce „scrisori“ au fost primite de la Iehova Dumnezeu şi ce rezultă din aplicarea sfatului pe care–l conţin ele?

DACA tatăl tău ar trăi într–o ţară îndepărtată, cum ai reacţiona la primirea unei scrisori de la el? Ai lăsa–o nedeschisă? Sau, ai citi doar o frază sau două şi, apoi, ai pune scrisoarea la doar împreună cu alte corespondenţe?

² Dacă tu ai iubi cu adevărat pe tatăl tău, ai primi scrisoarea sa cu adîncă apreciere. Cu dorinţa vie ai deschide–o, cu interes pasionant ai citi fiecare cuvînt. Fără îndoială că ai aprecia şi ai pune în aplicare orice sfat sănătos pe care l–ar conţine scrisoarea. De fapt, tu ai citi mereu acea scrisoare, din plăcere, sau pentru a te asigura că ai înţeles conţinutul ei. Nu–i aşa?

³ Ei bine, dacă ţi–ai dedicat viaţa lui Iehova Dumnezeu, tu posezi ceva de mai mare importanţă decît o corespondenţă oarecare de la un părinte omenesc. De la tatăl tău ceresc, tu ai primit un volum de 66 de „scrisori“, Cuvîntul sfînt propriu al lui Dumnezeu, Biblia. Prin aplicarea sfatului ei, urmaşii unşi ai lui Isus Cristos au rămas fără vină „în mijlocul unei generaţii necinstite şi sucite“ şi s–au dovedit a fi luminători spirituali în lume. Fie că faci parte din numărul lor, fie că nutreşti o speranţă de viaţă veşnică pe Pămînt în noua orînduire promisă a lui Dumnezeu, este vital ca tu „să ţii cu tărie la Cuvîntul vieţii“. — Filip. 2:14–16.

 4. Ce este „cuvîntul vieţii“?

⁴ Ce este „Cuvîntul vieţii“? Este mesajul lui Dumnezeu despre speranţa vieţii, care a început cu promisiunea sa a Sămînţei (Gen. 3:15). Aceasta a asigurat triumful eventual al dreptăţii. Timp de aproximativ 4 mii de ani, Iehova a asigurat la acest „cuvînt“ pînă la completarea Bibliei, aproximativ la anul 98 e.n. De atunci „cuvîntul vieţii“ a constat din Sfintele Scripturi în întregimea lor. Ele descopăr că Dumnezeu face posibilă viaţa veşnică prin Isus Cristos (Ioan 3:16). Oamenii care doresc aprobarea divină şi viaţă veşnică trebuie să înţeleagă Cuvîntul lui Dumnezeu să–l propovăduiască altora şi să trăiască în conformitate cu Biblia, „ţinînd astfel cu tărie la cuvîntul vieţii“.

 5. Pentru ce există mare valoare în „ţinerea cu tărie la cuvîntul vieţii“?

⁵ Există mare valoare în „ţinerea cu tărie la cuvîntul vieţii“. Orice persoană care pune mîna pe el poate menţine o strînsă relaţie cu Iehova Dumnezeu. De asemenea, persoana individuală este mai bine în stare să facă faţă problemelor vieţii. De altfel, „ţinerea cu tărie la cuvîntul vieţii“ face posibil pentru creştini să rabde împrejurările adverse. Vă rugăm a observa acum cum este aceasta de adevărat.

RAPORTURI CU BOALA

 6, 7. Cu privire la boală, din ce cunoştinţă pot trage servii lui Iehova mîngîiere şi putere?

⁶ Boala se întîmplă atît celui sărac, cît şi celui bogat deopotrivă (Ecl. 5:16, 17; 6:1, 2). Isus Cristos a descris pe fraţii săi spirituali ca fiind bolnavi (Mat. 25:39, 40). Şi creştinii de timpuriu ca Epafrodit, Timotei şi Trofim, erau loviţi de boală (Filip. 2:25–30; 1 Tim. 5:23; 2 Tim. 4:20). Astfel, servii lui Iehova din timpurile moderne pot trage o oarecare mîngîiere din cunoştinţa că boală nu este o experienţă unică printre poporul lui Dumnezeu de astăzi.

