Capitolul 3
Ce spune Geneza?
1. (a) Care este scopul discuţiei privitoare la Geneza şi ce nu trebuie să uităm? (b) Cum sînt prezentate evenimentele în primul capitol al Genezei?
CA ŞI în cazul altor lucruri care sînt reprezentate greşit sau înţelese greşit‚ primul capitol al Bibliei merită cel puţin o examinare obiectivă. Nu este vorba de o denaturare a relatării biblice pentru a o adapta vreunei teorii oarecare‚ ci de a cerceta şi a stabili dacă este în armonie cu faptele cunoscute. Să nu uităm‚ de asemenea‚ că relatarea Genezei n-a fost scrisă pentru a arăta „cum a avut loc“ creaţia. În schimb‚ ea prezintă evenimentele majore în mod progresiv‚ descriind ce lucruri au fost formate‚ ordinea în care au fost formate şi intervalul de timp‚ sau „ziua“ în care a apărut prima dată fiecare.
2. (a) Din al cui punct de vedere sînt descrise evenimentele Genezei? (b) Cum arată lucrul acesta descrierea luminătorilor?
2 Cînd examinăm relatarea Genezei‚ este util să reţinem că ea abordează lucrurile din punctul de vedere al omului de pe pămînt. Astfel‚ ea descrie evenimentele de parcă ar fi fost văzute de către observatori umani‚ care ar fi fost prezenţi. Faptul acesta se poate observa din felul în care Geneza tratează evenimentele din cea de a patra „zi“ a ei. Soarele şi luna sînt descrise‚ în comparaţie cu stelele‚ ca nişte mari luminători. Totuşi‚ multe stele sînt mult mai mari decît soarele nostru‚ iar luna este neînsemnată în comparaţie cu ele‚ dar nu şi pentru un observator terestru. Astfel‚ aşa cum este el văzut de pe pămînt‚ soarele ne apare ca un ’luminător mai mare‚ care stăpîneşte ziua‘‚ iar luna ca un ’luminător mai mic‚ ce domină noaptea‘. — Geneza 1:14–18.
3. Cum este descris pămîntul înainte de „ziua“ întîi?
3 Prima parte a Genezei arată că pămîntul putea să fi existat cu miliarde de ani înainte de prima „zi“ a Genezei‚ deşi ea nu spune cu cît timp anume. Ea descrie însă care era starea pămîntului înainte de-a fi început acea primă „zi“: „Iar pămîntul era inform şi pustiu şi pe suprafaţa talazurilor adîncului era întuneric; şi forţa activă a lui Dumnezeu se mişca încoace şi încolo pe suprafaţa apelor.“ — Geneza 1:2.
Durata unei „zile“ din Geneza?
4. Ce indiciu există în însăşi relatarea despre creaţie că termenul „zi“ nu înseamnă doar un interval de 24 de ore?
4 Cuvîntul „zi“‚ utilizat în capitolul întîi al Genezei‚ este considerat de către mulţi drept un interval de 24 de ore. Dar în Geneza 1:5 se spune că însuşi Dumnezeu a făcut o separare în cadrul zilei‚ delimitînd două perioade mai scurte‚ iar pe cea luminată a numit-o „zi“. În Geneza 2:4 toate zilele de creare sînt numite o singură „zi“: „Aceasta este istoria cerurilor şi a pămîntului în timpul creării lor‚ în ziua [toate cele şase perioade de creare] în care Iehova Dumnezeu a făcut pămîntul şi cerul.“
5. Care este unul dintre sensurile cuvîntului ebraic pentru „zi“‚ sens care arată că prin „zi“ se pot înţelege perioade mai lungi?
5 Cuvîntul ebraic yohm‚ tradus „zi“‚ poate desemna perioade de timp de lungimi diferite. Printre sensurile lui posibile‚ lucrarea Old Testament Word Studies (Studii de lexic al Vechiului Testament)‚ de William Wilson‚ îl include şi pe următorul: „Zi; exprimă în mod frecvent ideea de timp în general sau de timp îndelungat; o întreagă perioadă luată în considerare (. . .) [Cuvîntul] zi mai exprimă şi ideea unei anumite epoci sau a unui timp în care se produc anumite evenimente extraordinare.“1 Această explicaţie din urmă pare să fie aplicabilă „zilelor“ de creare‚ deoarece‚ evident‚ ele au fost perioade în care se arată că s-au petrecut evenimente extraordinare. Este vorba‚ de asemenea‚ de perioade mult mai lungi decît un interval de 24 de ore.
