Rolul femeii în Scripturi

„Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om.“ — GENEZA 2:23.

 1, 2. (a) Ce cred unii cu privire la modul în care este privită femeia de către Biblie? (b) Pentru a clarifica lucrurile, ce comparaţie trebuie făcută, şi ce afirmă o carte de referinţă?

CUM este privită femeia de Sfintele Scripturi? Părerile referitoare la lucrul acesta sînt variate. O carte recentă pe această temă spune: „O curentă idee preconcepută este că Biblia a pus–o pe femeie într–o poziţie de inferioritate.“ Unii afirmă că atît în partea ebraică a ei, cît şi în cea greacă, Biblia le tratează cu asprime pe femei. Este adevărat?

² Ca să fim obiectivi, este pertinent ca în primul rînd să examinăm modul în care au fost tratate femeile în timpurile biblice printre popoarele care nu se închinau la Iehova. În unele civilizaţii antice care practicau închinarea la zeiţa–mamă, femeile erau onorate ca simbol al fertilităţii. Se pare că ele se bucurau de o mare cinste în Babilonia şi Egipt. În alte părţi însă nu erau tratate la fel de bine. În Asiria antică bărbatul îşi putea alunga după bunul plac soţia, ba o putea chiar ucide, dacă era infidelă. În afara locuinţei, ea trebuia să poarte un văl. În Grecia şi Roma numai femeile bogate, dintre care multe erau curtezane sau prostituate de lux, aveau acces la instruire şi se bucurau de o anumită libertate. Prin urmare, este înviorător să citeşti în The New International Dictionary of New Testament Theology:a „În contrast cu restul lumii (religioase) orientale, ea [femeia din Scripturile ebraice] este recunoscută ca persoană şi ca parteneră a bărbatului.“ Lucrul acesta este bine definit în cartea de încheiere a Scripturilor ebraice, unde profetul lui Iehova o descrie pe soţie ca fiind „însoţitoarea“ [„partenera“, NW] soţului, adăugînd: „Nici unul să nu se poarte cu necredincioşie [în mod trădător, NW] faţă de soţia tinereţii lui.“ — Maleahi 2:14, 15.

Creată ca o întregire a bărbatului

 3 şi nota de subsol. (a) După crearea lui Adam, cu ce lucrare l–a însărcinat Iehova pe acesta? (b) Deşi nu avea încă soţie, ce era adevărat cu privire la Adam înainte să fi fost creată Eva, şi ce era adevărat şi cu privire la „cel din urmă Adam“, Isus?

³ Conform Bibliei, Iehova l–a creat pe Adam „din ţărîna pămîntului“ şi l–a instalat în grădina Edenului, pentru a o cultiva. Dumnezeu a adus animalele sălbatice ale cîmpului şi creaturile zburătoare la Adam, pentru ca să le studieze şi să le dea nume. În decursul întregului timp necesar ca Adam să facă lucrul acesta, el a fost singur. Pentru sarcinile pe care le primise pînă acum de la Iehova, el era perfect, complet, nelipsindu–i nimic.b El nu avea „un ajutor ca întregire a lui.“ — Geneza 2:7, 15, 19, 20, NW.

 4, 5. (a) În momentul în care nu a mai fost bine ca Adam să continue de unul singur, ce a făcut Iehova? (b) Ce însărcinare de durată le–a dat Iehova lui Adam şi Eva, şi ce avea să pretindă aceasta din partea amîndorura?

⁴ Însă după trecerea unui anumit timp, Iehova a declarat că nu era „bine ca omul să fie singur“ şi i–a procurat lui Adam o parteneră care să participe împreună cu el la sarcina ce le stătea în faţă. El l–a anesteziat pe Adam, i–a scos una dintre coaste şi a alcătuit din ea o femeie, «os din oasele lui Adam şi carne din carnea lui.» De acum Adam avea să aibă „un ajutor potrivit pentru el“, o completare sau „o întregire“. Apoi „Dumnezeu i–a binecuvîntat şi Dumnezeu le–a zis: «Fiţi roditori, înmulţiţi–vă, umpleţi pămîntul şi supuneţi–l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt.»” — Geneza 1:25, 28; 2:18, 21-23.

⁵ Faptul că „le–a zis“ înseamnă că această însărcinare le–a fost trasată atît bărbatului, cît şi femeii. Colaborarea lor nu avea să se limiteze la popularea pămîntului. Ea avea să includă şi supunerea acestuia, precum şi exercitarea unei stăpîniri corespunzătoare asupra tuturor creaturilor vii. Ea avea să pretindă calităţi intelectuale şi spirituale şi, atît bărbatul, cît şi femeia, aveau potenţialul necesar pentru a şi le dezvolta în armonie cu voinţa lui Dumnezeu.