⁷ Cu toate acestea, este încurajator de a şti că Iehova Dumnezeu poate înlătura boala (Deut. 7:15). Vindecarea fizică a suferindului rege Ezechia este un caz în această privinţă. Dumnezeu l–a vindecat, răspunzînd la rugăciunea lui Ezechia (2 Regi. 20:1–11). Cînd era pe pămînt, Isus Cristos a realizat atît vindecări fizice, cît şi vindecări spirituale (Mat. 8:14–17; Isaia 53:4). Baza pentru aceste vindecări era jertfa de răscumpărare pe care Dumnezeu a pregătit–o prin Cristos, care şi–a atins punctul culminant cu calea pe care a apucat–o Isus după ce a venit spiritul sfînt asupra lui la rîul Iordan în anul 29 e.n. Aşadar, creştinii pot fi încrezători că cu ajutorul lui Isus Cristos cel înviat şi sub domnia împărăţiei lui Dumnezeu, oamenii ascultători vor primi uşurare permanentă de păcat, boală şi moarte. Cît de potrivit este atunci că David a binecuvîntat pe Iehova ca fiind Acela „care vindecă toate bolile noastre“! (Ps. 103:1–3)

 8. Ce poate să facă acum un creştin suferind?

⁸ In acelaşi timp, ce poate să facă un creştin suferind? In timp ce urmează un tratament adecvat, el se poate ruga cum se cuvine lui Iehova pentru tărie pentru a suporta boala sa şi pentru tărie spirituală pentru a–şi menţine integritatea faţă de Dumnezeu sub aceste împrejurări dificile. Orice persoană poate fi sigură că „Iehova insuşi o va susţine pe patul de suferinţă“. — Psalm 41:1–3.

TINE PIEPT NECAZULUI

9, 10. (a) Ce va ajuta pe cineva să–şi menţină echilibrul în timpuri grele? (b) Cum erau calmate emoţiile regelui Saul?

⁹ Pentru mulţi, inclusiv unii creştini, necazul este o problemă perceptibilă astăzi. Posibil, în viaţă se pot dezvolta situaţii care zdruncină nervii. Uneori necazul devine aşa de intens, încît se simte o încordare mintală considerabilă. Totuşi, „a ţine cu tărie la cuvîntul vieţii“ ajută pe cineva să–şi menţină echilibrul.

¹⁰ Ce ar putea ajuta pentru a calma o persoană, care experimentează mare necaz emoţional? Biblia dă oarecare înţelegere în această problemă. Cînd un spirit rău a venit şi l–a terorizat pe regele Saul a lui Israel, David a cîntat din harfă pentru el. Cu ce efect? Darea de seamă biblică spune: „A fost o uşurare pentru Saul şi el se simţea bine, iar spiritul rău s–a depărtat de la el“ (1 Sam. 16:14–23). Da, muzica calmă, liniştită poate alina o persoană şi poate produce un sentiment de pace.

11. Unde poate fi găsit cel mai mare ajutor în timpuri grele?

¹¹ David însuşi a cunoscut necazul. Mai mult decît o dată, bănuitorul rege Saul a încercat să–l pironească la perete cu o suliţă (1 Sam. 18:6–11; 19:9, 10). Saul, de asemenea, a scos pe David în afara legii, forţîndu–l să trăiască ca un cîine fugar. Cu siguranţă, David a fost supus necazului atunci şi mai tîrziu. Pentru ajutor, el s–a întors spre Iehova Dumnezeu în rugăciune. „Intoarce–ţi faţa spre mine şi arată–mi favoare; căci sînt singur şi nenorocit“, s–a rugat David lui Iehova. „Neliniştea inimii mele s–a înmulţit; scoate–mă din necazul meu“ (Psalm 25:16, 17). Ei bine, se poate avea încredere în Iehova că ajută pe servii săi în timpuri grele? Intr–adevăr, el poate! David era în stare să spună: „Iehova va deveni o înălţime sigură pentru cel asuprit, o înălţime sigură în timpuri de necaz. Si aceia care cunosc numele tău se vor încrede în tine, căci tu cu siguranţă nu vei părăsi pe cei ce te caută, o Iehova“. — Psalm 9:9, 10.

MINGIIEREA CELOR DEPRIMATI

12, 13. (a) Este adevărat că deprimarea mintală n–ar trebui să fie experimentată niciodată de către aceia care–l servesc pe Iehova? (b) Cum era Pavel în stare să suporte suferinţe, care puteau rezulta din deprimare? (2 Corinteni 12:7–10).

¹² Persoanele care ţin „cu tărie la cuvîntul vieţii“ pot găsi de asemenea mîngîiere în Scripturi, dacă experimentează deprimare mintală. Ele vor observa că alţii, care au servit pe Iehova în trecut, erau cîteodată deprimaţi. Cu siguranţă, Isaac şi Rebeca au experimentat deprimare, datorită celor două soţii hetite ale fiului lui Esau, căci ni se spune: „Ele erau o sursă de amărăciune a spiritului pentru Isaac şi Rebeca. — Gen. 26:34, 35.