6. Din ce motiv utilizarea termenilor „seară“ şi „dimineaţă“ nu limitează neapărat o „zi“ la 24 de ore?
6 Capitolul 1 din Geneza utilizează în legătură cu perioadele de creare termenii „seară“ şi „dimineaţă“. Nu indică‚ oare faptul acesta că ele erau zile de 24 de ore? Nu neapărat. În unele părţi oamenii se referă adesea la durata de viaţă a unui om cu expresia „zilele sale“. Ei vorbesc despre ’zilele părinţilor noştri‘ sau despre ’zilele lui Shakespeare‘. Această durată de viaţă sau „zile“ ale cuiva se poate spune că au subîmpărţiri ca şi ziua obişnuită‚ putîndu-se vorbi despre „zorii“ sau dimineaţa vieţii cuiva‚ ca şi despre „apusul“ sau sfîrşitul vieţii lui. Astfel‚ ’dimineaţa‘ şi ’seara‘ din capitolul 1 al Genezei nu limitează nici ele sensul cuvîntului „zi“ la 24 de ore.
7. Cum arată alte utilizări ale cuvîntului „zi“ că putea fi vorba de perioade mai lungi de 24 de ore?
7 Aşa cum este folosită în Biblie‚ „ziua“ poate include iarna şi vara‚ trecerea anotimpurilor (Zaharia 14:8). „Ziua secerişului“ include mai multe zile. (Vezi Proverbe 24:13 şi Geneza 30:14.) O mie de ani sînt asemănaţi cu o singură zi (Psalm 90:4; 2 Petru 3:8, 10). „Ziua judecăţii“ cuprinde mulţi ani (Matei 10:15; 11:22–24). Ar părea raţional să credem că „zilele“ Genezei ar fi putut cuprinde‚ tot la fel‚ lungi perioade de timp‚ chiar milenii. Dar ce-a avut loc în cursul acelor ere de creare? Este oare ştiinţifică relatarea biblică privitoare la ele? Urmăriţi în cele ce urmează o trecere în revistă a acestor „zile“‚ aşa cum sînt ele prezentate în Geneza.
Prima „zi“
8, 9. Ce a ajuns să fie în prima „zi“? Afirmă oare Geneza că atunci au fost create soarele şi luna?
8 „«Să se facă lumină.» Atunci‚ s-a făcut lumină. Şi Dumnezeu a numit lumina Zi‚ iar întunericul l-a numit Noapte. Şi a ajuns să fie seară şi a ajuns să fie dimineaţă‚ o primă zi.“ — Geneza 1:3, 5.
9 Fireşte că soarele şi luna se aflau în spaţiul cosmic cu mult înainte de această primă „zi“‚ dar lumina lor nu ajungea pe suprafaţa pămîntului‚ astfel încît să poată fi văzută de un observator terestru. Acum‚ în această primă „zi“‚ evident că lumina a devenit vizibilă pe pămînt‚ şi‚ datorită mişcării de rotaţie a pămîntului în jurul axei sale‚ au început să se succeadă pe pămînt‚ alternativ‚ zilele şi nopţile.
10. În ce mod a putut să apară acea lumină? La ce fel de lumină se face referire?
10 În mod evident‚ lumina a apărut printr-un proces progresiv‚ care a durat o perioadă mai lungă de timp‚ şi nu s-a produs instantaneu‚ ca aprinderea unui bec prin acţionarea întrerupătorului. Lucrul acesta este bine redat în traducerea Genezei efectuată de J.W. Watts. Acesta spune: „Şi lumina a venit treptat în existenţă“ (A Distinctive Translation of Genesis). Aceasta era lumina care provenea de la soare‚ dar soarele însuşi nu putea fi văzut prin norii care acopereau cerul. Aşadar‚ lumina care ajungea pe pămînt era o „lumină difuză“‚ după cum arată un comentariu din Emphasised Bible a lui Rotherham asupra versetului 3 din primul capitol al Genezei. — Vezi nota de subsol b la versetul 14.