Rolul logic al femeii

 6. (a) Ce arată Biblia cu privire la forţa fizică relativă a bărbatului şi a femeii? (b) Cum ar fi bine să raţioneze femeile, pentru ca să accepte aranjamentul de lucruri al lui Iehova?

⁶ Desigur, supunerea pămîntului avea să necesite şi forţă fizică. În infinita sa înţelepciune, Iehova l–a creat mai întîi pe Adam şi apoi pe Eva. Ea a fost creată „din bărbat“ şi „pentru bărbat“ şi, evident, cu o forţă fizică mai mică decît a bărbatului. (1 Timotei 2:13; 1 Corinteni 11:8, 9; compară cu 1 Petru 3:7.) Aceasta este o realitate a vieţii, care multor feministe, precum şi altor femei, pare să le vină greu să o accepte. Ele ar fi, în mod cert, mai fericite dacă ar încerca să înţeleagă de ce a aranjat Iehova lucrurile în felul acesta şi dacă ar accepta, astfel, rolul conferit lor de Dumnezeu. Persoanele care se plîng cu privire la aranjamentele lui Dumnezeu pot fi comparate cu o privighetoare care, în loc să zboare din ramură în ramură, cîntînd recunoscătoare pentru darul unic pe care i l–a dat Dumnezeu, stă îmbufnată în cuibul ei, fiindcă nu are forţa pescăruşului.

 7. De ce era Adam potrivit pentru a exercita autoritate asupra Evei şi asupra tuturor copiilor care li s–ar fi născut, şi a fost lucrul acesta în detrimentul ei?

⁷ Fără îndoială că Adam a cîştigat multă experienţă de viaţă înainte de a fi creată Eva. Pe parcursul acestei perioade, Iehova i–a dat anumite instrucţiuni. Pe acestea Adam urma să le transmită soţiei sale, acţionînd astfel ca purtător de cuvînt al lui Dumnezeu. În mod logic, el trebuia să preia conducerea în orice chestiuni privitoare la închinare şi la activităţile poruncite de Dumnezeu şi pe care aveau să le efectueze în vederea îndeplinirii sarcinii lor. Cînd aveau să aibă copii, el avea să fie capul familiei. Aceasta însă nu avea să fie în detrimentul soţiei sale ci, dimpotrivă, avea să fie în avantajul ei, deoarece avea să aibă pe cineva care să o susţină atunci cînd ea avea să–şi exercite propria autoritate asupra copiilor, acordată ei de Dumnezeu.

 8. Ce aranjament divin al lucrurilor este subliniat în Biblie?

⁸ Conform aranjamentului divin al lucrurilor, Adam era răspunzător în faţa lui Iehova, Eva era sub autoritatea lui Adam, iar copiii aveau să fie sub conducerea părinţilor, iar animalele sub stăpînirea omului. Bărbatul şi femeia aveau rolurile lor respective, fiecare putînd duce o viaţă fericită şi productivă. Astfel, «toate puteau fi făcute în chip cuviincios şi cu rînduială.» — 1 Corinteni 11:3; 14:33, 40.

Rolul femeii denaturat prin păcat

 9, 10. Care au fost pentru bărbat şi femeie consecinţele căderii în păcat, şi ce a cauzat aceasta multor femei?

⁹ Natural că invazia păcatului şi a imperfecţiunii în Paradisul original a deteriorat acest ordonat aranjament al lucrurilor (Romani 7:14-20), cauzînd greutăţi atît bărbatului rebel, cît şi soţiei neascultătoare a acestuia (Geneza 3:16-19). De atunci, mulţi bărbaţi egoişti au abuzat de autoritatea lor, cauzînd multă suferinţă femeilor de–a lungul secolelor.

¹⁰ Cunoscînd dinainte această consecinţă deosebită a păcatului, Iehova i–a spus Evei: „Dorinţa ta se va ţine după soţul tău şi el va domina peste tine.“ (Geneza 3:16) Această dominare abuzivă nu a fost exercitarea corespunzătoare a autorităţii. Ea a reflectat starea de păcat a bărbatului, precum şi imperfecţiunea femeii, căci uneori femeile au suferit deoarece au căutat să uzurpe autoritatea soţilor lor.

