Binecuvântări mai mari prin intermediul noului legământ

„Isus . . . este, de asemenea, mediatorul unui legământ în mod corespunzător mai bun.“ — EVREI 8:6, NW.

 1. Cine s-a dovedit a fi ‘sămânţa femeii’ promisă în Eden, şi cum i-a fost ‘zdrobit călcâiul’?

DUPĂ ce Adam şi Eva au păcătuit, Iehova a pronunţat sentinţa cu privire la Satan, cel care a amăgit-o pe Eva, spunându-i: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15). Sămânţa promisă în Eden a apărut în sfârşit în anul 29 e.n., când Isus a fost botezat în râul Iordan. În anul 33 e.n., la moartea sa pe un stâlp de tortură, s-a împlinit o parte din această profeţie străveche. Satan „zdrobi[se] călcâiul“ Seminţei.

 2. Potrivit cuvintelor lui Isus, cum a fost moartea sa în folosul omenirii?

² Din fericire, această rană, deşi extrem de dureroasă, nu a durat mult. Isus a fost înviat dintre morţi ca spirit nemuritor şi s-a înălţat la Tatăl său în cer, unde a oferit valoarea sângelui său vărsat ca „răscumpărare pentru mulţi“. Astfel, propriile sale cuvinte s-au dovedit adevărate: „Trebuie să fie înălţat . . . Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Matei 20:28; Ioan 3:14–16; Evrei 9:12–14). Noul legământ are un rol-cheie în împlinirea profeţiei lui Isus.

Noul legământ

 3. Când a devenit vizibilă intrarea în vigoare a noului legământ?

³ Cu puţin timp înainte de moartea sa, Isus le-a spus continuatorilor săi că sângele lui vărsat era ‘sângele noului legământ’ (Matei 26:28, NW; Luca 22:20). La zece zile după înălţarea lui la cer, intrarea în vigoare a noului legământ a devenit vizibilă când spiritul sfânt a fost turnat peste 120 de discipoli adunaţi în camera de la etaj a unei case din Ierusalim (Faptele 1:15; 2:1–4). Aducerea acestor 120 de discipoli în noul legământ a demonstrat că „cel dintâi“ legământ, legământul Legii, era acum abolit. — Evrei 8:13.

 4. Eşuase vechiul legământ? Explicaţi.

⁴ Eşuase oare vechiul legământ? Absolut deloc. Este adevărat că, din moment ce acesta era acum înlocuit, Israelul carnal nu mai era poporul special al lui Dumnezeu (Matei 23:38). Dar lucrul acesta s-a întâmplat din cauza neascultării Israelului şi a faptului că îl respinsese pe Unsul lui Iehova (Exodul 19:5; Faptele 2:22, 23). Însă, înainte de a fi înlocuită, Legea a realizat multe lucruri. Timp de secole, ea a oferit o cale de acces la Dumnezeu şi o protecţie împotriva religiei false. Anumite aspecte ale Legii au prefigurat noul legământ, iar jertfele repetate au demonstrat că omul avea o nevoie disperată să fie răscumpărat din păcat şi moarte. Într-adevăr, Legea a fost ‘îndrumătorul [tutorele, NW] spre Hristos’ (Galateni 3:19, 24; Romani 3:20; 4:15; 5:12; Evrei 10:1, 2). Totuşi, numai prin intermediul noului legământ urma să se împlinească în întregime binecuvântarea promisă lui Avraam.

Naţiunile sunt binecuvântate prin intermediul Seminţei lui Avraam

 5, 6. În împlinirea spirituală de bază a legământului avraamic, cine este Sămânţa lui Avraam, şi care a fost prima naţiune binecuvântată prin intermediul lui Isus?

⁵ Iehova i-a promis lui Avraam: „Toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta“ (Geneza 22:18). Sub vechiul legământ, mulţi străini cu o inimă umilă au fost binecuvântaţi datorită asocierii lor cu Israelul, naţiunea rezultată din sămânţa lui Avraam. Însă, în împlinirea spirituală de bază, Sămânţa lui Avraam a fost un om perfect. Pavel a explicat lucrul acesta când a spus: „Făgăduinţele au fost făcute «lui Avraam şi seminţei lui». Nu zice: «şi seminţelor», ca şi cum ar fi mai multe, ci ca fiind una singură: «şi seminţei tale», care este Hristos“. — Galateni 3:16.

