Capitolul 2

Tema principală a Bibliei

Interpretarea Scripturilor Misterele pecetluite în cartea Revelaţia i-au nedumerit mult timp pe cercetătorii sinceri ai Bibliei. La timpul hotărât de Dumnezeu, ele trebuiau dezvăluite, dar cum, când şi cui? Numai spiritul lui Dumnezeu putea să dezvăluie semnificaţia lor pe măsură ce se apropia timpul fixat (Revelaţia 1:3). Aceste secrete sacre urmau să le fie revelate sclavilor zeloşi ai lui Dumnezeu de pe pământ, pentru ca ei să fie întăriţi să anunţe hotărârile sale judecătoreşti (Matei 13:10, 11). Explicaţiile din acest volum nu sunt infailibile. Asemenea lui Iosif din vechime, noi spunem: „Oare nu lui Dumnezeu îi aparţin interpretările?“ (Geneza 40:8). Totodată însă, noi suntem ferm convinşi că explicaţiile prezentate aici se armonizează cu întreaga Biblie şi cu semnificaţia evenimentelor mondiale din timpurile critice pe care le trăim şi care împlinesc într-un mod remarcabil profeţia divină.

 1. Ce scop măreţ are Iehova?

UN PROVERB biblic spune: „Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui“ (Eclesiastul 7:8). Cartea Revelaţia prezintă dramaticul punct culminant al măreţului scop al lui Iehova: sfinţirea numelui său înaintea întregii creaţii. Dumnezeu a declarat de mai multe ori prin intermediul unuia dintre profeţii săi din trecut: „Vor şti . . . că eu sunt Iehova“. — Ezechiel 25:17; 38:23.

 2. Ce informaţii interesante găsim în Revelaţia şi în primele cărţi ale Bibliei?

² Revelaţia dezvăluie sfârşitul triumfător al lucrurilor despre care se vorbeşte în primele cărţi ale Bibliei. Examinând această carte, vom putea înţelege controversele implicate şi vom avea o imagine de ansamblu asupra scopului lui Dumnezeu. Câtă bucurie ne va aduce acest lucru! Mai mult decât atât, ne va îndemna la acţiune şi astfel ne vom putea bucura şi noi de minunatul viitor care i-a fost pregătit omenirii (Psalmul 145:16, 20). În acest punct al analizei noastre este potrivit să examinăm contextul evenimentelor şi să identificăm tema întregii Biblii, astfel încât să nu pierdem din vedere, pe de o parte, controversa majoră care vizează în prezent întreaga omenire şi, pe de altă parte, scopul declarat al lui Dumnezeu de a o rezolva.

 3. Ce profeţie din Geneza stabileşte tema întregii Biblii, deci şi a Revelaţiei?

³ Geneza, prima carte a Bibliei, vorbeşte despre „început“ şi descrie lucrările de creaţie ale lui Dumnezeu, inclusiv crearea omului, coroana creaţiei sale pământeşti. În Geneza găsim şi prima profeţie divină rostită de însuşi Dumnezeu în grădina Edenului, acum aproape 6 000 de ani. Cineva se folosise de un şarpe pentru a o înşela pe Eva, prima femeie. Aceasta, la rândul ei, şi-a convins soţul, pe Adam, să i se alăture şi să încalce şi el legea lui Iehova, mâncând din „pomul cunoaşterii binelui şi răului“. Pronunţând sentinţa împotriva celor doi păcătoşi, Dumnezeu i-a zis şarpelui: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 1:1; 2:17; 3:1-6, 14, 15). Această profeţie stabileşte tema întregii Biblii, prin urmare şi a Revelaţiei.

 4. a) Ce s-a întâmplat cu primii noştri părinţi după ce Dumnezeu a rostit prima profeţie? b) Ce întrebări se ridică în legătură cu prima profeţie biblică, şi de ce este necesar să ştim răspunsurile la ele?

⁴ După ce a rostit profeţia, Dumnezeu i-a dat imediat afară din Eden pe primii noştri părinţi. Ei pierduseră definitiv perspectiva vieţii veşnice în Paradis. Până la sfârşitul vieţii lor aveau să trăiască în afara grădinii, pe un pământ necultivat. Fiind condamnaţi la moarte, ei urmau să dea naştere unor copii păcătoşi (Geneza 3:23—4:1; Romani 5:12). Care este însă semnificaţia profeţiei rostite în Eden? Care sunt părţile implicate? Ce legătură există între această profeţie şi Revelaţia? Ce mesaj le transmite ea oamenilor din zilele noastre? Dacă vrem să scăpăm de consecinţele evenimentului tragic în urma căruia Iehova a rostit profeţia, este important să cunoaştem răspunsurile la aceste întrebări.