11. Care este realitatea cu privire la multe femei, şi ce a scris o scriitoare despre femeile din timpurile patriarhale?

¹¹ Dar în măsura în care au aderat la principiile biblice, multe femei au găsit satisfacţie şi fericire. Lucrurile stăteau aşa chiar şi în timpurile patriarhale. Vorbind despre această perioadă în cartea La Bible au Féminin (Biblia la genul feminin), scriitoarea Laure Aynard spune: „Ceea ce este deosebit de proeminent în toate aceste relatări este rolul important jucat de femei, prestigiul lor în ochii patriarhilor, îndrăzneţele lor iniţiative şi climatul de libertate în care trăiau ele.“

Femeile sub Legea lui Moise

12, 13. (a) Care era situaţia femeilor sub Legea lui Moise? (b) Cum le mergea din punct de vedere spiritual femeilor sub Lege?

¹² În armonie cu legile lui Iehova date prin intermediul lui Moise, soţiile aveau să se «odihnească la sînul» soţilor (Deuteronom 13:6). Demnitatea soţiilor era respectată în domeniul sexual şi nici o femeie nu putea fi supusă abuzului sexual (Levitic 18:8-19). Bărbaţii şi femeile se aflau pe picior de egalitate în faţa Legii dacă se făceau vinovaţi de adulter, incest sau bestialitate (Levitic 18:6, 23; 20:10-12). Porunca a cincea pretindea să li se acorde onoare egală tatălui şi mamei. — Exod 20:12.

¹³ Mai presus de toate, Legea le asigura femeilor deplina posibilitate de a–şi dezvolta spiritualitatea. Ele beneficiau de citirea Legii (Iosua 8:35; Neemia 8:2, 3). Lor li se cerea să respecte sărbătorile religioase (Deuteronom 12:12, 18; 16:11, 14). Ele se împărtăşeau de Sabatul săptămînal şi puteau depune jurămîntul de nazireat (Exod 20:8; Numeri 6:2). Ele aveau o relaţie personală cu Iehova şi se rugau lui în mod individual. — 1 Samuel 1:10.

14. Ce a spus un biblist catolic despre soarta femeilor evreice, şi ce se poate spune despre rolul femeii sub Lege?

¹⁴ Comentînd privitor la femeile evreice, biblistul catolic Roland de Vaux scrie: „Toată munca grea din gospodărie cădea în mod sigur asupra ei; ea îngrijea turmele, lucra la cîmp, pregătea mîncarea, torcea, şi aşa mai departe. Însă toată această evidentă corvoadă, departe de a–i înrăutăţi starea, îi aducea onoare. . . . Şi acele rare pasaje care ne permit să aruncăm o privire în intimitatea vieţii familiale arată că soţia israelită era iubită şi ascultată de soţul ei şi tratată de el ca un egal. . . . Şi nu există nici o îndoială că acesta era tabloul normal. Aceasta era o reflectare fidelă a învăţăturii sacralizate în Geneza, unde Dumnezeu spune că a creat femeia ca ajutor pentru bărbat, de care acesta avea să se ataşeze strîns (Gen. 2:18, 24); iar ultimul capitol al Proverbelor îi cîntă laude unei bune gospodine, binecuvîntată de copiii ei, fiind obiectul mîndriei soţului ei (Prov. 31:10-31).” (Ancient Israel — Its Life and Institutions) Indiscutabil, cînd Legea era respectată în Israel, femeile nu erau tratate rău.

Femei remarcabile

15. (a) Cum ilustraează conduita Sarei o relaţie corectă dintre un bărbat şi soţia sa? (b) De ce este cazul lui Rahav vrednic de atenţie?

¹⁵ Scripturile ebraice conţin multe exemple de femei care erau slujitoare remarcabile ale lui Iehova Dumnezeu. Sara ne oferă o minunată ilustrare a modului în care o femeie plină de pietate îi poate să–i fie supusă soţului ei şi, în acelaş timp, să–l ajute în luarea deciziilor (Geneza 21:9-13; 1 Petru 3:5, 6). Cazul lui Rahav este demn de atenţie. El face de minciună acuzaţia că Iehova ar avea prejudecăţi rasiale şi că ar oprima femeile. Rahav era o prostituată neisraelită. Iehova nu numai că a acceptat–o ca închinătoare ci, din cauza marii ei credinţe sprijinite de lucrări ce au inclus schimbarea stilului de viaţă, el a declarat–o dreaptă. În plus, el a răsplătit–o cu extraordinarul privilegiu de a deveni strămoş al lui Mesia. — Matei 1:1, 5; Evrei 11:31; Iacov 2:25.

