Cetăţile de refugiu — o îngrijire plină de îndurare din partea lui Dumnezeu
„Aceste şase cetăţi să fie un refugiu . . .: acolo va putea să fugă orice om care fără intenţie va lovi mortal pe cineva.“ — NUMERI 35:15.
1. Care este punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la viaţă şi la vina de sânge?
IEHOVA DUMNEZEU consideră viaţa umană ca fiind sacră. Iar viaţa este în sânge (Leviticul 17:11, 14). De aceea, Cain, primul om născut pe pământ, şi-a atras asupra sa vină de sânge atunci când l-a ucis pe fratele său Abel. Prin urmare, Dumnezeu i-a spus lui Cain: „Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine“. Sângele care pătase pământul la locul crimei depunea o mărturie tăcută, totuşi convingătoare, despre viaţa ce fusese scurtată în mod brutal. Sângele lui Abel striga către Dumnezeu cerând răzbunare. — Geneza 4:4–11.
2. Cum a fost scos în evidenţă după potop respectul lui Iehova faţă de viaţă?
2 Respectul lui Dumnezeu faţă de viaţa umană a fost scos în evidenţă după ce dreptul Noe şi familia sa au ieşit din arcă în calitate de supravieţuitori ai potopului mondial. În momentul acela, Iehova a suplimentat hrana omului, incluzând în ea carne de animal, dar fără sânge. El a mai decretat: „Voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice animal; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna fiecăruia, de la fratele lui. Dacă cineva varsă sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui“ (Geneza 9:5, 6). Iehova i-a recunoscut celei mai apropiate rude a victimei dreptul de a-l ucide pe criminal când îl întâlnea. — Numeri 35:19.
3. Ce accent punea Legea mozaică pe caracterul sacru al vieţii?
3 În Legea dată lui Israel prin profetul Moise, caracterul sacru al vieţii era scos în evidenţă de repetate ori. De exemplu, Dumnezeu a poruncit: „Să nu ucizi“ (Exodul 20:13). Respectul faţă de viaţă reieşea şi din ceea ce spunea Legea mozaică cu privire la un accident fatal care implica o femeie însărcinată. Legea preciza că, dacă ea sau copilul ei nenăscut suferea un accident mortal ca urmare a unei lupte între doi bărbaţi, judecătorii trebuiau să analizeze circumstanţele şi gradul de premeditare, însă pedeapsa putea fi suflet pentru suflet sau „viaţă pentru viaţă“ (Exodul 21:22–25). Putea totuşi un ucigaş israelit să scape într-un mod oarecare de consecinţele acţiunii sale violente?
Azil pentru ucigaşi?
4. Ce locuri de azil au existat în trecut în afara Israelului?
4 Spre deosebire de Israel, în alte naţiuni, ucigaşilor şi altor infractori li se acorda azil. Aşa stăteau lucrurile în unele locuri cum era templul zeiţei Artemis din anticul Efes. Despre astfel de locuri se spune: „Unele sanctuare erau cuiburi de criminali şi, adesea, se impunea limitarea numărului de aziluri. În Atena, numai anumite sanctuare erau recunoscute oficial drept refugii (de exemplu, templul lui Teseu pentru sclavi); în timpul lui Tiberius, bandele de criminali din sanctuare deveniseră atât de periculoase, încât dreptul de azil era limitat la câteva oraşe (în anul 22)“ (The Jewish Encyclopedia, 1909, volumul II, pagina 256). Mai târziu, bisericile creştinătăţii au devenit aziluri, însă acest fapt tindea să transfere puterea de la autorităţile civile la preoţi, contravenind unei corecte administrări a justiţiei. Abuzurile au dus în cele din urmă la abolirea acestui aranjament.
5. Ce dovezi există că Legea nu accepta neglijenţa drept scuză pentru obţinerea îndurării atunci când cineva era omorât?
5 La israeliţi, ucigaşilor cu voia nu li se acorda azil. Chiar şi un preot levit care slujea la altarul lui Dumnezeu trebuia să fie dus pentru a fi executat, în cazul în care comitea o crimă pusă la cale cu viclenie (Exodul 21:12–14). În plus, Legea nu accepta neglijenţa drept scuză pentru obţinerea îndurării atunci când cineva era omorât. De exemplu, un bărbat trebuia să facă un parapet la acoperişul plat al casei sale noi. Altminteri, dacă cineva cădea de pe acoperiş şi murea, vina de sânge cădea asupra casei sale (Deuteronomul 22:8). Mai mult, dacă proprietarul unui bou care obişnuia să împungă fusese avertizat, dar nu ţinuse animalul sub pază, şi acesta omora pe cineva, proprietarul boului avea vină de sânge şi putea să fie omorât (Exodul 21:28–32). O altă dovadă a înaltei consideraţii pe care Dumnezeu o acorda vieţii reiese din faptul că oricine lovea mortal un hoţ avea vină de sânge, dacă lucrul acesta se întâmpla în timpul zilei, când intrusul putea fi văzut şi identificat (Exodul 22:2, 3). Este clar deci că dispoziţiile perfect echilibrate ale lui Dumnezeu nu permiteau ca ucigaşii cu voia să scape de pedeapsa capitală.