¹³ Deprimarea a tulburat aparent pe unii din creştinii de timpuriu, apostolul Pavel a sfătuit pe fraţii de credinţă din Tesalonic să „mîngîie pe cei întristaţi“ (1 Tes. 5:14). Pavel însuşi a suferit încercări grele care puteau să rezulte din deprimare, dar el a tratat aceste împrejurări, în tăria pe care o dă Dumnezeu. Apostolul a scris: „Sîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trîntiţi jos, dar nu omorîţi“ (2 Cor. 4:8, 9). Da, Pavel este un exemplu încurajator pentru toţi creştinii.

14. Dacă cineva este deprimat din cauza problemelor personale, pentru ce ar trebui să–şi amintească de Neemia?

¹⁴ Poate eşti deprimat din cauza problemelor personale sau a altor probleme de interes mare. Dacă da, adu–ţi aminte de Neemia. El era descurajat în prezenţa regelui Artaxerxe, fiind deprimat cu privire la starea devastată a Ierusalimului şi a pereţilor lui. Cînd a fost întrebat de către domnitorul persan, Neemia „s–a rugat Dumnezeului cerurilor“. După aceea el a cerut permisiunea să meargă la Ierusalim pentru lucrarea de reclădire. Regele i–a răspuns favorabil, acordîndu–i această permisiune. Cu adevărat, „mîna bună a lui Dumnezeu“ a fost asupra lui Neemia (Neem. 2:1–8). In mod asemănător astăzi, poporul lui Iehova ar trebui să se roage lui pentru ajutor şi îndrumare cu privire la problemele sau la alte chestiuni de interes. Apoi ei pot fi încrezători că Iehova va fi cu ei, dacă urmează îndrumarea sa.

15. Ce a arătat Petru că ar trebui să facem noi în timpuri de necaz?

¹⁵ În timpuri de deprimare mintală, cît de vital este să ne punem încrederea noastră în Iehova Dumnezeu? Deoarece apostolul Petru a spus: „Umiliţi–vă, aşadar, sub mîna puternică a lui Dumnezeu pentru ca el să vă poată ridica la vremea sa; în timp ce aruncaţi asupra lui toate îngrijorările voastre, căci el însuşi îngrijeşte de voi“. — 1 Petru 5:6, 7.

SUPORTAREA DURERII

16, 17. Ce poate cauza moartea unuia dintre cei iubiţi, aşa cum este arătat în Scriptură?

¹⁶ La un moment sau altul, oamenii experimentează durere. Multe sînt cauzele ei. Psalmistul a declarat: „Necazul şi durerea m–au apucat“ (Ps. 116:3). O cauză perceptibilă durerii intense este moartea unui iubit.

¹⁷ Patriarhul Avraam a plîns, datorită morţii soţiei sale iubite Sara (Gen. 23:2). David era adînc întristat de moartea lui Absalon, exclamînd: „Fiul meu Absalon, fiul meu, fiul meu Absalon! Cum n–am murit eu în locul tău! Absalon, fiul meu, fiul meu!“ (2 Sam. 18:33). Şi omul perfect Isus Cristos, „a izbucnit în plîns“, atît de îndurerat era de moartea prietenului său Lazăr. — Ioan 11:35.

18, 19. (a) Cum poate fi ajutat cel îndoliat pentru a suporta durerea? (b) Cum poate cîştiga el mîngîiere din dările de seamă ale Bibliei?

¹⁸ “A ţine cu tărie la cuvîntul vieţii“ ajută pe cel îndoliat să suporte durerea. Natural, dacă o persoană se gîndeşte cu o dorinţă fierbinte la bucuriile trecute împărtăşite cu cel decedat, durerea ar putea să se mărească. Astfel, cu cît mai bine este să ne gîndim la viitor! Biblia arată că miliarde de oameni morţi vor fi înviaţi la viaţă. Pavel avea speranţa că va exista „o înviere, atît a celor drepţi, cît şi a celor nedrepţi“ (Fapte 24:15). Bineînţeles, Dumnezeu hotărăşte cine trebuie să învieze. Cu toate acestea, creştinii credincioşi care cîştigă viaţă în paradisul pămîntesc viitor, pot întreţine speranţa de a vedea din nou pe alţi servi loiali ai lui Iehova, care au murit cu perspective asemănătoare. — Ioan 5:28, 29.