16. Ce ilustrează exemplul lui Abigail, şi de ce era justificată procedura ei?

¹⁶ Ilustrativ pentru faptul că Iehova nu le pretinde soţiilor să li se supună orbeşte soţilor lor este cazul Abigailei. Soţul ei era un om bogat, care avea mari turme de oi şi capre. Dar el era „aspru şi rău în faptele lui.“ Abigail a refuzat să–şi urmeze soţul în procedura sa rea. Dînd dovadă de prudenţă, bun–simţ, umilinţă şi agerime a minţii, ea a prevenit o situaţie care putea fi dezastruoasă pentru casa ei şi a fost bogat binecuvîntată de Iehova. — 1 Samuel 25:2-42.

17. (a) Ce privilegii deosebite aveau unele femei în Israel? (b) Ce învaţă din exemplul lui Miriam femeile creştine care ar putea primi anumite privilegii de serviciu?

¹⁷ Cîteva femei au fost chiar profetese. Aşa era cazul Deborei, pe vremea judecătorilor (Judecători, capitolele 4 şi 5). Hulda era profetesă în Iuda, cu puţin timp înaintea distrugerii Ierusalimului (2 Împăraţi 22:14-20). Cazul lui Miriam merită atenţie. Deşi este menţionată ca profetesă trimisă de Iehova, se pare că acest privilegiu a îngîmfat–o la un moment dat. Ea a neglijat să recunoască autoritatea dată de Iehova lui Moise, fratelui ei mai mic, de a conduce Israelul, fapt pentru care a fost pedepsită deşi, evident, se căise şi fusese restabilită. — Exodul 15:20, 21; Numere 12:1-15; Mica 6:4.

Femeile sub iudaism

18, 19. Care era situaţia femeilor sub iudaism, şi cum s–a ajuns la aceasta?

¹⁸ După cum am văzut, Legea lui Moise ocrotea drepturile femeilor şi, respectarea ei, permitea femeilor să ducă o viaţă plăcută. Dar cu trecerea timpului, mai ales după distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n., s-a dezvoltat religia iudaică bazată mai mult pe tradiţia orală decît pe Legea scrisă a lui Iehova. Din secolul al patrulea î.e.n. încoace, iudaismul a absorbit multă filosofie greacă. În general, filosofii greci nu acordau prea mare atenţie drepturilor femeilor, astfel că starea femeilor în iudaism a intrat într–un inerent declin. Din secolul al treilea î.e.n., femeile au început să fie separate de bărbaţi în sinagogile iudeilor şi erau împiedicate să citească Tora (Legea lui Moise). The Encyclopaedia Judaica spune: „Drept rezultat, puţine femei erau instruite.“ Instruirea era mai ales pentru băieţi.

¹⁹ În cartea sa Jerusalem in the Time of Jesus, J. Jeremias scrie: „În general poziţia femeii în legislaţia religioasă este exprimată cel mai bine prin această formulă repetată constant: «Femei, sclavi (dintre naţiuni) şi copii.» . . . La toate acestea noi mai putem adăuga că existau o mulţime de păreri dispreţuitoare la adresa femeilor. . . . Avem prin urmare impresia . . . că iudaismul din vremea lui Isus desconsidera şi el femeile.“

Femei fidele care îl aşteptau pe Mesia

20, 21. (a) În ciuda atitudinii dispreţuitoare a conducătorilor iudei faţă de femei, cine se afla printre aceia ce vegheau pe măsură ce timpul venirii lui Mesia se apropia? (b) De unde reiese că Elisabeta şi Maria aveau o profundă devoţiune sfîntă?

²⁰ Această atitudine dispreţuitoare faţă de femei era un alt mod în care rabinii iudei «desfiinţau cuvîntul lui Dumnezeu prin tradiţia lor.» (Marcu 7:13) Dar în ciuda acestui dispreţ, pe măsură ce se apropia timpul sosirii lui Mesia, unele femei evlavioase erau treze, veghind. Una dintre acestea a fost Elisabeta, soţia preotului levit Zaharia. Ea şi soţul ei erau „drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblînd fără pată în toate poruncile şi rînduielile DOMNULUI.“ (Luca 1:5, 6) Elisabeta a primit favoarea lui Iehova prin faptul că, deşi sterilă şi bine înaintată în vîrstă, ea a devenit mama lui Ioan Botezătorul. — Luca 1:7, 13.