6. Cum era îndeplinită în Israelul antic legea care pretindea „viaţă pentru viaţă“?
6 Dacă în Israelul antic se comitea o crimă, sângele victimei trebuia răzbunat. Legea care pretindea „viaţă pentru viaţă“ era îndeplinită atunci când ucigaşul era omorât de „răzbunătorul sângelui“ (Numeri 35:19). Răzbunătorul era ruda cea mai apropiată de sex bărbătesc a persoanei ucise. Dar cum stăteau lucrurile cu ucigaşii fără voie?
O îngrijire plină de îndurare din partea lui Iehova
7. Ce îngrijire a furnizat Dumnezeu pentru cei care omorau pe cineva în mod neintenţionat?
7 Dumnezeu a stabilit în mod iubitor cetăţi de refugiu pentru cei care omorau pe cineva în mod întâmplător sau neintenţionat. Referitor la acestea, lui Moise i s-a spus: „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: «Când veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului, să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă fie cetăţi de refugiu, unde să poată fugi ucigaşul care fără intenţie va lovi mortal pe cineva. Şi veţi avea aceste cetăţi ca refugiu de răzbunător, pentru ca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a sta în faţa adunării ca să fie judecat. Din cetăţile pe care le veţi da, şase să vă fie cetăţi de refugiu. Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan şi să daţi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetăţi de refugiu . . . acolo va putea să fugă orice om care fără intenţie va lovi mortal pe cineva»“. — Numeri 35:9–15.
8. Unde erau situate cetăţile de refugiu, şi cum erau ajutaţi ucigaşii fără voie să ajungă la ele?
8 Când au intrat în Ţara Promisă, israeliţii au stabilit, în mod ascultător, şase cetăţi de refugiu. Trei dintre aceste cetăţi — Chedeş, Sihem şi Hebron — erau situate la vest de râul Iordan. La est de Iordan se aflau cetăţile de refugiu Golan, Ramot şi Beţer. Cele şase cetăţi de refugiu erau situate în mod convenabil pe drumuri păstrate în stare bună. De-a lungul acestor drumuri erau amplasate în locuri potrivite indicatoare cu inscripţia „Refugiu“. Acestea indicau direcţia în care se afla cetatea de refugiu, şi ucigaşul fără voie alerga spre cea mai apropiată cetate pentru a-şi salva viaţa. Acolo el era protejat împotriva răzbunătorului sângelui. — Iosua 20:2–9.
9. Pentru ce a stabilit Iehova cetăţile de refugiu, şi pentru al cui folos?
9 Pentru ce a stabilit Dumnezeu cetăţile de refugiu? Pentru ca ţara să nu fie poluată cu sânge nevinovat şi vina de sânge să nu cadă asupra poporului (Deuteronomul 19:10). Pentru al cui folos erau furnizate cetăţile de refugiu? Legea declara: „Aceste şase cetăţi să fie un refugiu pentru fiii lui Israel, pentru străin şi pentru cel care locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să fugă orice om care fără intenţie va lovi mortal pe cineva“ (Numeri 35:15). Astfel, pentru a fi imparţial şi pentru a servi scopurilor justiţiei, făcând totodată loc îndurării, Iehova le-a spus israeliţilor să pună deoparte cetăţi de refugiu pentru ucigaşii fără voie care erau 1) israeliţi indigeni, 2) străini rezidenţi în Israel sau 3) locuitori din alte ţări care trăiau aici.
10. De ce se poate spune că cetăţile de refugiu erau o îngrijire plină de îndurare din partea lui Dumnezeu?
10 Este demn de notat faptul că şi în cazul în care un individ era un ucigaş fără voie, conform decretului lui Dumnezeu el trebuia omorât: „Dacă cineva varsă sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om“. De aceea, numai printr-o îngrijire plină de îndurare din partea lui Iehova Dumnezeu un ucigaş fără voie putea fugi într-una din cetăţile de refugiu. Se pare că oamenii manifestau, în general, compasiune pentru cel care fugea de răzbunătorul sângelui, deoarece toţi erau conştienţi că puteau să comită în mod neintenţionat o crimă similară şi să aibă nevoie de refugiu şi îndurare.