⁶ Da, Isus este Sămânţa lui Avraam, iar prin intermediul Lui naţiunile primesc o binecuvântare cu mult superioară posibilităţilor oferite Israelului carnal. Într-adevăr, prima naţiune care a primit această binecuvântare a fost chiar Israelul. La puţin timp după Penticosta din anul 33 e.n., apostolul Petru a spus unui grup de iudei: „Voi sunteţi fiii prorocilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, zicând lui Avraam: «Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta». Dumnezeu, după ce a înviat pe Slujitorul Său, L-a trimis întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare dintre voi de la răutăţile voastre“. — Faptele 3:25, 26.

 7. Ce naţiuni au fost binecuvântate prin Isus, Sămânţa lui Avraam?

⁷ La scurt timp după aceea, binecuvântarea s-a extins şi la samariteni, iar apoi la oamenii dintre naţiuni (Faptele 8:14–17; 10:34–48). În perioada cuprinsă între anii 50 şi 52 e.n., Pavel le-a scris creştinilor din Galatia (Asia Mică): „Scriptura, văzând în mod anticipat că Dumnezeu îi va declara drepţi pe oamenii dintre naţiuni datorită credinţei, i-a anunţat dinainte lui Avraam vestea bună, şi anume: «Prin intermediul tău vor fi binecuvântate toate naţiunile». În consecinţă, aceia care aderă la credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu fidelul Avraam“ (Galateni 3:8, 9, NW; Geneza 12:3). Deşi mulţi creştini din Galatia erau „oameni dintre naţiuni“, ei au fost binecuvântaţi prin intermediul lui Isus datorită credinţei lor. În ce mod?

 8. Ce a însemnat pentru creştinii din zilele lui Pavel faptul de a fi binecuvântaţi prin intermediul Seminţei lui Avraam, şi câţi primesc în final această binecuvântare?

⁸ Pavel le-a spus creştinilor galateni, indiferent de mediul din care proveneau: „Dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi «sămânţa» lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei“ (Galateni 3:29). Pentru acei galateni, binecuvântarea prin intermediul Seminţei lui Avraam însemna să fie participanţi la noul legământ şi, de asemenea, moştenitori împreună cu Isus, asociaţi cu Isus în cadrul seminţei lui Avraam. Nu ştim cât de mare a fost populaţia Israelului antic. Ştim doar că a ajuns să fie „ca nisipul de pe ţărmul mării“ (1 Împăraţi 4:20). Ştim însă care este numărul complet al asociaţilor lui Isus din cadrul seminţei spirituale — 144 000 (Apocalipsa 7:4; 14:1). Aceşti 144 000 sunt „din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi din orice neam“ al omenirii şi iau parte la extinderea binecuvântărilor legământului avraamic şi asupra altor persoane. — Apocalipsa 5:9.

O profeţie împlinită

 9. Cum au cei din noul legământ legea lui Iehova în inima lor?

⁹ Când a prezis noul legământ, Ieremia a scris: „«Iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea,» zice DOMNUL: «Voi pune Legea Mea în lăuntrul lor, o voi scrie în inima lor»“ (Ieremia 31:33). O caracteristică a celor ce fac parte din noul legământ este aceea că îi slujesc lui Iehova din iubire (Ioan 13:35; Evrei 1:9). Legea lui Iehova este scrisă în inima lor şi aceştia doresc cu ardoare să facă voinţa sa. Este adevărat că în Israelul antic unele persoane fidele au iubit foarte mult legea lui Iehova (Psalmul 119:97). Dar mulţi nu au iubit-o. Totuşi, ei au rămas membri ai naţiunii. Nimeni nu poate rămâne în noul legământ dacă legea lui Dumnezeu nu este scrisă în inima sa.