²¹ Mişcată de spiritul sfînt, Elisabeta şi–a exprimat iubirea profundă faţă de o altă femeie evlavioasă din zilele sale, faţă de o rudă a ei, pe nume Maria. Cînd, pe la sfîrşitul anului 3 î.e.n., îngerul Gabriel a înştiinţat–o pe Maria că va concepe în mod miraculos un copil (pe Isus), el i s–a adresat numind–o «cea căreia i s–a făcut mare har», apoi a spus: „DOMNUL este cu tine.” Imediat după aceea Maria a vizitat–o pe Elisabeta, care a binecuvîntat–o pe ea şi pe copilul cu care era însărcinată, numindu–l pe Isus «Domn» înainte chiar de naşterea lui. La aceasta, Maria a înălţat expresii de laude lui Iehova depunînd astfel o elocventă mărturie despre profunda ei devoţiune sfîntă. — Luca 1:28, 31, 36-55.

22. După naşterea lui Isus, care femeie temătoare de Dumnezeu a demonstrat că se afla printre acelea care îl aşteptau pe Mesia?

²² Cînd s–a născut Isus iar Maria l–a adus la templu în Ierusalim pentru a–l prezenta lui Iehova, o altă femeie temătoare de Dumnezeu, bătrîna profetesă Ana, şi–a exprimat bucuria adresîndu–i mulţumiri lui Iehova şi vorbind despre Isus tuturor celor care îl aşteptau cu nerăbdare pe promisul Mesia. — Luca 2:36-38.

23. Cum vorbeşte apostolul Petru despre femeile fidele precreştine, şi ce întrebări vor fi examinate în articolul următor?

²³ Astfel, pe măsură ce timpul serviciului pămîntesc al lui Isus se apropia, existau încă «femei sfinte care nădăjduiau în Dumnezeu.» (1 Petru 3:5) Unele dintre acestea au devenit discipoli ai lui Isus. Cum le trata Isus? Şi există oare astăzi femei care îşi acceptă bucuroase rolul aşa cum îl trasează Biblia? Aceste întrebări vor fi examinate în articolul următor.

[Note de subsol]

Întrebări recapitulative

◻ Cum contrasta tratamentul femeilor în Israel cu acela din alte ţări?

◻ Care era poziţia relativă a lui Adam şi Eva, şi de ce?

◻ Care era situaţia femeilor israelite sub Lege, şi erau ele desavantajate din punct de vedere spiritual?

◻ Care sînt unele învăţături ce le putem trage din viaţa femeilor proeminente menţionate în Scripturile ebraice?

◻ Ce exemple excelente de credinţă pot fi găsite în ciuda concepţiilor din iudaism?

[Chenarul de la pagina 10]

„FEMEIA CARE SE TEME DE DOMNUL [IEHOVA, NW.]“

„10 Cine poate găsi o femeie cinstitită? Ea este mai de preţ decît mărgăritarele. 11 Inima bărbatului se încrede în ea şi nu duce lipsă de venituri. 12 Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. 13 Ea face rost de lînă şi de in şi lucrează cu mîini harnice. 14 Ea este ca o corabie de negoţ: de departe îşi aduce pîinea. 15 Ea se scoală cînd este încă noapte, dă hrană casei sale şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. 16 Se gîndeşte la un ogor şi–l cumpără; din rodul mîinilor ei sădeşte o vie. 17 Ea îşi încinge mijlocul cu putere şi îşi întăreşte braţele. 18 Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. 19 Ea pune mîna pe furcă şi degetele ei ţin fusul. 20 Ea îşi întinde mîna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit. 21 Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu roşu. 22 Ea îşi face învelitori, are haine de in subţire şi de purpură. 23 Soţul ei este cunoscut la porţi, cînd stă printre bătrînii ţării. 24 Ea face cămăşi şi le vinde şi dă cingători negustorului. 25 Ea este îmbrăcată cu tărie şi demnitate şi rîde de ziua de mîine. 26 Ea deschide gura cu înţelepciune şi pe limba ei este legea bunătăţii. 27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei şi nu mănîncă pîinea lenevirii. 28 Fiii ei se scoală şi o numesc fericită, soţul ei se scoală şi–i aduce laude: 29 «Multe fiice au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.» 30 Dezmierdările sînt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de DOMNUL va fi lăudată. 31 Răsplătiţi–o cu rodul mîinilor ei şi faptele ei s–o laude la porţi.“ — Proverbe 31:10–31.

[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]

Locul femeii în familie era onorat