„Ieşiţi din ea; poporul meu“
„Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să aveţi parte împreună cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi din nenorocirile ei.“ — Apocalips 18:4.
1. Cînd a răsunat chemarea de a ieşi din Babilonul cel mare şi de ce a fost ea îndreptăţită la vremea aceea?
„IEŞIŢI din ea, poporul meu.“ Această chemare răsună din 1919, anul în care naţiunile care au luptat în războiul mondial din 1914–1918 au semnat tratatul de pace. Religia organizată a lumii întregi a sprijinit acel război mondial. Dar ce fac cei pe care Dumnezeul Bibliei îi numeşte „poporul meu“? Aceşti creştini paşnici ajunseseră robi, au fost chiar aruncaţi în închisorile Babilonului cel mare şi ale amanţilor săi politici care erau angrenaţi în primul război mondial.
2. Ce chemare asemănătoare a fost anunţată anterior prin Ieremia?
2 Chemarea de a „ieşi din ea,“ fusese consemnată în Apoc. 18:4. O chemare asemănătoare fusese consemnată mai înainte în Ier. 51:45: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu, şi fiecare în parte să–şi scape sufletul de mînia aprinsă a lui Iehova.“
3, 4. (a) În conformitate cu Ier. 50:8–10, de unde urma „să scape“ poporul lui Iehova? (b) În timpul împlinirii acestei profeţii ulterioare exista acelaşi fel de relaţie între Babilon şi Iehova ca aceea din timpul guvernării lui Nabucodonosor? De ce?
3 „Scăpaţi“ de unde? Ier. 50:8–10 dă un răspuns categoric: „Fugiţi dinăuntrul Babilonului şi ieşiţi chiar din ţara caldeilor şi să deveniţi asemenea unor animale conducătoare înaintea turmei. Căci, iată, eu stîrnesc şi aduc împotriva Babilonului, o adunare de naţiuni puternice din ţara de la miază–noapte şi ele, se vor alinia cu siguranţă împotriva lui. De acolo el va fi luat în captivitate . . . Şi Caldeea trebuie să devină o pradă. Toţi cei care o vor prăda vor fi satisfăcuţi, este declaraţia lui Iehova.“
4 În vremea cînd aceste cuvinte profetice urmau să se împlinească, regele Nabucodonosor avea să fie mort. În anul 539 î.e.n. la cîrma Imperiului Babilonian avea să fie unul dintre succesorii lui Nabucodonosor, respectiv Belşaţar, fiul lui Nabonid. Aşadar, în vremea aceea, Babilonul avea să înceteze a mai simboliza ceea ce simbolizase în mod profetic de la începutul domniei lui Nabucodonosor, în 625 î.e.n. Iehova îi dăduse lui Nabucodonosor numele de „servul meu“ (Ier. 27:6). De asemenea, în timpul exilului în Babilon al profetului evreu Daniel, Iehova l-a utilizat pe împăratul Nabucodonosor în legătură cu două vise profetice importante (Dan. cap. 2 şi 4). Faptele de arme ale lui Nabucodonosor, fuseseră anunţate dinainte prin profeţii pînă tîrziu, respectiv pînă prin anul 592 î.e.n. (Eze 29:17–20). Deci în anii aceia Imperiului Babilonian sub Nabucodonosor a fost folosit ca unealtă a lui Iehova pentru a împlini răzbunarea sa împotriva regatului infidel Iuda şi a naţiunilor vecine. Activitatea lui Nabucodonosor, desfăşurată în concordanţă cu voia lui Iehova, a ilustrat activitatea lui Isus Cristos în acest „timp al sfîrşitului“ în care ne aflăm astăzi.
5. În conformitate cu Is. 44:28 pînă la 45:7, în timpul căderii Babilonului, de a cuil lucrare a fost prefigurată lucrarea lui Isus Cristos, şi cum se armonizează explicarea de către Daniel a frazei scrise de mînă pe terete cu ceea ce a profeţit Isaia?