Personajele principale ale dramei

 5. Când şarpele a înşelat-o pe Eva, ce s-a întâmplat cu suveranitatea şi cu numele lui Dumnezeu, şi cum va rezolva Dumnezeu controversa ivită?

⁵ Profeţia din Geneza 3:15 a fost adresată şarpelui care a minţit-o pe Eva, dându-i de înţeles că nu avea să moară dacă încălca porunca lui Dumnezeu, ci că avea să devină independentă, o adevărată zeiţă. Astfel, şarpele l-a făcut pe Iehova mincinos şi a insinuat că oamenii ar putea avea o viaţă mai bună respingându-i suveranitatea (Geneza 3:1-5). Suveranitatea lui Iehova a fost contestată, iar numele său sfânt dezonorat. Cartea Revelaţia arată cum Iehova, Judecătorul cel drept, îşi va justifica suveranitatea şi îşi va curăţa numele de orice învinuire prin intermediul Regatului condus de Fiul său, Isus Cristos. — Revelaţia 12:10; 14:7.

 6. Cum îl numeşte Revelaţia pe cel ce i-a vorbit Evei prin intermediul unui şarpe?

⁶ Se referă cuvântul „şarpe“ numai la animalul cu acest nume? Cu siguranţă, nu! Revelaţia arată cine este creatura spirituală perfidă care a vorbit prin intermediul acelui şarpe: „Balaurul cel mare, şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit“, care „a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui“. — Revelaţia 12:9; 2 Corinteni 11:3.

 7. De unde aflăm că femeia din Geneza 3:15 aparţine domeniului spiritual?

⁷ În continuare, Geneza 3:15 vorbeşte despre o „femeie“. Era Eva? Probabil că ea aşa a crezut (compară cu Geneza 4:1). Dar o duşmănie de durată între Eva şi Satan n-ar fi fost posibilă, dat fiind că Eva a murit cu peste 5 000 de ani în urmă. Pe lângă aceasta, întrucât Şarpele căruia i-a vorbit Iehova este un spirit invizibil, ne aşteptăm ca şi femeia să fie din domeniul spiritual. Revelaţia 12:1, 2 confirmă că femeia figurativă reprezintă organizaţia cerească a lui Iehova, formată din creaturi spirituale. — Vezi şi Isaia 54:1, 5, 13.

Două seminţe în opoziţie

 8. De ce trebuie să fim profund interesaţi de ceea ce se spune despre cele două seminţe?

⁸ În Geneza 3:15 se vorbeşte despre două seminţe. Lucrul acesta ar trebui să ne intereseze în mod special deoarece are legătură cu marea controversă referitoare la legitimitatea suveranităţii lui Iehova asupra pământului, în care este implicat fiecare dintre noi, tânăr sau vârstnic. Tu de partea cărei seminţe eşti?

 9. Cine face în mod sigur parte din sămânţa Şarpelui?

⁹ Prima menţionată este sămânţa, sau progenitura, Şarpelui. Dar pe cine reprezintă ea? Desigur, pe celelalte creaturi spirituale care au trecut de partea lui Satan şi care au fost în cele din urmă ‘aruncate împreună cu el’ în vecinătatea pământului (Revelaţia 12:9). Întrucât Satan, sau Beelzebub, este ‘conducătorul demonilor’, aceştia alcătuiesc organizaţia sa invizibilă. — Marcu 3:22; Efeseni 6:12.

10. Cum îi identifică Biblia şi pe alţii ca făcând parte din sămânţa lui Satan?

¹⁰ Isus le-a zis conducătorilor religioşi evrei din timpul său: „Voi sunteţi de la tatăl vostru Diavolul şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru“ (Ioan 8:44). Împotrivindu-se Fiului lui Dumnezeu, Isus, acei conducători religioşi au arătat că şi ei erau progenitura lui Satan. Ei făceau parte din sămânţa lui Satan, căruia îi slujeau, în sens figurativ, ca unui tată. De-a lungul timpului, mulţi oameni s-au dovedit a fi sămânţa lui Satan slujind scopurilor lui, mai ales împotrivindu-se şi persecutându-i pe discipolii lui Isus. Se poate spune că aceşti oameni alcătuiesc, pe pământ, organizaţia vizibilă a lui Satan. — Vezi Ioan 15:20; 16:33; 17:15.