10, 11. Pentru cei din noul legământ, în ce fel devine Iehova ‘Dumnezeul lor’, şi cum îl vor cunoaşte cu toţii?

¹⁰ Iehova a spus în continuare despre cei din noul legământ: „Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu“ (Ieremia 31:33). În Israelul antic, mulţi s-au închinat la zeii naţiunilor, dar au rămas israeliţi. Pe baza noului legământ, Iehova a creat o naţiune spirituală, „Israelul lui Dumnezeu“, pentru a înlocui Israelul carnal (Galateni 6:16; Matei 21:43; Romani 9:6–8). Cu toate acestea, nimeni nu rămâne membru al noii naţiuni spirituale dacă încetează să i se închine în exclusivitate lui Iehova.

¹¹ Iehova a mai spus: „Toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare“ (Ieremia 31:34). În Israel, mulţi l-au ignorat pur şi simplu pe Iehova, spunând de fapt: „DOMNUL nu va face nici bine, nici rău!“ (Ţefania 1:12). Nimeni nu rămâne membru al Israelului lui Dumnezeu dacă îl ignoră pe Iehova sau dacă profanează închinarea pură (Matei 6:24; Coloseni 3:5). Israeliţii spirituali sunt ‘poporul care îl cunoaşte pe Dumnezeul lor’ (Daniel 11:32). Lor le face plăcere să ‘asimileze cunoştinţă despre singurul Dumnezeu adevărat şi despre Isus Cristos’ (Ioan 17:3, NW). Faptul de a-l cunoaşte pe Isus le adânceşte cunoştinţa despre Dumnezeu, deoarece Isus este cel care „L-a făcut cunoscut [pe Dumnezeu]“ într-un mod unic. — Ioan 1:18; 14:9–11.

12, 13. a) Pe ce bază iartă Iehova păcatele celor din noul legământ? b) În ce priveşte iertarea păcatelor, cum este superior noul legământ vechiului legământ?

¹² În încheiere, Iehova a promis: „Le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor“ (Ieremia 31:34b). Legea lui Moise cuprindea sute de legi scrise, pe care israeliţii trebuiau să le respecte (Deuteronomul 28:1, 2, 15). Toţi cei care încălcau Legea ofereau jertfe pentru iertarea păcatelor (Leviticul 4:1–7; 16:1–31). Mulţi iudei ajunseseră să creadă că puteau deveni drepţi dacă efectuau lucrări în armonie cu Legea. Creştinii însă îşi dau seama că nu pot câştiga niciodată o stare dreaptă prin propriile lor lucrări. Ei nu pot evita păcatul (Romani 5:12). Sub noul legământ, o stare dreaptă înaintea lui Dumnezeu este posibilă numai pe baza jertfei lui Isus. Totuşi, această stare este un dar, dovada unei bunătăţi nemeritate din partea lui Dumnezeu (Romani 3:20, 23, 24). Iehova le cere şi acum slujitorilor săi să fie ascultători. Pavel spune că cei din noul legământ sunt „sub legea faţă de Cristos“. — 1 Corinteni 9:21, NW.

¹³ Prin urmare, şi pentru creştini există o jertfă pentru păcat, dar o jertfă mult mai valoroasă decât jertfele aduse sub legământul Legii. Pavel a scris: „Şi orice preot [sub legământul Legii] face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot să înlăture păcatele, dar El [Isus], după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu“ (Evrei 10:11, 12). Întrucât creştinii din noul legământ exercită credinţă în jertfa lui Isus, Iehova îi declară drepţi, fără păcat, fiind astfel în măsură să fie unşi ca fii spirituali ai săi (Romani 5:1; 8:33, 34; Evrei 10:14–18). Când păcătuiesc din cauza imperfecţiunii umane, ei îl pot implora pe Iehova să-i ierte, iar pe baza jertfei lui Isus, Iehova îi iartă (1 Ioan 2:1, 2). Însă, dacă aleg să păcătuiască cu voia, ei îşi pierd starea dreaptă şi privilegiul de a fi participanţi la noul legământ. — Evrei 2:2, 3; 6:4–8; 10:26–31.