5 În conformitate cu Isaia 44:28 pînă la 45:7, în timpul cînd căderea Babilonului era iminentă, lucrarea care a prefigurat ceea ce glorificatul Isus Cristos va face pe parcursul „timpului sfîrşitului“ a fost preluată de Cirus cel Mare, conducătorul Imperiului Medo-Persian. În anul 539 î.e.n., chiar în noaptea în care a căzut Babilonul, profetul Daniel tălmăcea fraza scrisă pe perete, care apăruse în faţa regelui Belşaţar: „PERES (forma de singular al celui de al treilea cuvînt criptica din fraza scrisă de mînă), înseamnă că, regatul tău a fost împărţit şi dat mezilor şi perşilor.“ Relatarea de martor ocular pe cart o face Daniel, continuă astfel: „Chiar în acea noapte, Belşaţar, regele caldeean, a fost ucis şi însuşi Dariu medul [ca asociat al lui Cirus] a primit regatul.“ — Dan. 5:28–31; 9:1, 2.
6. Care Babilon descris în timpul lui Belşaţar este prezentat într-o anumită carte a Bibliei şi ce este el astăzi? Cine a fondat simbolicul Babilon şi ce religii încorporează el astăzi?
6 Iar acest Babilon antic înfăţişat în ultimele sale zile ca stăpîn al lumii, este arătat în cartea Apocalips, scrisă sub inspiraţie de apostolul Ioan, prin anul 96 e.n., cînd rămăşiţele vechiului Babilon mai existau încă. Din ceea ce a scris Ioan în Apoc. 16:12 pînă la 19:3, apare clar că Babilonul sortit pieirii din timpul lui Beşaţar, a ilustrat imperiul mondial al falsei religii care mai există şi astăzi. Acest imperiu, care cuprinde acum toate religiile lumii condamnate la pieire, a început cu „un puternic vînător, în opoziţie cu Iehova.“ El se numea Nimrod, strănepotul lui Noe, şi el a pus bazele oraşului Babel pe fluviul Eufrat (Apoc. 16:12; Gen. 10:8–10). Acest imperiu care se numeşte Babilonul cel mare, şi care se află acum în „timpul sfîrşitului său,“ cuprinde toate religiile care „sînt în opoziţie cu Iehova.“ — Dan. 12:4.
7. (a) Cînd au ieşit „cei scăpaţi“ din Babilonul antic? (b) Cînd vor ieşi „cei scăpaţi“ din Babilonul cel mare şi de ce atunci?
7 Poporul lui Iehova este chemat să „iasă afară“ şi încă fără întîrziere din acest imperiu religios mondial. Acest imperiu reprezintă ceea ce a fost prefigurat de Babilonul despre care vorbeşte Ieremia în capitolele 50 şi 51 ale cărţii sale. În ceea ce priveşte Imperiul Babilonian din antichitate, evreii exilaţi şi însoţitorii lor nu puteau „ieşi afară“ din el decît după căderea acestuia în stăpînirea mezilor şi perşilor în 539 î.e.n. (Is. 14:12–17). Ce se va petrece însă în acest secol al XX-lea? Şi cine sînt cei pe care Iehova îi numeşte azi „poporul meu“? Acestora li se porunceşte să „iasă afară“ din Babilonul cel mare actual înainte ca acesta să fie distrus în iminentul „mare necaz“ prezis de Isus Cristos (Mat. 24:21, 22; Apoc. 1:1; 7:14, 15). Explicaţia este următoarea: aceşti scăpaţi trebuie să evite nenorocire iminentă şi distrugerea pe care o va suferi Babilonul cel mare, imperiul mondial muribund al falsei religii. — Apoc. 18:4.
8. Ce semnifică ieşirea celor chemaţi afară din Babilonul cel mare, începînd cu anul 1919, şi cine a avut rolul principal în aceasta?