¹⁹ O persoană îndoliată, care „ţine cu tărie la cuvîntul vieţii“ poate trage mîngîiere din dările de seamă ale Bibliei. De exemplu, să ne imaginăm fericirea Mariei şi a Martei, cînd fratele lor după carne, Lazăr, a fost înviat de Isus (Ioan 11:38–44). Si îţi aduci aminte ce s–a întîmplat cînd Isus a restabilit la viaţă pe fiica lui Iair? „Ei bine“, spune darea de seamă, „părinţii ei erau alături împreună“ cu bucurie evidentă. (Luca 8:40–42, 49–56). Să ne gîndim cît de fericiţi vor fi locuitorii noii orînduiri a lui Dumnezeu cînd vor face o primire călduroasă morţilor înviaţi! Asemenea cugete pot fi de ajutor pentru cineva în suportarea durerii care poate lovi cînd moare un iubit. Mai presus de orice, la timpul doliului, creştinii au nevoie să se apropie de Iehova în rugăciune, căci el este „Tatăl îndurărilor cordiale şi Dumnezeul oricărei mîngîieri“. — 2 Corinteni 1:3.

RAPORTURILE CU TIMIDITATEA ŞI FRICA

20, 21. (a) Ce pot învăţa persoanele timide din experienţa lui Moise? (b) Ce se poate învăţa din experienţa lui Ieremia? (Ier. 1:5, 6–8)

²⁰ Unii, care şi–au predat vieţile lor lui Iehova Dumnezeu, au avut destul de luptat împotriva emoţiilor, cum ar fi sfiozitatea sau timiditatea şi frica. Fiind extrem de sfioase, anumite persoane au constatat că este greu să se exprime în cuvinte despre credinţa lor interioară. Dar aceia care au obţinut „o ţinere cu tărie la cuvîntul vieţii“ au priceput că alţi servi ai lui Dumnezeu au făcut faţă cu succes problemelor nu neasemănătoare cu ale lor proprii.

²¹ De exemplu, profetul Moise aparent se exprima cu greu în vorbire. Cînd Dumnezeu i–a vorbit lui Moise de a–l trimite înapoi în Egipt pentru a conduce pe israeliţi afară din sclavia de acolo, Moise era foarte încrezător în sine şi spunea: „Scuză–mă, Iehova, dar eu nu sînt un vorbitor cu vorbirea curentă şi aceasta nici de ieri, nici de alaltăieri, nici chiar de cînd vorbeşti tu servului tău, căci gura şi limba mea îmi sînt încurcate.“ Iehova a trimis pe Moise în Egipt oarecum, îngrijindu–se ca Aaron să fie purtătorul său de cuvînt. Dar Moise n–a cedat, lăsînd totdeauna pe altcineva să vorbească pentru el. Mai tîrziu, el a vorbit confidenţial israeliţilor înşişi (Exod 4:10–17; Deut. 1:1–5).

22. Ce sfat excelent a dat Pavel lui Timotei în ceea ce priveşte groaza?

²² Să considerăm, de asemenea, sfatul apostolului Pavel către Timotei. Fie că Timotei devenise oarecum fricos, noi nu ştim aceasta cu siguranţă. Cu toate acestea, Pavel i–a spus: „Dumnezeu nu ne–a dat un spirit de laşitate, ci acela de putere, de iubire şi de sănătate a minţii. Aşadar, să nu te ruşinezi de a mărturisi despre Domnul nostru, nici de mine întemniţatul pentru cauza sa, ci i–aţi partea ta în a suferi răul pentru vestea bună după puterea lui Dumnezeu.“ — 2 Timotei 1:7, 8.

23. Cum ar putea fi risipită sfiozitatea sau timiditatea şi frica?

²³ Un creştin poate face faţă problemelor prin aceea pe care a înfruntat–o Moise. De asemenea, este posibil să risipească sfiozitatea, timiditatea şi frica, rugîndu–se în mod sincer lui Iehova Dumnezeu pentru putere (Filip. 4:6, 7, 13). Iubitorii lui Iehova pot căuta întotdeauna faţa sa în rugăciune, fără frică sau tremur şi ei pot vorbi cu curaj adevărurile lui Dumnezeu altora. „Iată cum iubirea a fost făcută în noi“, a scris apostolul Ioan, „pentru ca noi să putem avea libertate de vorbire în ziua de judecată, deoarece, aşa cum este el, aşa sîntem şi noi în lumea aceasta. In iubire nu există frică, ci iubirea perfectă aruncă afară frica deoarece frica exercită o restricţie“. — 1 Ioan 4:17, 18.

