Părinţi‚ ocrotiţi-vă copiii

CE AŢI face dacă fiul vostru v-ar spune că este presat de colegii de şcoală ca să consume droguri? Sau, cum aţi reacţiona dacă fiica voastră v-ar spune că băieţii din şcoală se ţin scai de ea?

Bineînţeles că nu aţi întîrzia să faceţi ceva în sensul acesta, nu-i aşa? Probabil că aţi încerca să verificaţi cele relatate şi să vedeţi ce puteţi intreprinde ca să vă ocrotiţi copilul. Cel puţin acesta ar fi felul în care consideraţi că ar trebui să reacţioneze un părinte. În realitate însă, lucrurile nu stau aşa. De obicei, cînd părintele află aceste lucruri este deja prea tîrziu. Din nefericire, deseori singura reacţie a părintelui este aceasta: „Cum de s-a întîmplat tocmai băiatului meu (sau fetei mele)?“

Asupra tinerilor se fac presiuni

Ca părinţi, ştiţi oare la ce presiuni sînt supuşi copiii voştri? Sînteţi conştienţi de problemele cu care ei sînt confruntaţi zilnic? Apostolul Petru ne avertizează: „Păstraţi-vă echilibrul, fiţi vigilenţi. Adversarul vostru, Diavolul, umblă de jur împrejur ca un leu care răcneşte, căutînd să dovereze pe cineva“ (1 Petru 5:8). Deşi Satan urmăreşte să-i învingă şi să-i facă robi pe toţi oamenii, fie tineri, fie bătrîni, el constituie, evident, un pericol mai mare la adresa tinerilor lipsiţi de experienţă, pe care îi supune la presiuni puternice.

Să menţionăm doar cîteva exemple. Sub titlul „Infracţiunile comise de minori au ajuns la 52% din numărul total de infracţiuni“, ziarul japonez Mainichi Daily News precizează că, dintre faptele comise de delincvenţii juvenili, „infracţiunile făcute de tinerii de 14 ani se află pe primul loc“. Iar în Statele Unite, 3,3 milioane dintre tinerii între 14 şi 17 ani creează dificultăţi din cauza consumului de alcool, unul din şase adolescenţi se droghează cu regularitate şi în fiecare an mame adolescente necăsătorite dau naştere la 500 000 de copii. Adevărul este că indiferent de locul în care trăiţi, copiii voştri nu sînt imuni la valul de infracţiuni şi de acte de violenţă şi imoralitate comise de tineri, val care a inundat întregul pămînt.

Îi puteţi ajuta

Toate aceste lucruri demonstrează că tinerii de astăzi sînt angrenaţi într-o luptă crîncenă. Fie că ei îşi dau seama, fie că nu, pentru a ieşi victorioşi din această luptă ei au nevoie de ajutor din partea oamenilor maturi, care posedă experienţă. Dacă sînteţi părinţi, aveţi capacitatea de a da acest ajutor copiilor voştri? Sînteţi dispuşi să faceţi eforturile necesare pentru a-i ajuta?

Despre felul în care pot fi ajutaţi copiii s-a vorbit şi s-a scris mult. Nu ne putem plînge că ne lipsesc sfaturile în acest domeniu. De fapt, problema constă în a decide care concepţie, dintre numeroasele opinii contradictorii formulate pe această temă, trebuie urmată. De exemplu, un expert ar putea spune că bătaia este bună. Un altul e de părere că ea nu trebuie aplicată niciodată. În sfîrşit, un al treilea ar putea spune că, dacă nu vrei ca odrasla ta să fie răsfăţată, să nu o recompensezi niciodată pentru faptele bune pe care le face. Iar al patrulea, îţi spune că dacă vrei să ai un copil în care să-ţi pui nădejdea, laudele şi recompensele joacă un rol esenţial în educarea lui. Avînd în vedere cele de mai sus, nici nu-i de mirare că, potrivit cuvintelor unui medic de la Spitalul de copii din Toronto, Canada, actualmente avem „o generaţie de părinţi cărora aproape că le este frică să fie părinţi.“