Identificarea seminţei femeii

11. Ce a dezvăluit Dumnezeu de-a lungul secolelor cu privire la sămânţa femeii?

¹¹ La urmă, profeţia din Geneza 3:15 se referă la sămânţa femeii. În timp ce sămânţa lui Satan se înmulţea, Iehova făcea pregătiri pentru ca ‘femeia’, sau organizaţia sa cerească asemănătoare unei soţii, să aducă în existenţă o sămânţă. Timp de aproape 4 000 de ani, Iehova le-a dezvăluit oamenilor ascultători care se temeau de el amănunte referitoare la venirea acestei seminţe (Isaia 46:9, 10). Avraam, Isaac, Iacob şi alţii şi-au întărit astfel credinţa în promisiunea că sămânţa va veni pe linia lor genealogică (Geneza 22:15-18; 26:4; 28:14). Satan şi acoliţii lui i-au persecutat deseori pe aceşti slujitori ai lui Iehova din cauza credinţei lor ferme. — Evrei 11:1, 2, 32-38.

12. a) Când şi-a făcut apariţia partea principală a seminţei femeii? b) Cu ce scop a fost uns Isus?

¹² În 29 e.n., omul perfect Isus s-a prezentat la râul Iordan ca să fie botezat. Când Iehova l-a uns pe Isus cu spirit sfânt, El l-a recunoscut ca fiu, spunând: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat“ (Matei 3:17). Tot atunci, Isus a fost identificat drept trimisul organizaţiei spirituale cereşti a lui Dumnezeu. De asemenea, el a fost uns ca viitor Rege al Regatului ceresc, care urma să restabilească pe pământ guvernarea în numele lui Iehova, rezolvând definitiv controversa referitoare la guvernare sau suveranitate (Revelaţia 11:15). Isus este deci partea principală a seminţei femeii, prezisul Mesia. — Compară cu Galateni 3:16; Daniel 9:25.

13, 14. a) De ce n-ar trebui să ne surprindă faptul că sămânţa femeii nu avea să fie o singură persoană proeminentă? b) Câte persoane sunt alese de Dumnezeu dintre oameni ca să devină partea secundară a seminţei, şi ce organizaţie alcătuiesc ele? c) Cine mai slujeşte în unitate cu sămânţa?

¹³ Dar avea să fie oare sămânţa femeii o singură persoană proeminentă? Şi ce ştim despre sămânţa lui Satan? Biblia arată că sămânţa lui Satan este alcătuită dintr-o mulţime de îngeri răi şi oameni care îl dezonorează pe Dumnezeu. De aceea, n-ar trebui să ne surprindă că scopul lui Dumnezeu este să aleagă dintre oameni 144 000 de persoane integre pentru a deveni regi şi preoţi cu Isus Cristos, Sămânţa mesianică. La ei se referă Revelaţia când spune că Diavolul, plin de ură împotriva organizaţiei lui Dumnezeu asemănătoare unei femei, „s-a dus să facă război cu cei rămaşi din sămânţa ei“. — Revelaţia 12:17; 14:1-4.

¹⁴ În Biblie, creştinii unşi sunt numiţi fraţii lui Isus şi, prin urmare, au acelaşi Tată şi aceeaşi mamă (Evrei 2:11). Tatăl lor este Iehova Dumnezeu, iar mama lor trebuie să fie ‘femeia’, sau organizaţia cerească a lui Dumnezeu asemănătoare unei soţii. Ei devin partea secundară a seminţei, partea principală fiind Cristos Isus. Congregaţia de pe pământ a acestor creştini născuţi de spirit formează organizaţia vizibilă a lui Dumnezeu, care slujeşte sub îndrumarea soţiei, sau a organizaţiei sale din cer, unde creştinii unşi se vor uni cu Cristos Isus la învierea lor (Romani 8:14-17; Galateni 3:16, 29). Deşi nu fac parte din sămânţă, milioane de „alte oi“ din toate naţiunile slujesc alături de organizaţia de pe pământ a lui Dumnezeu. Faci şi tu parte dintre aceste „alte oi“? Dacă da, înseamnă că ai fericita speranţă de a trăi veşnic în paradis pe pământ. — Ioan 10:16; 17:1-3.