EVITAREA CONDUITEI IMORALE

24. (a) Cum ar putea „teama de Iehova“ să servească ca o protecţie? (b) La ce consecinţă poate duce imoralitatea sexuală?

²⁴ Pe de altă parte, există o frică potrivită şi astfel Biblia spune că „frica de Iehova este curată“, şi ea „înseamnă urîrea răului“ (Ps. 19:9; Prov. 8:13). Ea nu este o spaimă morbidă, ci cuprinde reverenţă şi o teamă sănătoasă de a displace lui Iehova. Aceasta este o protecţie împotriva urmăririi unei căi rele. Natural, o persoană care are „o ţinere cu tărie la cuvîntul vieţii“ ştie, de exemplu, că scripturile condamnă imoralitatea sexuală (Deut. 5:18; 1 Cor. 6:9, 10). Totuşi Biblia arată că asemenea conduită coruptă moral ar putea de asemenea să ducă la necaz. După ce fiul regelui David, Amnon, a violat pe sora sa vitregă, Tamar, ei „a început să o urască cu o ură foarte mare“. Amnon a scos–o afară pe Tamar din casa sa ca pe o persoană acum scîrboasă pentru el şi a cărei prezenţă l–a făcut să se simtă necurat. — 2 Sam. 13:1–19.

25. Pentru ce poate fi profitabil pentru cineva să–şi aducă aminte de conduita lui Iosif, cînd este ispitit?

²⁵ Pe calea contrastului, ce exemplu excelent avem în Iosif, fiul lui Iacov! În mod repetat, ispitit, de nevasta stăpînului său Potifar, Iosif a refuzat ferm să aibă relaţii sexuale cu ea. Cu toate că a fost acuzat în mod fals şi aruncat în închisoare pentru refuzul său, Iosif n–a păcătuit împotriva lui Dumnezeu (Gen. 39:7–23). Conduita sa poate fi reamintită cu folos, dacă ispitirea de a se angaja în imoralitate sexuală s–ar ridica în viaţa cuiva care „ţine cu tărie la cuvîntul vieţii“.

„STRALUCIND CA NISTE LUMINATORI“

26–28. (a) Rezumînd, în ce mod poate să ne ajute „o ţinere cu tărie la cuvîntul vieţii“? (b) Cum am putea noi continua să „strălucim ca nişte luminători“?

²⁶ Cu siguranţă, atunci, cei care „ţin cu tărie la cuvîntul vieţii“ au multe motive să aprecieze cele 66 de cărţi ale Sfintei Biblii inspirate divin. Printre alte lucruri, sfatul aplicat din Scripturi împuterniceşte pe creştini să facă faţă bolii şi necazului. In cuvîntul lui Dumnezeu ei gasesc mîngîiere cînd sînt întristaţi. Biblia le ajută de asemenea să îndure durerea, să trateze cu succes timiditatea şi frica şi să evite conduita imorală.

²⁷ De altfel, aceia care „ţin cu tărie la cuvîntul vieţii“ sînt în stare să rămîna „fără pată şi fără vină“ cu privire la faptele rele ale acestei „generaţii necinstite şi sucite“, lumea omenirii înstrăinată de Dumnezeu. Printre ei, creştinii continuă să ‘strălucească ca nişte luminători’ (Filip. 2:14–16). Asociaţi cu urmaşii unşi ai lui Isus Christos, care au prima responsabilitate de a servi ca astfel de „luminători“ spirituali sînt o „mulţime mare de oameni“, care au perspective de viaţă veşnică pe un paradis al pămîntului. — Apoc. 7:4–9.

²⁸ Increzându–se în Iehova Dumnezeu, toţi creştinii credincioşi vor continua să reflecte lumina spirituală. Cu ajutorul divin, ei vor merge înainte manifestînd motivarea sau spiritul corect, acela care se potriveşte persoanelor care se închină lui Iehova Dumnezeu. Ei vor căuta să cultive şi să desfăşoare roadele spiritului lui Dumnezeu şi în mod înţelept vor purta în minte calităţile excelente ale creştinilor de timpuriu şi ale altora care au servit pe Iehova Dumnezeu de–a lungul secolelor. Si, cu siguranţă, Domnul va continua să fie cu spiritul, manifestat de toate persoanele de astăzi devotate lui Dumnezeu, care cu adevărat „ţin cu tărie la cuvîntul vieţii“. Eşti printre aceia care manifestă spiritul creştin corect şi ţii cu tărie la „cuvîntul vieţii“?