8 Nu va mai exista nici o posibilitate de ieşire din Babilonul cel mare după ce foştii ei amanţi politici se vor întoarce împotriva ei şi o vor şterge din existenţă (Apoc. 17:15–18). Cei consacraţi lui Iehova au început să iasă din ea din anul postbelic 1919 e.n. Aceasta înseamnă că într-un anume sens Babilonul cel mare a căzut deja. În ce sens? În sens figurativ. În anul 1919 puterea sa sclavagistă asupra poporului lui Iehova a fost zdrobită. De atunci încoace poporul lui Iehova nu s-a mai aflat în sclavie religioasă faţă de Babilonul cel mare, aşa cum s-a întîmplat în războiul mondial 1914–1918. Eliberarea acestui popor se datorează Aceluia care l-a inspirat pe Ieremia să prevadă lucrul acesta ca pe o parte a scopului său, şi anume i se datorează lui Iehova. În acest scop el l-a folosit pe Mai Marele Cirus, glorificatul Isus Cristos. Acest Cirus prefigurativ a început să domnească în regatul ceresc în 1914, după sfîrşitul celor „şapte timpuri profetice“ din visul lui Nabucodonosor (Dan. 4:1–37). De cînd se află la domnie din 1919, Mai Marele Cirus a eliberat milioane de oameni care doreau să se elibereze din Babilonul cel mare. Dacă vor rămînea credincioşi regatului său, ei se vor află în siguranţă, bine apăraţi de el. Nici clerul creştinătăţii, nici conducătorii religiilor necreştine nu vor avea vreo putere asupra lor.
REÎNTOARCEREA ÎN CAPITALA DE PE MUNTE A FOST PROFEŢITĂ
9, 10. A fost eliberarea rămăşiţei din Babilonul cel mare, în 1919, o întîmplare şi ce arată Ieremia 50:4, 5, 28 că avea ea ca obiectiv?
9 Acum, după mai bine de 60 de ani, nimeni să nu–şi închipuie că eliberarea din punct de vedere religios a unei rămăşiţe mici, dispreţuite, a poporului lui Iehova, a fost pur şi simplu o întîmplare. Ea a fost o împlinire a propriilor sale profeţii biblice. În profeţia sa transmisă prin Ieremia, în anul 614 î.e.n., care anunţa căderea Babilonului ce urma să aibă loc în anul 539 î.e.n., citim:
10 „‘În acele zile şi în acel timp,’ este declaraţia lui Iehova, fiii lui Israel, ei şi fiii lui Iuda vor veni împreună. Ei vor umbla, plîngînd în timp ce vor umbla şi îl vor căuta pe Iehova, Dumnezeul lor. Ei vor întreba mereu despre drumul către Sion [locul capitalei de pe munte], cu feţele îndreptate spre locul acela, şi vor zice: „Veniţi, haideţi să ne alăturăm lui Iehova într-un acord care va dura veşnic şi care nu va fi uitat.“ [În ce scop?] Se aude zgomotul celor care fug, şi al celor care scapă din ţara Babilonului ca să strige din Sion răzbunarea lui Iehova, Dumnezeul nostru, răzbunarea pentru templul său.’“ — Ier. 50:4, 5, 28.
11. Are profeţia lui Ieremia vreo legătură cu Mişcarea Sionistă şi ce ne arată realităţile din zilele noastre?
11 Aceasta nu are nici o legătură cu Mişcarea Sionistă organizată de evreul austriac Theodor Herzl în 1897. Ierusalimul pe care îl ocupă evreii azi, a fost cucerit de ei prin forţa armelor în timpul războiului de şase zile din 1967, iar muntele templului are în vîrf, „Domul din stîncă“ islamic, care nu atrage atenţia asupra numelui de Iehova. Spre care „Sion“ se reîntoarce în pace rămăşiţa, începînd din 1919?
12. Către care Sion se reîntoarce în pace rămăşiţa, începînd din 1919?
12 Este oare acest munte „Sion“ despre care s-a vorbit aici acelaşi munte pe care apostolul creştin Ioan l-a văzut în viziune la 26 de ani după ce Ierusalimul evreiesc a fost în întregime distrus de către legiunile romane în anul 70 e.n.? Referitor la acest eveniment, el scrie: „Şi am privit şi iată că Mielul stătea pe Muntele Sion, şi cu el 144 000 care aveau numele său şi numele Tatălui său scris pe frunţile lor . . . şi sunetul pe care l-am auzit era parcă al unor cîntăreţi, care se acompaniau singuri la harfă, cîntînd la harfele lor. Şi ei cîntau parcă un cîntec nou înaintea tronului [lui Dumnezeu] şi înaintea celor patru creaturi vii şi a bătrînilor; şi nimeni nu putea să înveţe acel cîntec, decît cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră cumpăraţi de pe pămînt . . . Aceştia sînt cei care îl urmează pe Miel oriunde merge el. Aceştia au fost cumpăraţi dintre oameni ca primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.“ — Apoc. 14:1–4.