„Ziua“ a doua
11, 12. (a) Ce prezentare este făcută în legătură cu „ziua“ a doua? (b) Cum a fost tradus uneori‚ în mod greşit‚ cuvîntul ebraic ce denumeşte cele petrecute în ziua a doua‚ dar care este adevăratul sens al cuvîntului?
11 „«Să fie o întindere între ape şi să se producă o separare între ape şi ape.» Atunci Dumnezeu a făcut întinderea şi a făcut o separare între apele care trebuia să fie dedesubtul întinderii şi apele care trebuia să fie deasupra întinderii. Şi aşa a ajuns să fie. Şi Dumnezeu a numit întinderea Cer.“ — Geneza 1:6–8.
12 În loc de „întindere“‚ unele traduceri utilizează cuvîntul „firmament“. Pe această bază s-a acreditat părerea că relatarea Genezei a fost împrumutată din miturile despre creaţie care prezintă acest „firmament“ drept o boltă metalică. Dar însăşi King James Version Bible (Biblia engleză versiunea Regele Iacob)‚ care utilizează cuvîntul „firmament“‚ îl explică‚ într-o notă marginală‚ prin „întindere“. Aceasta‚ deoarece cuvîntul ebraic raqiʹa‛‚ tradus prin „întindere“‚ înseamnă a întinde‚ a răspîndi sau a extinde.
13. Aspectul întinderii trebuie să fi fost ca şi cum s-ar fi întîmplat ce anume?
13 Raportul Genezei afirmă că Dumnezeu a făcut întinderea dar nu ne spune şi cum anume a făcut-o. Dar oricum‚ separarea prezentată în Geneza a avut loc şi era ca şi cum ’apele de sus‘ ar fi fost împinse de la suprafaţa pămîntului. Iar mai tîrziu‚ s-a putut spune ’păsările să zboare pe întinderea cerurilor‘‚ după cum se declară la Geneza 1:20.
„Ziua“ a treia
14. Cum este descrisă cea de a treia zi?
14 „«Apele de sub ceruri să se adune într-un singur loc şi să apară uscatul.» Şi aşa a ajuns să fie. Şi Dumnezeu a numit uscatul Pămînt‚ iar reunirea de ape a numit-o Mări“ (Geneza 1:9, 10). Nici de această dată relatarea nu arată cum s-a petrecut lucrul acesta. Fără îndoială că formarea zonei uscatului trebuie să fi implicat colosale mişcări tectonice. Geologii explică asemenea uriaşe transformări drept rezultat al unor catastrofe. Dar Geneza indică existenţa unei dirijări şi a unui control exercitat de către un Creator.
15, 16. (a) Asupra căror aspecte referitoare la pămînt i s-a atras atenţia lui Iov? (b) Cît de adînc sînt „înrădăcinaţi“ munţii şi continentele? Ce este asemănat cu o „piatră unghiulară“ a pămîntului?
15 În relatarea biblică în care Dumnezeu este prezentat chestionîndu-l pe Iov cu privire la cunoştinţele sale despre pămînt‚ sînt descrise o serie de evenimente din istoria geologică a planetei‚ referitoare la dimensiunile ei‚ la masele de nori‚ la mări şi la modul în care uscatul a fost pus drept hotar în calea valurilor lor şi multe alte lucruri privitoare în general la creaţie‚ evenimente care s-au desfăşurat pe parcursul a lungi perioade de timp. Printre altele‚ asemănînd pămîntul cu o construcţie‚ Biblia spune că Dumnezeu l-a întrebat pe Iov: „În ce au fost înfipte soclurile lui cu incastru‚ sau cine i-a pus piatra unghiulară?“ — Iov 38:6.