Duşmănia ia proporţii

15. a) Descrieţi evoluţia părţii pământeşti şi a celei spirituale a seminţei lui Satan. b) Ce s-a întâmplat cu sămânţa lui Satan în timpul Potopului din zilele lui Noe?

¹⁵ Sămânţa pământească a lui Satan a fost prezentă încă de la începutul istoriei omenirii. Un exemplu este Cain, primul om născut, „care provenea de la cel rău şi şi-a înjunghiat fratele“, pe Abel (1 Ioan 3:12). Mai târziu, Enoh a spus că Iehova va veni „cu miriadele sale sfinte ca să execute judecata împotriva tuturor şi să-i dovedească vinovaţi pe toţi cei lipsiţi de pietate pentru toate faptele lipsite de pietate pe care le-au comis într-un mod lipsit de pietate şi pentru toate lucrurile revoltătoare pe care păcătoşii lipsiţi de pietate le-au rostit împotriva lui“ (Iuda 14, 15). Mai mult, lui Satan i s-au alăturat şi îngerii răzvrătiţi, care au devenit o parte a seminţei lui. Ei „şi-au părăsit locuinţa potrivită pentru ei“ din ceruri, ca să-şi ia corpuri de carne şi ca să se căsătorească cu fiicele oamenilor. Aceştia au dat naştere unei progenituri hibride, uriaşii. Lumea din timpul acela s-a umplut de violenţă şi de răutate, iar Dumnezeu a nimicit-o în Potop, singurii supravieţuitori fiind Noe şi familia sa. Îngerii neascultători, care acum sunt demoni şi se află sub controlul lui Satan, au fost obligaţi să-şi părăsească soţiile şi copiii hibrizi, condamnaţi la distrugere. Ei s-au dematerializat şi s-au întors în domeniul spiritual, unde aşteaptă ca Dumnezeu să-şi execute sentinţa asupra lui Satan şi a seminţei acestuia, moment ce se apropie cu repeziciune. — Iuda 6; Geneza 6:4-12; 7:21-23; 2 Petru 2:4, 5.

16. a) Ce tiran şi-a făcut apariţia după Potop, şi cum a demonstrat el că face parte din sămânţa lui Satan? b) Cum a zădărnicit Dumnezeu planurile constructorilor turnului Babel?

¹⁶ La scurt timp după marele Potop, pe pământ s-a ridicat un tiran cu numele Nimrod. Biblia îl descrie ca fiind „un vânător puternic în opoziţie cu Iehova“, deci o parte a seminţei Şarpelui. Asemenea lui Satan, el a manifestat un spirit de răzvrătire şi a construit oraşul Babel, sau Babilon, sfidând scopul lui Iehova de a umple pământul cu oameni. Construcţia principală a Babilonului trebuia să fie un turn înalt, „cu vârful până la cer“. Însă Dumnezeu a zădărnicit planurile constructorilor. El le-a încurcat vorbirea şi „i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului“, dar n-a distrus Babilonul. — Geneza 9:1; 10:8-12; 11:1-9.

Naşterea puterilor politice

17. Pe măsură ce populaţia lumii creştea, ce element corupt al societăţii umane şi-a făcut apariţia, şi, prin urmare, ce imperii uriaşe au venit în existenţă?

¹⁷ În Babilon au apărut elementele unei societăţi umane care s-a dezvoltat sfidând suveranitatea lui Iehova. Unul dintre ele este politica. Pe măsură ce populaţia lumii creştea, alţi oameni ambiţioşi au urmat exemplul lui Nimrod şi au dorit să fie stăpânii lumii. Omul a început să stăpânească peste om „spre paguba lui“ (Eclesiastul 8:9). De exemplu, în zilele lui Avraam, Sodoma, Gomora şi oraşele învecinate au ajuns sub stăpânirea regilor Şinearului şi din alte ţări îndepărtate (Geneza 14:1-4). Mai târziu, mari comandanţi de armate şi buni organizatori au format imperii uriaşe, care le-au adus bogăţie şi glorie. Biblia menţionează câteva dintre ele: Egiptul, Asiria, Babilonul, Medo-Persia, Grecia şi Roma.

18. a) Ce atitudine are poporul lui Dumnezeu faţă de conducătorii politici? b) Cum au servit uneori autorităţile politice intereselor lui Dumnezeu? c) Cum au dovedit mulţi conducători politici că făceau parte din sămânţa Şarpelui?