13. (a) Ce consemnează apostolul Ioan cu privire la Babilonul cel mare cu cîteva versete mai tîrziu? (b) Datorită cărui fapt a primit el o lovitură în 1919?
13 Este foarte interesant că, la numai cîteva versete după ce ne prezintă această descriere, apostolul Ioan scrie: „Şi un altul, al doilea înger, a urmat spunînd: ‘A căzut! Acăzut Babilonul cel mare, care a făcut ca toate naţiunile să bea din vinul mîniei curviei ei!’“ (Apoc. 14:8). În ciuda faptului că a comis curvie raligioasă cu politicienii naţiunilor, Babilonul cel mare a suferit o cădere răsunătoare în 1919 în ceea ce priveşte puterea şi influenţa ei. A fost o lovitură puternică pentru ea cînd Mai Marele Cirus, Mielul Isus Cristos, a efectuat eliberarea rămăşiţei de israeliţi spirituali şi i-a pus să lucreze la reconstruirea spirituală.
14. (a) A acţionat rămăşiţa eliberată în conformitate cu lozinca „religia este opiul poporului“ sau cu ceea ce se afirma cu privire la Liga Naţiunilor care fusese propusă?
14 Revoluţionarii care obţinuseră supremaţia politică în 1919 în estul Europei, au acţionat conform lozincii lor: „Religia este opium pentru popor.“ Dar nu pe drumul lor trebuia să meargă rămăşiţa lui Iehova, eliberată atunci din Babilonul cel mare religios. De asemenea, la Conferinţa de Pace din 1919 fusese propusă pentru dezbatere şi adoptare o Ligă a Naţiunilor, iar consiliul Federal al Bisericilor lui Cristos din America au susţinut-o, numind-o: „expresia politică a regatului lui Dumnezeu pe pămînt.“ A considerat rămăşiţa închinătorilor lui Iehova că aceasta era calea ce trebuia urmată de ea? Nu! Cînd au ţinut adunarea generală de la Cedar Point, Ohio, S.U.A., în 1-8 sept. 1919, ei au demascat-o ca fiind o imitaţie a regatului lui Dumnezeu şi au declarat în public că acesta va eşua. Respingînd toate variantele propuse de oamenii, ei s-au îndreptat spre Muntele Sion, deoarece ei au văzut prin credinţă pe Mielul lui Dumnezeu, Isus Cristos, stînd ca rege şi guvernînd. — Apoc. 14:1–3; Evr. 12:22.
15. De ce căuta rămăşiţa plîngînd Sionul spiritual şi din ce nou punct de vedere studia ea Biblia?
15 Astfel, cu un „plîns“ de bucurie, rămăşiţa eliberată a părăsit Babilonul cel mare şi a căutat Muntele Sion spiritual, unde Regele lor ceresc stătea şi guverna de la sfîrşitul timpurilor păgîne din 1914. În conformitate cu scopul lor teocratic, ei au studiat Biblia dintr-un punct de vedere nou, proaspăt, deoarece acum ei vedeau împlinirea unui număr crescînd de profeţii biblice care aveau legătură cu regatul lui Dumnezeu prin Cristos.
16. De ce se poate spune despre răzbunarea pe care a vestit-o rămăşiţa că este „pentru templu“ şi ce „acte de dreptate“ a spus ea că vor avea loc în viitor?
16 Fără, frică, rămăşiţa restabilită a început să facă cunoscută „răzbunarea lui Iehova, Dumnezeul nostru, răzbunarea pentru templul său“ (Ier. 50:28). Ei înşişi erau o parte a templului său spiritual, un templu figurativ alcătuit din Isus Cristos, Piatra unghiulară principală şi cei 144 000 de membri ai clasei templului, aflaţi sub conducerea lui (1 Cor. 3:16, 17; Ef. 2:19–22). În timpul primului război mondial rămăşiţa clasei templului fu tratată abuziv şi această încercare josnică de-a o distruge i-a furnizat un motiv întemeiat lui Iehova de a da expresie, la timpul potrivit, răzbunării sale împotriva Marelui Babilon şi a amanţilor ei. Apoi el va împlini pînă la capăt profeţia amănunţită, împotriva Babilonului, exprimată prin Ieremia. Avînd o credinţă activă, în sensul că şi celelalte aspecte ale profeţiilor lui Ieremia vor fi împlinite cu certitudine, că ele sînt ca şi împlinite de fapt, rămăşiţa restabilită reia cuvintele din Ieremia 51:10, zicînd: „Iehova a făcut acte de dreptate pentru noi. Haideţi să spunem în Sion lucrarea lui Iehova, Dumnezeul nostru.“
