-
‘Dumnezeu a acceptat darurile lor’Închinarea curată la Iehova – în sfârșit, restabilită!
-
-
Exemplul lăsat de Abel în ce privește închinarea curată
10. De ce putem spune că Abel a lăsat un exemplu în ce privește închinarea curată?
10 Abel i-a adus ofranda lui Iehova, știind că el era singura persoană care merita acest lucru. Darul său era de cea mai bună calitate: Abel a ales „câțiva dintre întâii născuți ai turmei sale”. Deși relatarea nu menționează dacă el i-a adus ca jertfă pe un altar, modul în care și-a oferit darul a fost, evident, acceptat. Dar ce anume face ca Abel să fie un exemplu demn de imitat chiar și după 6 000 de ani? Motivația cu care și-a oferit darul. Abel a avut credință în Dumnezeu și iubire față de normele sale drepte. De unde știm aceasta?
11. De ce l-a numit Isus pe Abel „un om drept”?
11 Să vedem mai întâi ce a spus Isus despre Abel. Isus l-a cunoscut bine pe acest fiu al lui Adam întrucât îl observase din cer cu viu interes. (Prov. 8:22, 30, 31; Ioan 8:58; Col. 1:15, 16) De aceea, când Isus l-a numit pe Abel „un om drept”, afirmația sa reprezenta, în realitate, declarația unui martor ocular. (Mat. 23:35) Un om drept recunoaște că Iehova stabilește normele cu privire la ce este bine și ce este rău și arată prin cuvinte și fapte că acceptă aceste norme de dreptate. (Compară cu Luca 1:5, 6.) Pentru a câștiga reputația de om drept este nevoie de timp. Astfel, încă dinainte de a-i oferi lui Dumnezeu darul său, Abel trebuie să fi dovedit că trăia potrivit normelor lui Iehova. Dar acest lucru nu a fost ușor. Este puțin probabil ca fratele său mai mare, Cain, să fi avut o influență pozitivă asupra lui deoarece inima acestuia devenise rea. (1 Ioan 3:12) Mama sa încălcase o poruncă clară dată de Dumnezeu, iar tatăl său se răzvrătise împotriva lui Iehova, vrând să decidă el însuși ce este bine și ce este rău. (Gen. 2:16, 17; 3:6) Cât de curajos a fost Abel când a ales o cale atât de diferită de cea pe care umbla familia sa!
12. Ce diferență majoră a fost între Cain și Abel?
12 În continuare, să observăm că apostolul Pavel a pus în legătură dreptatea cu credința. El a scris: „Prin credință, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai valoroasă decât a lui Cain și prin această credință a primit dovada că era drept”. (Evr. 11:4) Cuvintele lui Pavel arată că, spre deosebire de Cain, Abel a fost motivat de o credință autentică în Iehova și în modul său de a acționa, credință dovedită pe parcursul întregii sale vieți.
13. Ce învățăm din exemplul lui Abel?
13 Din exemplul lui Abel învățăm că închinarea curată poate veni doar dintr-o inimă cu motivații curate, adică o inimă cu o credință puternică în Iehova și cu o profundă apreciere față de normele sale drepte. În plus, învățăm că închinarea curată presupune mai mult decât un singur act de devoțiune. Ea vizează tot ce facem, da, întreaga noastră viață.
-