Văzînd, aşadar, cît de gravă este situaţia şi numeroasele eşecuri care se înregistrează în această privinţă, poate că vă întrebaţi dacă este într-adevăr posibil să vă educaţi în aşa fel copiii, încît să devină maturi, echilibraţi şi, mai presus de toate, persoane care manifestă devoţiune sfîntă în epoca actuală. Înainte de a vă resemna spunîndu-vă că acest lucru nu este posibil, să ne reamintim ce a spus apostolul Pavel: „Taţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci continuaţi să-i instruiţi în disciplina şi sfatul serios al lui Iehova!“ (Efeseni 6:4). Evident, Dumnezeu nu ar fi dat această responsabilitate părinţilor, dacă ea nu ar putea fi dusă la îndeplinire.

O familie exemplară

Noe şi familia sa au trăit într-o perioadă foarte asemănătoare cu perioada în care trăim noi. Potrivit relatării biblice, în timpul acela „Iehova a văzut că răutatea omului era copleşitoare pe pămînt şi că orice înclinaţie a gîndurilor inimii sale era numai rea tot timpul (...) Dumnezeu a văzut pămîntul şi iată că el era ruinat, căci toată carnea îşi ruinase calea pe pămînt.“ — Geneza 6:5, 12.

Cum v-aţi simţi dacă ar trebui să vă creşteţi copiii în asemenea condiţii? Comparînd Geneza 5:32 cu Geneza 7:6, observăm că fiii lui Noe s-au născut în cursul unei perioade de 100 de ani înainte de Potop. Totuşi, cu 120 de ani înainte de Potop, condiţiile se înrăutăţiseră atît de mult încît Iehova Dumnezeu a spus: „Spiritul meu nu va acţiona pe timp nelimitat faţă de om întrucît şi el este carne. Aşadar, zilele lui se vor ridica la o sută douăzeci de ani.“ — Geneza 6:3.

În ciuda acelor condiţii neprielnice, Noe şi soţia sa au reuşit să-i educe pe cei trei fii ai lor, astfel încît să devină tineri temători de Dumnezeu. Manifestînd ascultare şi colaborînd cu părinţii lor, fiii lui Noe au supravieţuit Potopului care a distrus o generaţie de oameni lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu.

Dar care a fost cheia succesului lui Noe? Răspunsul ni-l dă apostolul Pavel, care, sub inspiraţie, a spus aceste cuvinte consemnate în Evrei 11:7: „Prin credinţă Noe, după ce a primit avertisment divin privitor la lucruri care încă nu se vedeau, a dat dovadă de o teamă sfîntă şi a construit o arcă pentru a-şi salva casa.“ De fapt, Geneza 6:22 ne spune: „Noe a făcut potrivit cu tot ce îi poruncise Dumnezeu. El a făcut exact aşa.“

Fără îndoială, fidelitatea lui Noe şi zelul său pentru Iehova a imprimat adînc în cugetul fiilor săi convingerea că este deosebit de important ca ei să manifeste aceste trăsături în viaţa lor. În timpul lucrărilor de construire a arcei, cu siguranţă că Noe a folosit mult timp lucrînd şi discutînd cu fiii săi, împărtăşindu-le învăţătură şi colaborînd cu ei. Şi întrucît Noe era „predicator al dreptăţii“, probabil că i-a învăţat pe membrii familiei sale legile şi cerinţele lui Iehova. Ca atare, familia lui Noe a supravieţuit sfîrşitului acelei lumi vechi „lipsite de devoţiune sfîntă“. — 2 Petru 2:5.

Ce puteţi face

Aşadar, este limpede că exemplul părinţilor joacă un rol important în creşterea şi educarea copiilor. Cînd unui ziarist i s-a cerut să menţioneze cele mai mari obstacole pe care le întîmpină părinţii în educarea copiilor, el a răspuns concis: „Ei înşişi.“ Părinţii care nu practică ceea ce vorbesc acţionează atît împotriva intereselor proprii cît şi împotriva intereselor copiilor. (Vezi Romani 2:21–23.) Consecvenţa în această privinţă este un factor esenţial. Deci părinţii trebuie să se întrebe: Care sînt după părerea mea cele mai importante lucruri în viaţă? Care sînt obiectivele mele?