17. Pentru care plată are Iehova pregătită unealta sa oportună?
17 În calitate de răzbunător, Iehova îşi are în mînă unealta sa şi prin cuvintele consemnate la Ieremia 51:24 el îşi anunţă scopul de-a o folosi: „Şi îi vor plăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeei pentru toată răutatea pe care au săvîrşit-o în Sion înaintea ochilor voştri,’ este declaraţia lui Iehova.“
18. Din al cui punct de vedere poate să exprime rămăşiţa o dorinţă dreaptă cu privire la violenţa şi vărsarea de sînge a Babilonului cel mare, avînd în vedere toate ocările aduse numelui divin?
18 Să ne reamintim toate ocările pe care sistemul mondial religios babilonic le-a adus asupra numelui singurului Dumnezeu viu şi adevărat, îndeosebi prin persecutare persoanelor consacrate lui care-l onorează şi-i poartă numele. Atunci vom putea să apreciem de ce este drept scopul personal al lui Iehova de a şterge din existenţă acea unealtă pămîntească, folosită cu precădere de principalul său adversar, Satan Diavolul. Deci cei de pe pămînt care reprizintă Sionul ceresc, adoptă numai punctul de vedere personal al lui Iehova privitor la starea de lucruri şi sînt de acord cu scopul său declarat cînd afirmă: „Actul de violenţă săvîrşit împotriva mea şi împotriva organismului meu, să cadă asupra Babilonului!’ va zice locuitoarea Sionului. ‘Şi sîngele meu să cadă asupra locuitorilor Caldeei!’ va zice Ierusalimul.“ — Ier. 51:35.
19. Cum poate fi comparată cruzimea din aceste rugăciuni, împotriva căreia obiectează diferiţi indivizi, cu ceea ce spune Iehova atunci cînd vorbeşte el însuşi la Ieremia 51:36, 37?
19 Nimeni dintre cei care obiectează la toate acestea şi care atribuie o nuanţă de cruzime acestor rugăciuni făcute de Sion şi Ierusalim să nu–şi închipuie că Iehova Dumnezeu ar fi nedrept dacă le dă curs împotriva Babilonului cel mare de astăzi. El nu trece cu vederea adevărul istoric că ea (Babilonul) a recurs la violenţă împotriva închinătorilor lui Iehova, vărsînd chiar sîngele lor nevinovat. Dar mai bine să vorbească el însuşi, prin cuvîntele din Ieremia 51:36, 37: „De aceea, iată ce a zis Iehova: ‘Iată–mă, îmi asum cazul tău juridic şi cu siguranţă te voi răzbuna. Şi voi seca marea ei [de trafic comercial] şi îi voi seca fîntînile. Şi Babilonul trebuie să devină mormane de pietre.’“
20. Ce dovedeşte actuala stare de lucruri de pe locul Babilonului antic cu privire la felul în care acţionează Iehova?
20 O astfel de profeţie, ca cea anunţată în 614 î.e.n., sau cu 75 de ani înainte de înfrîngerea Babilonului, părea la acea vreme că nu poate să se împlinească. În 614 î.e.n., Babilonul se îndrepta spre apogeul puterii şi gloriei sale. Dar apoi, locul de pe fluviul Eufrat pe care a stat odinioară semeţul Babilon antic, certifică faptul că Iehova n-a dat greş cu profeţia sa. Acolo se află numai cîteva din pietrele originare ale Babilonului. Garanţia pe care Iehova a dat-o poporului său surghiunit a fost adevărată. Într-adevăr, el s-a angajat să susţină „cazul juridic“ al poporului său în tribunalul universului; şi a împlinit răzbunarea divină în favoarea lor. El s-a îngrijit ca să facă dreptate fără părtinire.