¹⁸ Iehova a permis ca aceste puteri politice să existe, iar poporul său a dat dovadă de supunere relativă când a locuit în teritorii aflate sub stăpânirea lor (Romani 13:1, 2). Uneori, autorităţile politice au contribuit la promovarea scopurilor lui Dumnezeu sau i-au ocrotit poporul (Ezra 1:1-4; 7:12-26; Faptele 25:11, 12; Revelaţia 12:15, 16). Totuşi, mulţi conducători politici s-au opus cu vehemenţă adevăratei închinări, dovedind astfel că făceau parte din sămânţa Şarpelui. — 1 Ioan 5:19.

19. Cum sunt înfăţişate în cartea Revelaţia puterile mondiale?

¹⁹ De cele mai multe ori, guvernarea umană a eşuat lamentabil în încercarea de a le aduce fericire oamenilor sau de a le rezolva problemele. Iehova le-a permis oamenilor să încerce toate formele de guvernare, dar el nu aprobă corupţia sau abuzurile guvernelor (Proverbele 22:22, 23). În Revelaţia, puterile mondiale tiranice sunt reprezentate de o fiară arogantă şi înfricoşătoare. — Revelaţia 13:1, 2.

Comercianţii egoişti

20, 21. Care este al doilea grup care trebuie inclus printre cei ce fac parte din sămânţa nelegiuită a lui Satan alături de „comandanţi“ şi de ‘oamenii puternici’, şi de ce?

²⁰ Alături de conducătorii politici şi-au făcut apariţia comercianţii necinstiţi. Documentele descoperite sub ruinele vechiului Babilon arată că tranzacţiile comerciale în care se profita de pe urma oamenilor ajunşi în situaţii nefericite erau la ordinea zilei. Până în zilele noastre, comercianţii s-au îmbogăţit pe seama semenilor lor. În multe ţări există oameni foarte bogaţi, în timp ce restul populaţiei trăieşte într-o sărăcie lucie. În actuala epocă a tehnologiei, comercianţii şi producătorii de bunuri obţin mari profituri furnizându-le puterilor politice cantităţi uriaşe de arme, între care arme de distrugere în masă, care au ajuns acum un motiv serios de îngrijorare pentru întreaga lume. Aceşti magnaţi ai comerţului plini de lăcomie, precum şi alţii asemenea lor, fac parte, împreună cu ‘comandanţii’ şi cu ‘oamenii puternici’, din sămânţa nelegiuită a lui Satan. Ei aparţin organizaţiei pământeşti pe care Dumnezeu şi Cristos o consideră vrednică de distrugere. — Revelaţia 19:18.

²¹ Pe lângă politicienii corupţi şi comercianţii lacomi, există un al treilea element al societăţii umane care merită judecata nefavorabilă a lui Dumnezeu. Despre ce este vorba? Vei fi surprins, probabil, să afli ce spune Revelaţia în acest sens.

Babilonul cel Mare

22. Ce fel de religie s-a dezvoltat în Babilonul antic?

²² Babilonului antic n-a fost construit doar în scopuri politice, ci şi religioase. Acest oraş a fost ridicat ca o sfidare la adresa suveranităţii lui Iehova. Într-adevăr, Babilonul antic a devenit centrul idolatriei religioase. Preoţii lui promovau doctrine care îl dezonorau pe Dumnezeu, cum ar fi nemurirea sufletului, sau aceea potrivit căreia, după moarte, sufletul merge într-un loc de groază şi de chin veşnic, controlat de demoni. Ei promovau închinarea la animale şi la nenumăraţi zei şi zeiţe. De asemenea, aceşti preoţi au născocit mituri despre originea pământului şi a omului şi au introdus ritualuri josnice şi jertfe degradante pentru a asigura, după cum pretindeau ei, fertilitatea femeilor, belşugul recoltelor şi victoria în războaie.

23. a) Ce au dus cu ei oamenii din Babilon când s-au împrăştiat pe tot pământul, şi cu ce rezultat? b) Cum numeşte Revelaţia imperiului mondial al religiei false? c) Împotriva cui a luptat mereu religia falsă?