Vechiul şi noul legământ

14. Ce circumcizie se cerea sub legământul Legii? Dar sub noul legământ?

¹⁴ Sub vechiul legământ, copiii de sex bărbătesc erau circumcişi ca semn că se aflau sub Lege (Leviticul 12:2, 3; Galateni 5:3). După întemeierea congregaţiei creştine, unii erau de părere că şi creştinii neiudei trebuiau să se circumcidă. Dar apostolii şi bătrânii din Ierusalim, îndrumaţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de spiritul sfânt, au înţeles că lucrul acesta nu era necesar (Faptele 15:1, 5, 28, 29). Câţiva ani mai târziu, Pavel a spus: „Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară şi circumcizie nu este aceea care este pe dinafară, în carne; ci iudeu este acela care este înăuntru şi circumcizie este aceea a inimii, în duh, nu în literă“ (Romani 2:28, 29). Circumcizia literală, chiar şi în cazul iudeilor carnali, nu mai avea valoare spirituală în ochii lui Iehova. Cei din noul legământ trebuiau să-şi circumcidă inima, nu carnea. Orice gând, dorinţă şi motivaţie care este neplăcută sau necurată în ochii lui Iehova trebuie eliminată.a Multe persoane de astăzi sunt o mărturie vie a faptului că spiritul sfânt are puterea să transforme modul de gândire în acest fel. — 1 Corinteni 6:9–11; Galateni 5:22–24; Efeseni 4:22–24.

15. Ce asemănări există între Israelul carnal şi Israelul lui Dumnezeu în privinţa guvernării regale?

¹⁵ În cadrul legământului Legii, Iehova era Regele Israelului, iar cu timpul el şi-a exercitat suveranitatea prin intermediul regilor umani din Ierusalim (Isaia 33:22). Iehova este şi Regele Israelului lui Dumnezeu, Israelul spiritual, şi, începând din 33 e.n., el domneşte prin intermediul lui Isus Cristos, care a primit „toată autoritatea . . . în cer şi pe pământ“ (Matei 28:18; Efeseni 1:19–23; Coloseni 1:13, 14). Astăzi, Israelul lui Dumnezeu îl recunoaşte pe Isus ca Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu, Regat stabilit în 1914. Isus este un Rege mult mai bun chiar şi decât Ezechia, Iosia şi ceilalţi regi fideli ai Israelului antic. — Evrei 1:8, 9; Apocalipsa 11:15.

16. Ce fel de preoţie este Israelul lui Dumnezeu?

¹⁶ Israelul nu a fost numai un regat, ci a avut şi o preoţie unsă. În anul 33 e.n., Israelul lui Dumnezeu a înlocuit Israelul carnal şi a devenit „slujitorul“ (NW) lui Iehova, ‘martorul’ său (Isaia 43:10). Cuvintele din Isaia 43:21 şi Exodul 19:5, 6, care au fost adresate Israelului de către Iehova, se aplicau din acel moment la Israelul spiritual al lui Dumnezeu. Naţiunea spirituală nouă a lui Dumnezeu era acum „o rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor destinat pentru a fi o posesiune specială“, având responsabilitatea de a ‘declara pretutindeni virtuţile lui Iehova’ (1 Petru 2:9, NW). Toţi membrii Israelului lui Dumnezeu, bărbaţi şi femei, alcătuiesc o preoţie colectivă (Galateni 3:28, 29). Ca parte secundară a seminţei lui Avraam, ei spun acum: „Strigaţi de bucurie, neamuri, împreună cu poporul Lui“ (Deuteronomul 32:43). Cei din Israelul spiritual care mai sunt încă pe pământ alcătuiesc „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47, NW). Numai în asociere cu ei i se poate aduce lui Dumnezeu un serviciu sacru plăcut.