În Deuteronom 6:7, părinţii găsesc următoarea poruncă: „Şi trebuie să le întipăreşti (cuvintele lui Iehova) în mintea fiului tău şi să vorbeşti despre ele cînd şezi în casa ta şi cînd umbli pe drum, cînd te culci şi cînd te scoli.“ Aceasta înseamnă comunicare. Dar nu orice discuţie este neaparat şi comunicare. Un băiat de 17 ani a relatat că a încercat de două ori să discute cu mama lui despre problema drogurilor, problemă cu care el se confrunta la şcoală. „Mama mi-a spus să-i ocolesc (pe cei care plasează droguri)“, a declarat el. L-a ajutat însă acest sfat? Evident, nu, deoarece băiatul respectiv era încă prins în capcana presiunilor exercitate de plasatorii de droguri şi nu ştia cum să iasă din ea.

Cînd tinerii sînt confruntaţi cu probleme pe care nu ştiu cum să le rezolve, ei fac apel în primul rînd la părinţi ca să găsească o soluţie, lucru care este lăudabil. Dar această încredere se poate nărui uşor dacă părinţii nu manifestă înţelegere faţă de situaţia în care se găsesc copiii lor. Chiar dacă părinţii nu găsesc o soluţie promptă, discuţia dintre ei şi copii rămîne deschisă atunci cînd dau dovadă de înţelegere.

Disciplinarea este un alt factor esenţial în creşterea copiilor. Iată ce spune un proverb biblic: „Nuiaua şi mustrarea, iată ce dă înţelepciune; dar un băiat care este lăsat fără frîu va aduce ruşine mamei sale.“ — Proverbe 29:15.

Cu cîtva timp în urmă, poliţia din Houston, Texas, a distribuit o foaie volantă care conţinea, „12 reguli pentru creşterea copiilor delincvenţi“. Poate că stilul ironic în care este redactată această foaie volantă vă face să rîdeţi, dar aproape fiecare dintre aceste „reguli“ sobre este în legătură cu aplicarea disciplinării sau cu neglijarea ei. Iată cîteva exemple:

◼ „Începeţi din fragedă copilărie să-i daţi copilului orice vrea el. În acest fel, va creşte cu convingerea că lumea are datoria să-l întreţină.“

◼ „Cînd îl auziţi că foloseşte cuvinte urîte, să rîdeţi. Asta îl va face să creadă că este inteligent ...“

◼ „Să nu-i daţi niciodată o educaţie spirituală. Aşteptaţi pînă împlineşte 21a de ani şi apoi lăsaţi-l «să hotărască singur» în această privinţă.“

◼ „Evitaţi să-i spuneţi «ai greşit», deoarece aceasta i-ar putea cauza un complex de vinovăţie ...“

Fireşte că părinţii creştini sînt preocupaţi de creşterea copiilor lor în conformitate cu „disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova“ (Efeseni 6:4). Aceasta nu se poate face fără eforturi susţinute. Dar nici o investiţie de timp şi eforturi nu este prea mare cînd rezultatul final înseamnă viaţă pentru voi şi copiii voştri. — Deuteronom 6:2.

O însărcinare plină de satisfacţii

„Iată, fiii sînt o moştenire de la Iehova; rodul pîntecelui este o răsplată“, spune psalmistul (Psalm 127:3). În pofida trecerii timpului şi a schimbărilor survenite în socieatate, această afirmaţie este valabilă şi astăzi. Dovada o constituie numărul mare de tineri din organizaţia Martorilor lui Iehova care au crescut devenind tineri cu răspundere, respectaţi şi capabili. Ei sînt o cinste pentru ei înşişi, pentru părinţii lor şi, mai presus de toate, pentru Creatorul lor, Iehova Dumnezeu.

Puteţi şi voi să beneficiaţi de asemenea rezultate îmbucurătoare în ceea ce priveşte creşterea copiilor, dacă luaţi acum măsuri corespunzătoare pentru a-i educa, a-i învăţa şi a-i ocroti.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Îndrumarea consecventă, discuţiile prieteneşti şi manifestarea iubirii atunci cînd îi disciplinaţi pe copiii voştri sînt factori esenţiali în procesul de educare a lor