De la cititorii noştri

Singapore Articolul „Singapore — Giuvaierul lipsit de strălucire al Asiei“ (8 iunie 1997) dezvăluia modul şocant în care acest guvern din zilele noastre i-a tratat pe creştinii iubitori de pace. Personal cunosc mulţi bărbaţi creştini şi femei creştine din Singapore şi toţi sunt nişte oameni respectabili şi iubitori. Este încurajator să ştiu că aceştia îi slujesc lui Iehova în pofida persecuţiilor.

I. O., Malaysia

Mânie În articolul „De ce trebuie să-ţi controlezi mânia?“ (8 iunie 1997) aţi afirmat că Simeon şi Levi au fost blestemaţi de tatăl lor. Sunt sigură că am citit undeva că Iacov a blestemat, de fapt, mânia lor.

S. L., Statele Unite

Cititoarea noastră are dreptate în această privinţă. „Turnul de veghere“ din 15 iunie 1962 (engl.) a explicat următoarele: „Când se afla pe moarte, Iacov nu i-a blestemat pe Simeon şi pe Levi. El a blestemat mânia lor, «pentru că a fost violentă». El a blestemat furia lor, «căci a fost crud㻓. — ED.

Alimentaţie Articolul „Vă poate ucide alimentaţia?“ (22 iunie 1997) mi-a salvat viaţa. După ce l-am citit, i-am spus soţiei mele să cheme imediat medicul, deoarece articolul descria perfect starea mea. După ce m-a examinat, medicul m-a programat pentru operaţie a doua zi dimineaţă. El m-a internat imediat, întrucât îi era teamă că nu voi trăi până dimineaţă. Acum sunt acasă şi mă refac după o operaţie by-pass triplă.

F. S., Statele Unite

Uneori, mie şi soţului meu ne este greu să ne controlăm pofta de mâncare la masă. Am citit şi alte articole privitoare la alimentaţie, însă acesta a tratat lucrurile într-un mod simplu şi practic. Sunt sigură că, punând în practică sugestiile voastre, vom putea să ne păstrăm o sănătate bună.

V. A., Brazilia

Vă mulţumesc pentru seria de articole „De ce trebuie să vă intereseze alimentaţia“. Articolele m-au ajutat să înţeleg care sunt factorii de risc ai supraponderabilităţii. Am început să pun în practică toate sugestiile prezentate aici, iar cu ajutorul lui Iehova, sunt sigură că voi putea să mă controlez când mănânc.

V. Y. D., Liberia

Libelule Vă mulţumesc foarte mult pentru încântătorul articol „Nestematele de pe malul râului“ (22 iunie 1997). În el era vorba despre unul dintre artiştii aerului care îmi place foarte mult, libelula. Când lucrez în grădină, aproape întotdeauna o libelulă stă suspendată în aer sau se odihneşte în apropiere. L-am întrebat pe un arhitect peisagist de ce apare mereu o libelulă când mă aflu în grădină. El mi-a spus că în alimentaţia libelulei intră şi ţânţarii, iar ţânţarii sunt atraşi de oameni. Prin urmare, acum consider această creatură colorată un fel de body-guard al meu!

J. F., Statele Unite

Căutarea dreptăţii Mi-a plăcut mult articolul „În căutarea dreptăţii“ (22 iunie 1997). Calităţile drepte ale lui Dumnezeu îi atrag în mod sigur pe cei care oftează şi plâng din cauza nedreptăţii. Sunt deosebit de sensibil la actele de nedreptate şi trebuie să fac mari eforturi ca să-mi conformez convingerile şi acţiunile la normele lui Dumnezeu.

D. L., Taiwan

Nu sunt de acord cu introducerea acestui articol. Când aţi vorbit despre apărătorii texani ai misiunii Alamo, nu aţi spus că aceştia erau nişte bandiţi care încercau să smulgă un teritoriu ce aparţinea Mexicului.

A. C., Mexic

Nu am vorbit despre problemele complexe legate de lupta de la Alamo, întrucât acestea nu păreau relevante în legătură cu relatarea autobiografică a lui Antonio Villa. Însă numărul din 22 mai 1971 al revistei „Treziţi-vă!“ (engl.) declara următoarele: „Majoritatea americanilor au uitat, sau poate că n-au ştiut niciodată, că San Antonio a aparţinut Mexicului. Mexicul a considerat că această bătălie a pus capăt răzvrătirii de pe teritoriul lui. America s-a folosit de ea . . . pentru a justifica intervenţia ei în treburile Mexicului“. — ED.