Regatul lui Dumnezeu — împlinirea finală

17. De ce fel de naştere au parte cei din noul legământ?

¹⁷ Israeliţii născuţi după anul 1513 î.e.n. intrau în legământul Legii la naştere. Cei pe care Iehova îi acceptă în noul legământ au parte, de asemenea, de o naştere — în cazul lor, de o naştere spirituală. Isus i-a menţionat lucrul acesta fariseului Nicodim când a spus: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3:3). Cei 120 de discipoli de la Penticosta din anul 33 e.n. au fost primii oameni imperfecţi care au avut parte de această naştere. Declaraţi drepţi sub noul legământ, ei au primit spiritul sfânt ca „acont“ al moştenirii lor regale (Efeseni 1:14, NW). Ei au fost ‘născuţi din spirit’ pentru a deveni fii înfiaţi ai lui Dumnezeu, care i-a făcut fraţi ai lui Isus şi, astfel, „moştenitori cu Hristos“ (Ioan 3:6, NW; Romani 8:16, 17). Faptul că ei sunt ‘născuţi din nou’ a deschis calea unor minunate perspective.

18. Ce perspective minunate li se oferă celor din noul legământ datorită faptului că sunt născuţi din nou?

¹⁸ Când a mijlocit noul legământ, Isus a făcut un legământ suplimentar cu continuatorii săi, spunând: „Închei un legământ cu voi, la fel cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat“ (Luca 22:29, NW). Acest legământ pentru un Regat a pregătit calea pentru împlinirea unei remarcabile viziuni consemnate în Daniel 7:13, 14, 22, 27. Daniel a văzut pe cineva „ca un Fiu al Omului“ primind autoritate regală de la „Cel Bătrân de Zile“, Iehova Dumnezeu. Apoi, Daniel a văzut că „sfinţii au luat în stăpânire împărăţia [regatul, NW]“. Isus este cel „ca un Fiu al Omului“ care a primit în 1914 Regatul ceresc de la Iehova Dumnezeu. Discipolii săi unşi de spirit sunt „sfinţii“ care au parte de acest Regat împreună cu el (1 Tesaloniceni 2:12). În ce fel?

19, 20. a) Pentru cei din noul legământ, ce împlinire măreaţă va avea în final promisiunea făcută de Iehova lui Avraam? b) Ce alte întrebări trebuie analizate?

¹⁹ După moartea lor, aceşti unşi sunt înviaţi ca spirite nemuritoare la fel ca Isus, pentru a sluji împreună cu el în cer ca regi şi preoţi (1 Corinteni 15:50–53; Apocalipsa 20:4–6). Ce speranţă măreaţă! „Ei vor guverna ca regi peste pământ“, nu numai peste ţara Canaanului (Apocalipsa 5:10, NW). Vor ‘stăpâni ei poarta vrăjmaşilor lor’ (Geneza 22:17)? Da, ei vor face aceasta într-un mod decisiv, când vor fi martori la distrugerea ostilei prostituate religioase, Babilonul cel Mare, şi când aceşti unşi înviaţi vor lua parte cu Isus la păstorirea naţiunilor „cu un toiag de fier“ şi la zdrobirea capului lui Satan. Astfel, ei vor lua parte la împlinirea ultimului aspect al profeţiei din Geneza 3:15. — Apocalipsa 2:26, 27; 17:14; 18:20, 21; Romani 16:20.

²⁰ Totuşi, ne-am putea întreba: Numai cele 144 000 de persoane fidele iau parte la legământul avraamic şi la noul legământ? Nu, alte persoane care nu iau parte în mod direct la aceste legăminte vor fi binecuvântate prin intermediul celor 144 000, aşa cum vom vedea în articolul următor.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Când a devenit vizibilă intrarea în vigoare a noului legământ?

◻ Ce s-a realizat prin vechiul legământ?

◻ Cine este în primul rând Sămânţa lui Avraam, şi în ce ordine au fost binecuvântate naţiunile prin intermediul acestei Seminţe?

◻ Care este împlinirea finală a legământului avraamic şi a noului legământ pentru cei 144 000?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 15]

Iertarea păcatelor are o semnificaţie mai profundă pentru cei aflaţi sub noul legământ decât pentru cei care s-au aflat sub vechiul legământ