Este Regatul o realitate pentru tine?

„Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar face parte din lume, oamenii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum regatul meu nu este de aici”. — Ioan 18:36.

 1. a) Ce asociere se face în Isaia 9:6, 7 între guvern şi regat? b) In ce loc din Biblie a fost menţionat deja, în termeni simbolici, acest regat sau guvern?

ABORDÎND în mod anticipat tema privitoare la guvern şi regat, profetul Isaia a declarat în urmă cu mai bine de 2 600 de ani:

„Căci un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat; şi domnia princiară [guvernul, An American Translation] va fi pe umărul său. Iar el va fi chemat cu numele de: Sfătuitor minunat, Dumnezeu tare, Tată etern, Prinţ al păcii. ynu va exista sfîrşit pentru abundenţa domniei princiare [guvernul, An American Translation] şi a păcii pe tronul lui David şi asupra regatului său pentru a fi intemeiat ferm şi pentru a fi sprijinit prin justiţie şi prin dreptate de acum şi pe timp nedefinit. Chiar zelul lui Iehova al oştirilor va face aceasta” (Is. 9:6, 7).

Cu secole înainte, Tatăl nostru ceresc a spus într-un limbaj figurativ că acest regat sau guvern va intra în acţiune. Condus de ,sămînţa femeii’ lui Dumnezeu, acest regat sau guvern va trebui să-i dea lovitura de graţie duşmanului său de moarte. — Gen. 3:15.

 2. Cum şi-a dovedit Avraam credinţa în regatul promis?

² Creatorul cerului şi al pămîntului n-a dat uitării această promisiune iniţială. Mai tîrziu Iehova i-a spus prietenului său Avraam:

„Îi voi binecuvînta pe cei ce te binecuvîntează; iar pe cei ce vor invoca răul asupra ta, îi voi blestema şi toate familiile pămîntului se vor binecuvînta categoric prin tine” (Gen. 12:3).

„Toate familiile pămîntului” pot fi binecuvîntate numai prin împlinirea promisiunii iniţiale, iar Avraam a înţeles lucrul acesta. Iată de ce apostolul Pavel a scris: „Prin credinţă a poposit el [Avraam] ca străin în ţara promisiunii ca într-o ţară străină şi a locuit în corturi cu Isaac şi Iacob, comoştenitorii aceleiaşi promisiuni. Căci el aştepta oraşul (regatul) care are temelii adevărate, al cărui constructor şi arhitect este Dumnezeu” (Evr. 11:9, 10). Avraam spera cu atîta ardoare în acest regat încît se comporta ca un străin, un venetic, măcar că se afla în Ţara Promisă.

 3. Ce întrebări ne-am putea pune referitor la credinţa noastră în Regat?

³ Dar cît despre noi, care este atitudinea noastră faţă de lumea prezentă? Ne considerăm noi oare ,străini’, deşi trăim, poate, în ţara natală şi în mijlocul propriului nostru popor? Pot băga de seamă oare cei din jurul nostru că nu ne asemănăm lor, că sîntem separaţi de ei? Dacă nu, atunci trebuie să ne întrebăm cît de puternică este credinţa pe care o avem în regat? Ne confundăm pur şi simplu cu masa contemporanilor noştri sau sîntem prietenii lui Dumnezeu ca şi Avraam? — Iac. 2:23.

 4. Cine are posibilitatea să fie binecuvîntat recunoscînd „sămînţă”-regat? Care este cerinţa ce trebuie îndeplinită în acest sens?

⁴ Iehova a menţinut vie această speranţă în Avraam, amintindu-i de ea, mult mai tîrziu, prin cuvintele:

„Cu siguranţă că te voi binecuvînta (. . .) şi cu siguranţă voi înmulţi sămînţa ta (. . .) ca stelele cerului şi ca nisipul de pe tărmul mării; iar sămînţa ta va lua în stăpînire poarta duşmanilor ei. Şi prin sămînţa ta se vor binecuvînta în mod sigur toate naţiunile pămîntului, ca urmare a faptului că ai ascultat de glasul meu” (Gen. 22:17, 18).