16 Este interesant faptul că‚ asemenea unor „socluri cu incastru“‚ scoarţa terestră este mult mai groasă sub continente şi chiar şi mai groasă sub lanţurile muntoase‚ intrînd adînc în mantaua inferioară‚ cum intră rădăcinile copacilor în sol. „Ideea că munţii şi continentele au rădăcini a fost cercetată de repetate ori şi dovedită valabilă“‚ afirmă Putnam’s Geology.2 Crusta suboceanică nu are decît 8 km grosime‚ dar rădăcinile continentale pătrund pînă la circa 32 de km‚ iar rădăcinile munţilor pătrund de circa două ori mai mult. Iar toate învelişurile pămîntului presează spre interior‚ din toate direcţiile‚ asupra nucleului pămîntului‚ acesta constituind‚ astfel‚ o mare „piatră unghiulară“ de sprijin.
17. Ce fapt este important cu privire la apariţia uscatului?
17 Dar indiferent ce mijloace au fost utilizate pentru a se realiza apariţia uscatului‚ fapt important este că atît Biblia cît şi ştiinţa o recunosc drept una dintre etapele formării pămîntului.
Plantele de uscat în „ziua“ a treia
18, 19. (a) În afară de uscat‚ ce altceva a mai apărut în „ziua“ a treia? (b) Ce anume omite să facă relatarea Genezei?
18 Relatarea biblică adaugă: „«Să facă pămîntul să crească iarbă‚ vegetaţie purtînd sămînţă‚ pomi fructiferi producînd rod conform speciilor lor‚ a cărui sămînţă este în el‚ pe pămînt.» Şi aşa a ajuns să fie.“ — Geneza 1:11.
19 Astfel‚ spre încheierea acestei perioade de creare‚ a treia la număr‚ au fost create trei mari categorii de plante de uscat. În acest moment lumina difuză trebuie să fi devenit suficient de intensă pentru a se putea produce procesul fotosintezei‚ indispensabil plantelor verzi. În paranteză spus‚ în acest loc relatarea nu menţionează toate „speciile“ care au venit în existenţă. Organismele microscopice‚ plantele acvatice şi altele‚ nu sînt specificate cu numele‚ dar probabil că ele au fost create în această „zi“.
„Ziua“ a patra
20. Ce diviziuni ale timpului au devenit posibile prin apariţia luminătorilor în întindere?
20 „«Să fie luminători în întinderea cerurilor‚ ca să facă o separare între zi şi noapte; şi ei trebuie să servească drept semne şi pentru anotimpuri şi pentru zile şi pentru ani. Şi ei trebuie să servească drept luminători în întinderea cerurilor‚ pentru a străluci pe pămînt.» Şi aşa a ajuns să fie. Şi Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători‚ luminătorul mai mare‚ ca să domine ziua‚ şi luminătorul mai mic‚ ca să domine noaptea‚ precum şi stelele.“ — Geneza 1:14–16; Psalm 136:7–9.
21. Cum se deosebeşte lumina din „ziua“ a patra de aceea din „ziua“ întîi?
21 Anterior‚ în legătură cu „ziua“ întîi a fost utilizată expresia „Să se facă lumină“. Cuvîntul ebraic folosit aici pentru „lumină“ este ’ohr‚ care înseamnă lumină în sens general. Dar în legătură cu „ziua“ a patra cuvîntul ebraic se schimbă în ma·’ohrʹ‚ care înseamnă sursă de lumină. Într-o notă de subsol în legătură cu „Luminătorii“‚ Rotherham spune în a sa Emphasised Bible: „În vers. Ge 1:3 ’ôr [’ohr]‚ lumină difuză“. El arată apoi în continuare că cuvîntul ebraic ma·’ohrʹ din versetul Ge 1:14 înseamnă „sursă de lumină“. În „ziua“ întîi lumina difuză‚ străbătea‚ în mod evident‚ straturi succesive de „scutece“‚ care înfăşurau pămîntul‚ dar sursele acelei lumini nu puteau fi văzute de către un observator terestru‚ din cauza straturilor de nori care acopereau încă pămîntul. Acum‚ în această a patra „zi“‚ lucrurile‚ evident‚ s-au schimbat.