21, 22. În conformitate cu Psalm 137:8, 9, ce bucurie va avea în viitorul apropiat Mai Marele Cirus?
21 În viitorul apropiat, ce minunată va fi activitatea oficială, a regelui prefigurat prin Cirus, a glorificatului Isus Cristos, cînd se va îngriji de încheierea socotelilor cu Babilonul cel mare de astăzi. Închinătorii lui Iehova care au suferit din cauza lui, acceptă judecata divină şi astfel se alătură psalmistului inspirat şi spun:
22 „O, fiică a Babilonului, care vei fi jefuită, fericit va fi cel care îţi va plăti în acelaşi fel în care ne-ai tratat tu pe noi. Fericit va fi cel care înşfeacă şi sfarmă în bucăţi, lovindu-i de stîncă, pe copiii tăi.“ — Psalm 137:8, 9.
23. Ce fel de unelte vor fi utilizate la răsturnarea Babilonului cel mare, însă cine îşi asumă răspunderea pentru a duce la îndeplinire lucrul acesta?
23 La vremea hotărîtă, uneltele pămînteşti, constituite din oameni vor primi mînă liberă să distrugă Babilonul cel mare (Apoc. 17:15–18). Dar Isus Cristos va fi foarte bucuros să–şi asume răspunderea pentru distrugerea imperiului mondial al falsei religii. Profeţia biblică îi atribuie lui, în calitate de Mai Marele Cirus, actul răsturnării justificate a Babilonului cel mare. El, cînd a fost pe pămînt ca om, cît şi însoţitorii săi apropiaţi, au suferit din cauza acţiunilor lui violente. — Apoc. 18:24.
24. (a) Cum se arată Babilonul cel mare că este îngîmfat în ceea ce priveşte calitatea lui de conducător? (b) A cui fiică este el şi ce evenimente distrugătoare se vor abate în curînd asupra ei şi în ce fel?
24 Babilonul cel mare este personificarea Îngîmfării (Ier. 50:31, 32). El nu îl consideră drept rival pe Ierusalimul pămîntesc de astăzi sau pe Sionul pe care se află „Domnul din stîncă“ islamic, ci pe muntele Sion ceresc, deoarece acolo domneşte ca rege Mai Marele Cirus. Pentru a–şi dovedi această rivalitate, el spune: „Şed ca regină“ (Apoc. 18:7). Dacă el trebuie să se numească „fiică,“ aşa cum s-a numit Babilonul antic, el este într-adevăr fiică a lui Satan Diavolul (Ioan 8:44; Ier. 50:42; 51:33). Asupra acestei curve religioase urmează să se abată cu repeziciune, conform profeţiei, două evenimente distrugătoare: „Pierderea copiilor şi văduvia“ (Is. 47:9; Apoc. 18:7, 8; Ier. 50:9). Membrii organizaţiei sale religioase vor ajunge fie să cadă ucişi în „marele necaz“ care se apropie, fie să moară faţă de ea, prin faptul că au renunţat la ea, mărturisind că nu cred absolut deloc în religia ei. Acest fapt o va face să se jelească!
25. Dacă nimeni dintre noi nu vrea să fie clasificat printre acei „copii“ babilonieni care urmează să fie „sfărîmaţi de stîncă,“ ce trebuie să facem neîntîrziat?
25 Vrea cineva dintre noi să se numere printre „copiii“ religioşi ai Babilonului cel mare cînd va veni timpul fixat de Dumnezeu ca ei să fie zdrobiţi „de stîncă“? Dacă nu vrem să fim clasificaţi astfel, îndeosebi dacă pretindem că ne aflăm printre cei pe care Dumnezeu îi numeşte „poporul meu,“ ce vom face atunci? Vom face orice pentru a profita de timpul care a mai rămas ca să ascultăm porunca plină de îndurare care vine de la Dumnezeu prin Cuvîntul său: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să aveţi parte împreună cu ea la păcatele ei, şi dacă nu vreţi să primiţi din nenorocirile ei.“ — Apoc. 18:4; Ier. 50:8.
[Notă de subsol]
a criptic - ascuns, secret, DEX 210.