Fuga pentru refugiu
11. Ce putea să facă un om din Israelul antic dacă îl ucidea din întâmplare pe un tovarăş de muncă?
11 O ilustrare ne-ar putea mări aprecierea faţă de aranjamentul plin de îndurare al lui Dumnezeu privitor la refugiu. Imaginaţi-vă că vă aflaţi în situaţia unui om care taie lemne în anticul Israel. Să presupunem că fierul sare brusc din coadă şi îl loveşte mortal pe un tovarăş de muncă. Ce aţi face? Ei bine, Legea conţinea instrucţiuni exact pentru această situaţie. Fără îndoială, aţi profita de această îngrijire acordată de Dumnezeu: „Aceasta este situaţia pentru ucigaşul care va fugi acolo [la o cetate de refugiu] ca să-şi scape viaţa, când va lovi fără intenţie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte. Aşa, de exemplu, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, îl loveşte pe aproapele său şi-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetăţile acestea şi să trăiască“ (Deuteronomul 19:4, 5). Însă, chiar dacă aţi ajuns la o cetate de refugiu, nu sunteţi absolvit de orice responsabilitate pentru ceea ce s-a întâmplat.
12. Ce procedură avea loc după ce un ucigaş fără voie ajungea într-o cetate de refugiu?
12 Deşi aţi fost primit cu ospitalitate, va trebui să prezentaţi cazul înaintea bătrânilor aflaţi la poarta cetăţii de refugiu. După ce veţi intra în cetate, veţi fi trimis înapoi pentru a fi judecat înaintea bătrânilor care reprezintă congregaţia Israelului la porţile cetăţii care are jurisdicţie asupra zonei unde s-a întâmplat crima. Acolo vi se va da ocazia să vă dovediţi nevinovăţia.
Când se făcea judecata ucigaşilor
13, 14. Care sunt câteva lucruri pe care bătrânii vor dori să le clarifice pe parcursul procesului intentat ucigaşului?
13 În timpul procesului desfăşurat înaintea bătrânilor aflaţi la poarta cetăţii de jurisdicţie, veţi remarca fără îndoială cu recunoştinţă că se pune mult accent pe conduita anterioară. Bătrânii vor cântări cu atenţie în ce relaţii aţi fost cu victima. L-aţi urât pe omul respectiv, l-aţi pândit şi l-aţi lovit în mod intenţionat ca să moară? Dacă aşa stau lucrurile, bătrânii vor trebui să vă dea pe mâna răzbunătorului sângelui, şi veţi muri. Aceşti bărbaţi responsabili sunt conştienţi de cerinţa Legii conform căreia ‘sângele nevinovat trebuia curăţat din Israel’ (Deuteronomul 19:11–13). Tot la fel, într-o acţiune judiciară de astăzi, bătrânii creştini trebuie să cunoască bine Scripturile, să acţioneze în armonie cu ele, în timp ce ţin cont de atitudinea şi conduita anterioară a răufăcătorului.
14 Făcând cu amabilitate cercetări, bătrânii cetăţii vor dori să afle dacă aţi pândit victima (Exodul 21:12, 13). Aţi atacat-o dintr-un loc ascuns (Deuteronomul 27:24)? Aţi fost atât de aprins de mânie împotriva persoanei, încât aţi recurs la unele vicleşuguri pentru a o ucide? Dacă da, atunci meritaţi moartea (Exodul 21:14). Bătrânii trebuie să ştie îndeosebi dacă a existat duşmănie, sau ură, între dumneavoastră şi victimă (Deuteronomul 19:4, 6, 7; Iosua 20:5). Să zicem că bătrânii v-au găsit nevinovat şi v-aţi reîntors în cetatea de refugiu. Cât veţi fi de recunoscător pentru îndurarea arătată!
Viaţa în cetatea de refugiu
15. Ce condiţii trebuia să respecte un ucigaş fără voie?
15 Un ucigaş fără voie trebuia să rămână în cetatea de refugiu sau în interiorul spaţiului de 1 000 de coţi din afara zidurilor ei (Numeri 35:2–4). Dacă hoinărea dincolo de acea graniţă, el îl putea întâlni pe răzbunătorul sângelui. În aceste circumstanţe, răzbunătorul putea să-l omoare pe ucigaş, fără să fie pedepsit. Dar ucigaşul nu era pus în cătuşe, nici nu era închis. Ca rezident al cetăţii de refugiu, el trebuia să înveţe o meserie, să fie harnic şi să slujească drept membru util al societăţii.
16. a) Cât timp trebuia să rămână ucigaşul fără voie în cetatea de refugiu? b) De ce moartea marelui preot făcea posibilă plecarea unui ucigaş din cetatea de refugiu?