22. Ce proces care a început în „ziua“ a patra a putut contribui la viitoarea viaţă animală?
22 O atmosferă iniţial bogată în bioxid de carbon se poate să fi creat condiţiile unui climat foarte cald pe întreaga suprafaţă a planetei. Dar creşterea luxuriantă a vegetaţiei în cursul celei de a treia şi a patra perioade de creare a absorbit o parte din această pătură de bioxid de carbon care păstra căldura. La rîndul ei‚ vegetaţia elibera oxigenul care era indispensabil vieţii animale.
23. Ce transformări importante au avut loc în acest timp?
23 Dacă ar fi existat acum un observator terestru‚ el ar fi fost în măsură să distingă soarele‚ luna şi stelele‚ care aveau să servească „drept semne şi pentru anotimpuri şi pentru zile şi pentru ani“ (Geneza 1:14). Luna avea să indice scurgerea lunilor lunare‚ iar soarele trecerea anilor solari. Anotimpurile‚ care au venit în existenţă acum‚ în această a patra „zi“ aveau să fie‚ fără îndoială‚ mult mai temperate decît au devenit ele mai tîrziu. — Geneza 1:15; 8:20–22.
„Ziua“ a cincea
24. Ce feluri de creaturi ni se spune că au apărut în „ziua“ a cincea? Între ce limite aveau să se reproducă ele?
24 „«Să mişune apele de o mişunare de suflete vii şi creaturi zburătoare să zboare deasupra pămîntului‚ pe faţa întinderii cerurilor.» Şi Dumnezeu a început să creeze marii monştri marini şi‚ conform speciei lor‚ orice suflet viu care se mişcă‚ de care mişună apele şi orice creatură zburătoare înaripată‚ conform speciei sale.“ — Geneza 1:20, 21.
25. Cum au fost numite creaturile care au apărut în „ziua“ a cincea?
25 Este interesant de remarcat faptul că creaturile animale de care aveau să mişune apele sînt numite „suflete vii“. Acelaşi termen este folosit şi pentru ’creaturile zburătoare care urmau să zboare deasupra pămîntului‚ pe faţa întinderii cerurilor‘. Şi în acelaşi termen sînt cuprinse şi formele de viaţă marină şi aeriană‚ de pildă monştrii mărilor‚ ale căror rămăşiţe fosile au fost descoperite în ultima vreme de către savanţi.
„Ziua“ a şasea
26–28. Ce a avut loc în „ziua“ a şasea? Ce anume a fost remarcabil cu privire la ultimul act al creaţiei?
26 „«Să producă pămîntul suflete vii‚ potrivit speciilor lor: animal domestic şi animal care se mişcă şi fiara sălbatică a pămîntului‚ potrivit speciei sale!» Şi aşa a ajuns să fie.“ — Geneza 1:24.
27 Aşadar‚ în „ziua“ a şasea au apărut animalele terestre prezentate drept sălbatice şi domestice. Dar această ultimă „zi“ încă nu se sfîrşise. Urma încă să apară ultima şi cea mai remarcabilă „specie“:
28 „Apoi Dumnezeu a spus: «Să facem omul după imaginea noastră‚ potrivit cu asemănarea noastră şi să ţină în supunere peştii mării şi creaturile zburătoare ale cerurilor şi animalele domestice şi tot pămîntul şi orice animal care se mişcă pe pămînt.» Şi Dumnezeu a procedat la crearea omului după imaginea sa‚ l-a creat potrivit imaginii lui Dumnezeu; i-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc.“ — Geneza 1:26, 27.
29, 30. Cum trebuie înţeleasă deosebirea dintre capitolul 2 şi capitolul 1 al Genezei?
29 Capitolul 2 al Genezei adaugă‚ evident‚ unele detalii. El nu este însă‚ aşa cum au dedus unii‚ o altă relatare despre creaţie‚ în contradicţie cu cea din capitolul 1. El revine asupra unui moment precis din cadrul „zilei“ a treia‚ după apariţia uscatului‚ dar înainte de a fi fost create plantele de uscat‚ adăugînd cîteva detalii interesante cu privire la apariţia creaturilor umane: sufletul viu Adam‚ locuinţa sa edenică şi soţia sa Eva. — Geneza 2:5–9, 15–18, 21, 22.