²³ Când grupuri lingvistice din Babilon s-au răspândit pe tot pământul, au dus cu ele şi religia babiloniană. Astfel, ritualuri şi credinţe aduse din Babilonul antic de primii locuitori ai Europei, ai Africii, ai Americilor, ai Orientului Îndepărtat şi ai Oceaniei au înflorit în timp, iar multe dintre ele există şi astăzi. De aceea, Revelaţia descrie imperiul mondial al religiei false ca fiind un oraş ce poartă numele Babilonul cel Mare (Revelaţia, capitolele 17 şi 18). Oriunde a ajuns, religia falsă a favorizat apariţia unei clase de preoţi asupritori şi a încurajat superstiţia, ignoranţa şi imoralitatea. Ea este şi acum o unealtă puternică în mâna lui Satan. Babilonul cel Mare s-a împotrivit cu îndârjire adevăratei închinări aduse Domnului Suveran Iehova.

24. a) Cum a reuşit Şarpele să zdrobească „călcâiul“ Seminţei femeii? b) În ce sens a fost zdrobirea seminţei femeii ca o rană la călcâi?

²⁴ Cea mai condamnabilă parte a seminţei Şarpelui, şi anume scribii şi fariseii evrei din secolul I e.n., l-au persecutat şi, în cele din urmă, l-au ucis pe reprezentantul principal al seminţei femeii. În felul acesta, Şarpele a reuşit să ‘zdrobească călcâiul seminţei’ (Geneza 3:15; Ioan 8:39-44; Faptele 3:12, 15). În ce sens i-a făcut doar o rană la călcâi? În sensul că l-a afectat temporar pe Isus, când s-a aflat pe pământ. Rana n-a fost veşnică, deoarece Iehova l-a înviat a treia zi şi l-a înălţat la viaţă spirituală. — Faptele 2:32, 33; 1 Petru 3:18.

25. a) Cum a acţionat deja glorificatul Isus împotriva lui Satan şi a îngerilor acestuia? b) Când va fi înlăturată sămânţa pământească a lui Satan? c) Ce va însemna zdrobirea ‘capului’ şarpelui de către Sămânţa femeii lui Dumnezeu?

²⁵ Glorificatul Isus Cristos slujeşte acum la dreapta lui Dumnezeu, judecându-i pe duşmanii lui Iehova. El a trecut deja la acţiune împotriva lui Satan şi a îngerilor acestuia, aruncându-i din cer şi restrângându-le activitatea la sfera Pământului, fapt ce explică înmulţirea vaiurilor în zilele noastre (Revelaţia 12:9, 12). Dar, potrivit profeţiei, va veni şi timpul când sămânţa pământească a lui Satan va fi distrusă. Atunci Dumnezeu va executa sentinţa asupra Babilonului cel Mare şi a celorlalte elemente ale organizaţiei pământeşti a lui Satan. În cele din urmă, Sămânţa femeii lui Dumnezeu, adică Isus Cristos, va strivi capul lui Satan, şarpele cel vechi şi viclean. El va fi distrus definitiv şi nu se va mai amesteca niciodată în treburile omenirii. — Romani 16:20.

26. De ce este foarte important să examinăm profeţia din cartea Revelaţia?

²⁶ Dar cum se vor împlini toate acestea? Cartea biblică Revelaţia ne dezvăluie acest lucru printr-o serie de viziuni ce conţin semne şi simboluri impresionante. Să examinăm cu viu interes această profeţie plină de forţă! Vom fi cu adevărat fericiţi dacă auzim şi luăm aminte la cuvintele Revelaţiei! Astfel, vom contribui şi noi la onorarea numelui Domnului Suveran Iehova şi vom moşteni binecuvântările sale pentru eternitate. Vă rugăm să citiţi în continuare şi să aplicaţi cu înţelepciune ceea ce veţi învăţa. Aceasta poate însemna salvare în acest moment decisiv din istoria omenirii.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 13]

Documente comerciale antice cu scriere cuneiformă

Cartea Ancient Near Eastern Texts (Texte antice din Orientul Apropiat), de James B. Pritchard, enumeră aproape 300 de legi compilate de Hammurabi în timpul Vechiului Regat al Babilonului. Aceste texte arată că necinstea revoltătoare, foarte răspândită în lumea comercială din timpul acela, trebuia pedepsită. Iată un exemplu: „Dacă un senior a cumpărat sau a primit spre păstrare argint sau aur, un sclav sau o sclavă, un bou, o oaie, un măgar sau orice alt lucru din mâna fiului unui senior sau a sclavului unui senior fără martori şi fără contracte, acest senior este un hoţ: trebuie omorât“.