Prin această „sămînţă” menţionată deja în Geneza 3:15 trebuie să fie binecuvîntate nu numai cîteva, ci toate naţiunile pămîntului, ba chiar orice persoană în parte care recunoaşte însemnătatea acestei „seminţe”, indiferent de rasa sau starea sa socială. De fapt, se va confirma că ,oricine’ exercită credinţă în el (în Isus Cristos) nu va fi distrus, ci va avea viaţă eternă’. Posibilitatea de a deveni supuşi ai guvernului divin le este deschisă multora, cu condiţia să exercite credinţă. — Ioan 3:16; Fapte 10:34, 35.

 5. Ce se va realiza prin Cristos, Regele şi „sămînţă” promisă?

⁵ Cum putem şti că Isus Cristos a fost într-adevăr „sămînţa” principală a lui Avraam? Apostolul Pavel ne dă răspunsul cu o francheţă uimitoare: „Acum promisiunile au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui. Nu se zice: ’Şi seminţelor’, ca în cazul multora de felul acesta, ci ca în cazul uneia singure: ’Şi seminţei tale’ care este Cristos” (Gal. 3:16). În scrisoarea sa către creştinii din Efes, apostolul Pavel vorbeşte despre modul în care acţionează Iehova Dumnezeu pentru a-i uni pe discipolii Regelui Isus Cristos sub autoritatea Maestrului lor care este „sămînţa” promisă şi pentru a-i aduce, de asemenea, pe toţi ceilalţi oameni de pe pămînt, în armonie cu Tatăl, prin intermediul Fiului său. Pavel a scris:

„Acesta [secretul sacru al voinţei sale] este potrivit bunei sale plăceri pe care şi-a propus-o în sine însuşi, în vederea unei administraţii la limita deplină a timpurilor fixate şi anume să reunească iarăşi toate lucrurile în Cristos, cele care sînt în ceruri şi cele care sînt pe pămînt”. — Efes. 1:8–10.

GUVERNUL REGAL DEVINE SUBIECT DE CONTROVERSĂ

 6. De unde ştim că Isus a fost conştient de rolul pe care trebuia să-l aibă în guvernul regal?

⁶ Înainte de a veni pe pămînt „Cristosul” servise în calitate de Cuvînt (sau Logos), adică de purtător de cuvînt al Tatălui nostru ceresc (Ioan 1:1). El cunoştea deci profeţiile consemnate în Geneza 3:15 şi Isaia 9:6, 7. De asemenea, avea cunoştinţă despre ce i se spusese lui Avraam (Gen. 12:3; 22:17, 18). În sfîrşit, Isus era conştient de faptul că el este acela prin care trebuie să se împlinească minunatele promisiuni referitoare la sămînţa promisă şi la guvernul regal.

 7. In ce fel a atras Isus atenţia asupra funcţiei sale regale?

⁷ În timp ce era pe pămînt şi în special în decursul celor trei ani şi jumătate ai serviciului său, Isus a atras atenţia asupra funcţiei sale regale. Isus putea fi auzit spunînd: „Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru”, sau: „Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat”. Prin multele sale ilustrări sau parabole Isus a îndreptat atenţia asupra acestui Regat. — Mat. 13:1–52; Marcu 1:14, 15; Luca 17:21.

 8. Ce lucrări miraculoase a realizat Isus?

⁸ Ca viitor Rege, Isus a realizat de asemenea, multe lucrări miraculoase. Prin forţa spiritului sfînt el a umblat pe apă. El le-a dăruit orbilor vederea şi surzilor auzul. A vindecat bolnavi şi infirmi şi a înviat chiar şi morţi. Să ne imaginăm cîte întrebări nu i-ar pune unui asemenea om un ziarist din zilele noastre, dacă i-ar putea lua un interviu! „Dumneavoastră sînteţi omul care a umblat pe apă? Cum aţi reuşit să le redaţi orbilor vederea şi surzilor auzul şi să înviaţi chiar şi morţi?” Dar, să vedem ce a răspuns Isus Cristos unui om care l-a „intervievat” şi care nu a fost altul decît Pilat din Pont.

 9. Ce a evidenţiat în mod deosebit Isus în faţa lui Pilat?

⁹ Isus a arătat cu claritate că Regatul era tema principală în jurul căreia gravita controversa. De fapt, el a prezentat cu atîta abilitate lucrurile, în ultimele ore ale vieţii sale, încît Pilat n-a putut face altceva decît să o continue şi să scoată el însuşi în evidenţă tema guvernului regal. Să luăm Biblia şi să citim în Evanghelia lui Ioan, la capitolul 18, versetul 33.