30 Cele de mai sus ne sînt prezentate pentru a ne ajuta să înţelegem ce spune Geneza. Şi această relatare foarte realistă arată că procesul creator nu s-a desfăşurat doar pe parcursul a 144 de ore (6 ori 24)‚ ci pe parcursul a multe milenii.
De unde ştia scriitorul Genezei aceste lucruri?
31. (a) Cum reprezintă unii în mod greşit relatarea Genezei? (b) De unde se vede că argumentele lor sînt inexacte?
31 Mulţi oameni găsesc că este greu de acceptat această relatare despre creaţie. Ei susţin că ea îşi are originea în miturile despre creaţie ale popoarelor antichităţii‚ în primul rînd în acelea ale Babilonului antic. Însă‚ potrivit observaţiei unui dicţionar biblic de dată recentă: „Încă nu a fost descoperit nici un mit care să se refere în mod explicit la crearea universului“‚ iar miturile „se caracterizează prin politeism şi lupte pentru supremaţie între zeităţi‚ în contrast evident cu monoteismul ebr[aic] al [Genezei] 1 şi 2.“3 Cu privire la legendele babiloniene despre creaţie‚ membrii consiliului de administraţie de la British Museum au declarat: „Concepţiile fundamentale ale relatărilor babiloniene şi ebraice sînt radical diferite.“4
32. Cum s-a dovedit relatarea despre creaţie din Geneza drept un temeinic document ştiinţific?
32 Din cele examinate pînă acum‚ relatarea despre creaţie a Genezei apare ca un temeinic document ştiinţific. Ea dezvăluie apariţia principalelor grupe de plante şi animale‚ cu numeroasele lor varietăţi‚ care se reproduc numai „conform speciei lor“. Documentele fosile confirmă faptul acesta. Ele arată că‚ în realitate‚ fiecare „specie“ a apărut brusc‚ fără nici o formă de tranziţie înrudită cu vreo „specie“ anterioară‚ aşa cum pretinde teoria evoluţiei.
33. Numai de unde ar putea proveni informaţiile incluse în relatarea despre creaţie din Geneza?
33 Toată ştiinţa înţelepţilor Egiptului nu i-ar fi putut oferi lui Moise nici o cheie a cunoaşterii procesului de creaţie. Miturile despre creaţie ale popoarelor antichităţii nu au nimic asemănător cu ceea ce a scris Moise în Geneza. De unde a aflat atunci Moise toate aceste lucruri? Evident că de la cineva care a fost de faţă la acele evenimente ale creării.
34. Ce alt fapt subliniază valabilitatea ordinii în care prezintă Geneza evenimentele creaţiei?
34 Calculul probabilităţii matematice ne oferă o puternică dovadă că relatarea despre creaţie din Geneza trebuie să fi provenit dintr-o sursă care dispunea de cunoaşterea deplină a evenimentelor. Relatarea consemnează 10 etape principale care se succedă în următoarea ordine: (1) începutul; (2) un pămînt în stare primară‚ scufundat în întuneric şi înfăşurat în gaze grele şi apă; (3) lumina; (4) întinderea sau atmosfera; (5) marile zone ale uscatului; (6) plante terestre; (7) luna‚ soarele şi stelele observabile în întindere şi începerea anotimpurilor; (8) monştrii marini şi creaturile zburătoare; (9) animale sălbatice şi domestice‚ mamiferele; (10) omul. Ştiinţa confirmă că aceste etape au avut loc în această ordine generală. Ce şanse există ca acela care a redactat Geneza să fi nimerit din întîmplare această ordine? Tot atîtea cîte ar exista de a scoate la întîmplare numerele de la 1 la 10‚ dintr-o cutie‚ şi de a le aşeza în ordinea consecutivă‚ cu ochii legaţi. Şansele de a face lucrul acesta de la prima încercare sînt de 1 la 3.628.800! Aşadar‚ ar fi total nerealist să afirmăm că redactorul Genezei ar fi consemnat evenimentele menţionate mai sus în ordinea corectă‚ fără să fi cunoscut de undeva faptele.