16 Cât timp trebuia să rămână ucigaşul fără voie în cetatea de refugiu? Probabil tot restul vieţii. În orice caz, Legea declara: „Ucigaşul trebuia să rămână în cetatea de refugiu până la moartea marelui preot; şi, după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la pământul proprietăţii lui“ (Numeri 35:26–28). De ce moartea marelui preot permitea ca ucigaşul fără voie să părăsească cetatea de refugiu? Ei bine, marele preot era una dintre cele mai proeminente persoane din naţiune. Moartea sa era deci un eveniment atât de remarcabil, încât ea devenea cunoscută în toate triburile Israelului. Toţi refugiaţii din cetăţile de refugiu se puteau reîntoarce atunci la casele lor, liberi de pericolul de a cădea în mâinile răzbunătorilor sângelui. De ce? Deoarece Legea lui Dumnezeu decretase că posibilitatea ca răzbunătorul să-l omoare pe ucigaş dispărea odată cu moartea marelui preot, şi toţi ştiau acest lucru. Dacă ruda cea mai apropiată răzbuna moartea după aceea, ea avea să fie un ucigaş şi avea să plătească în cele din urmă pedeapsa pentru crimă.
Efecte de durată
17. Care erau posibilele efecte ale restricţiilor impuse ucigaşului fără voie?
17 Care erau posibilele efecte ale restricţiilor impuse ucigaşului fără voie? Ele îi aminteau că el cauzase moartea cuiva. Probabil, pe viitor, el avea să considere întotdeauna viaţa umană ca fiind sacră. Mai mult, cu greu ar fi putut uita că fusese tratat cu îndurare. Arătându-i-se îndurare, el dorea cu siguranţă să fie, la rândul lui, îndurător cu alţii. Aranjamentul privitor la cetăţile de refugiu, cu restricţiile lor, era spre folosul oamenilor în general. Cum aşa? Cu siguranţă, aceasta trebuie să le fi întipărit în minte faptul că nu trebuiau să fie neatenţi sau indiferenţi faţă de viaţa umană. Astfel, creştinii trebuie să-şi amintească de necesitatea de a fi atenţi, în caz contrar rezultatul putând fi un accident mortal. De asemenea, aranjamentul plin de îndurare al lui Dumnezeu privitor la cetăţile de refugiu ar trebui să ne îmboldească să manifestăm îndurare atunci când lucrul acesta este potrivit. — Iacov 2:13.
18. Din ce puncte de vedere era avantajos aranjamentul lui Dumnezeu privitor la cetăţile de refugiu?
18 Îngrijirea lui Iehova Dumnezeu privitoare la cetăţile de refugiu era avantajoasă şi din alte puncte de vedere. Oamenii nu au instituit grupuri de urmărire a unui ucigaş aflat sub prezumţia de vinovăţie înainte de proces. În loc de aceasta, ei îl considerau nevinovat de crimă premeditată, chiar ajutându-l să ajungă la refugiu. Mai mult, îngrijirea privitoare la cetăţile de refugiu era exact opusul aranjamentelor actuale care îi trimit pe ucigaşi în închisori şi penitenciare, unde sunt susţinuţi financiar de public, devenind adesea criminali mai răi, din cauza strânsei asocieri cu alţi răufăcători. În cadrul aranjamentului privitor la cetăţile de refugiu nu era necesar să se construiască, să se întreţină şi să se păzească închisori costisitoare, cu gratii de fier şi cu ziduri din care deţinuţii încearcă atât de des să evadeze. De fapt, ucigaşul căuta „închisoarea“ şi stătea în interiorul ei în perioada de timp specificată. Totodată, el trebuia să muncească, făcând astfel ceva în folosul semenilor săi.
19. Ce întrebări se pun privitor la cetăţile de refugiu?
19 Aranjamentul lui Iehova privitor la cetăţile de refugiu ale lui Israel pentru protecţia ucigaşilor fără voie era într-adevăr plin de îndurare. Această îngrijire promova desigur respectul faţă de viaţă. Dar au cetăţile de refugiu din vechime vreo semnificaţie pentru oamenii din secolul al XX-lea? Am putea avea oare vină de sânge înaintea lui Iehova Dumnezeu şi să nu ne dăm seama că avem nevoie de îndurarea sa? Au cetăţile de refugiu ale lui Israel vreo semnificaţie pentru noi astăzi?
Cum aţi răspunde?
◻ Cum consideră Iehova viaţa umană?
◻ Ce îngrijire plină de îndurare a furnizat Dumnezeu pentru ucigaşii fără voie?
◻ Cum avea acces un ucigaş într-o cetate de refugiu, şi cât timp trebuia să rămână acolo?
◻ Care erau posibilele efecte ale restricţiilor impuse ucigaşului fără voie?
[Legenda hărţii de la pagina 12]
Cetăţile de refugiu din Israel erau situate în mod convenabil.
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
CHEDEŞ Râul Iordan GOLAN
SIHEM RAMOT
HEBRON BEŢER