10. Cum a sunat prima întrebare pe care Pilat i-a pus-o lui Isus şi de ce a fost ea foarte potrivită?

¹⁰ Prima întrebare pe care Pilat i-a pus-o lui Isus a fost: „Eşti tu regele iudeilor?” In mintea guvernatorului roman tema discuţiei era deja stabilită. Era exact tema care se impunea deoarece atunci cînd Pilat i-a întrebat pe iudei ce învinuire au de adus împotriva lui Isus, ei au răspuns: „Am găsit că omul acesta instigă naţiunea noastră şi interzice să se plătească impozit Cezarului şi spune că el însuşi ar fi Cristos, un rege”. Se înţelege aşadar de ce a pus Pilat întrebarea: „Eşti tu regele iudeilor?” — Luca 23:1–3.

11. a) Ce ar fi putut hotărî Isus să-i răspundă lui Pilat? b) Faţă de care controversă a trebuit să ia întotdeauna poziţie poporul lui Dumnezeu?

¹¹ Ce ai fi răspuns tu la această întrebare, dacă ai fi fost în locul lui Isus? Ţi-ai fi motivat oare toate acţiunile, urmărind prin aceasta să obţii o sentinţă mai blîndă şi să scapi de o eventuală condamnare la moarte? Aceasta ar fi fost reacţia naturală a majorităţii oamenilor, dar nu şi a lui Isus. El ar fi putut foarte bine să-l abată pe Pilat de la tema Regatului, dar tocmai această temă se afla în centrul controversei. Ea a continuat astfel de-a lungul secolelor şi pînă în zilele noastre cînd servii actuali ai lui Dumnezeu sînt în permanenţă confruntaţi cu această temă, fapt care s-a putut vedea în decursul celui de al doilea război mondial în Germania naţional-socialistă, în Italia fascistă, în America, în Australia şi Canada, precum şi în alte părţi ale pămîntului. Problema a fost mereu aceeaşi: care guvern ar trebui recunoscut drept cel mai înalt — cel al oamenilor sau cel al lui Dumnezeu? Chiar şi în ultimii ani problema a gravitat în jurul aceleiaşi chestiuni controversate, fie în Malawi, fie în China fie în Uniunea Sovietică, sau în oricare altă ţară. Nu, nu era vorba de transfuzia de sînge sau de vreun alt lucru interzis de către Biblie, ci întotdeauna se punea întrebarea: care guvern este suprem pentru noi?

12. Cum a continuat Isus să concentreze atenţia asupra Regatului şi la ce întrebare e fost determinat Pilat acum?

¹² Isus n-a răspuns la întrebarea lui Pilat în mod direct, ci a spus:

„Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar face parte din această lume, oamenii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum regatul meu nu este de aici”.

Să observăm că în scurtul său răspuns Isus a menţionat de trei ori Regatul. Faptul acesta i-a amintit din nou lui Pilat şi tuturor celor de faţă de tema guvernului regal. De aceea Pilat a întrebat încă odată: „Atunci, eşti un rege?” (Ioan 18:36, 37). Era deci clar despre ce era vorba în aceste momente dramatice şi oricine îşi putea da seama de ce se afla Isus în faţa tribunalului. Să urmărim cum s-au succedat în continuare evenimentele. Isus a răspuns:

„Tu însuşi spui că sînt un rege. Pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie pentru adevăr. Oricine este de partea adevărului ascultă glasul meu”. — Ioan 18:37.

13. Cum a fost evidenţiată chestiunea de controversă legată de Regat chiar şi cu ocazia întîlnirii lui Isus cu Irod?

¹³ După această, Pilat le-a spus conducătorilor religioşi şi mulţimii iudeilor: „Nu găsesc nici o crimă în omul acesta”. Insă mulţimea insista, spunîndu-i lui Pilat că învăţătura lui Isus despre Regat se răspîndise începînd din Galileea în toată Iudeea. Pe vremea aceea Irod Antipa era tetrarh în Galileea şi aspira să ajungă rege. Deci nimic nu i s-a părut lui Pilat mai potrivit decît să-l ducă pe Isus în faţa lui Irod care tocmai se afla în Ierusalim. L-a trimis, prin urmare, la Irod care i-a pus multe întrebări în speranţa că va înfăptui un semn. Dar Isus, regele uns al lui Iehova, nu era dispus să-şi înjosească regalitatea numai pentru a-i satisface curiozitatea lui Irod. El a preferat să păstreze tăcere. Irad, căruia i-ar fi făcut plăcere să fie el însuşi rege, a fost dezamăgit şi s-a amuzat pe seamă regalităţii lui Isus, ordonînd soldaţilor săi să-l îmbrace pe Isus cu o haină regală, şi trimiţîndu-l înapoi la Pilat. — Luca 23:4–11.