35. Ce întrebări se ridică şi unde vor fi discutate răspunsurile?
35 Teoria evoluţionistă însă nu are în vedere un Creator care exista‚ care cunoştea faptele şi care putea dezvălui oamenilor acele fapte. În schimb‚ ea atribuie apariţia vieţii pe pămînt generaţiei spontanee a organismelor vii din substanţe chimice inerte. Dar s-ar fi putut oare ca nişte reacţii chimice nedirijate să dea naştere vieţii din pură întîmplare? Sînt oare oamenii de ştiinţă ei înşişi convinşi că s-ar fi putut întîmpla lucrul acesta? Vă invităm să citiţi capitolul următor.
[Text generic pe pagina 25]
Relatarea Genezei este făcută din punctul de vedere al unui observator de pe pămînt
[Text generic pe pagina 36]
Documentele fosile confirmă că formele de viaţă se reproduc numai „conform speciei lor“
[Chenarul de la pagina 35]
Mitul babilonian despre creaţie‚ despre care unii pretind că ar constitui o bază a relatării despre creaţie din Geneza:
Zeul Apsu şi zeiţa Tiamat i-au făcut pe ceilalţi zei.
Mai tîrziu Apsu s-a supărat pe aceşti zei şi a căutat să-i ucidă‚ dar a fost el ucis de către zeul Ea.
Tiamat a căutat să se răzbune şi să-l ucidă pe Ea‚ dar a fost ucisă ea de Marduk‚ fiul lui Ea.
Marduk i-a despicat corpul în două şi dintr-o jumătate a făcut cerul iar din cealaltă jumătate a făcut pămîntul.
Apoi Marduk‚ cu ajutorul lui Ea‚ a făcut omenirea‚ din sîngele unui alt zeu‚ Kingu.a
Vi se poate părea‚ oare‚ că o istorisire de genul acesta are vreo asemănare cu relatarea despre creaţie din Geneza?
[Chenarul de la pagina 36]
Un renumit geolog a afirmat următoarele cu privire la relatarea despre creaţie din Geneza:
„Dacă‚ în calitate de geolog‚ aş fi solicitat să explic pe scurt ideile noastre moderne despre originea pămîntului şi despre dezvoltarea vieţii de pe pămînt în faţa unei populaţii simple‚ de păstori‚ asemenea triburilor cărora le-a fost adresată cartea Genezei‚ n-aş putea face nimic altceva decît să urmez îndeaproape cea mai mare parte a primului capitol al Genezei.“b Acest geolog‚ al cărui nume este Wallace Pratt a remarcat‚ de asemenea‚ că ordinea evenimentelor — de la originea oceanelor la apariţia uscatului‚ de la apariţia vieţii acvatice la păsări şi apoi la mamifere — este‚ în esenţă‚ succesiunea principalelor ere geologice.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]
Ziua I: „Să se facă lumină“
[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]
Ziua a II-a: „Să fie o întindere“
[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]
Ziua a III-a: „Să apară uscatul“
[Legenda ilustraţiei de la pagina 30]
Ziua a III-a: „Să facă pămîntul să crească iarbă“
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 31]
Ziua a IV-a: ’Să fie luminători în întindere‚ cel mai mare pentru a domina ziua şi cel mai mic pentru a domina noaptea‘
[Legenda ilustraţiei de la pagina 32]
Ziua a V-a: ’Să mişune apele de suflete vii şi creaturi zburătoare să zboare deasupra pămîntului‘
[Legenda ilustraţiei de la pagina 33]
Ziua a VI-a: ’Animale domestice şi fiare sălbatice‚ conform speciei lor‘
[Legenda ilustraţiei de la pagina 34]
Ziua a VI-a: ’I-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc‘
[Legenda fotografiei de la pagina 37]
Şansele de a face lucrul acesta de la prima încercare sînt de 1 la 3.628.800