14. Comparaţi soarta finală a lui Irod cu cea a lui Isus privitor la regalitate.

¹⁴ Cu toate că din această zi Pilat şi Irod au devenit prieteni, faptul acesta nu i-a folosit la nimic lui Irod. Să observăm în treacăt contrastul dintre soarta lui Irod şi cea a lui Isus. Istoria confirmă că după cîţiva ani ambiţiosul Irod, cedînd insistenţelor soţiei sale adultere, Irodiada, s-a dus la Roma pentru a cere împăratului Caligula să-l facă rege. Acest lucru însă i-a displăcut Cezarului, care l-a exilat pe Irod în Galia. Fostul tetrarh şi-a pierdut astfel dintr-o dată şi funcţia şi avuţia. Isus, dimpotrivă, refuzase să fie făcut rege pămîntesc, renunţînd la tot ce ar fi putut poseda pe pămînt (Mat. 8:20; Ioan 6:15). El s-a smerit şi s-a subordonat pe deplin voinţei lui Iehova, găsindu–şi plăcerea în a face voinţa Tatălui său ceresc şi străduindu-se să obţină regatul ceresc. „Pentru bucuria care îi stătea înainte” el a suportat toate batjocurile şi suferinţele pe care le-au putut aduce duşmanii asupra lui, ştiind că prin păstrarea integrităţii pînă la moarte se putea califica pentru glorioasa regalitate pe care i-o oferea Tatăl. — Evr. 25:31; Mat. 25:31.

15. Cum a ieşit în prim-plan litigiul privitor la regalitate, atunci cînd Isus a stat în faţa lui Pilat?

¹⁵ Isus a fost adus aşadar din nou în faţa lui Pilat. Şi încă o dată problema controversată referitoare la regat a ajuns în prim-plan, atunci cînd Pilat a adresat mulţimii iudeilor întrebarea: „Vreţi (. . .) să pun în libertate pe regele iudeilor?” Dar aceasta nu a fost totul. Soldaţii romani, văzînd că discuţia se poartă în jurul temei regat şi guvernare au pus pe capul lui Isus o coroană de spini pe care o împletiseră şi l-au îmbrăcat într-o haină de culoare purpurie şi bătîndu–şi joc de el îl loveau peste obraz numindu-l ,regele iudeilor’ (Ioan 18:39–19:3). Nimic nu arată că Isus ar fi încercat să-şi dea jos coroana de spini. El a lăsat-o pe cap, fapt care a scos şi mai clar în evidenţă tema controversei despre care nimeni nu mai putea avea nici o îndoială. Cînd Pilat i-a invitat pe iudei să-l execute ei înşişi pe stîlp, aceştia au prezentat întreaga situaţie în mod fals, dar cu multă dibăcie, ca pe un atentat la autoritatea de stat romană, zicînd: „Dacă îl laşi liber pe omul acesta nu eşti un prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine însuşi un rege, vorbeşte contra Cezarului”. — Ioan 19:12.

16. Cum au depus mărturie chiar şi cei prezenţi la procesul lui Isus, cu privire la litigiul din pricina căruia trebuia să fie omorît?

¹⁶ Se părea ca şi cînd Pilat servea în acea zi scopului lui Dumnezeu asemănător lui Cirus Persanul cu mult timp în urmă. (Vezi Isaia 45:1–7). Pilat, guvernatorul roman, a adus apoi momentul pînă la paroxisma cînd a strigat: „Iată! Regele vostru!” Cînd iudeii au cerut din nou ca Isus să fie pironit pe stîlp, Pilat a întrebat: „Să-l atîrn pe stîlp pe regele vostru?” Care a fost răspunsul lor? „Nu avem alt rege în afară de Cezar!” (Ioan 19:14, 15). In fond aceşti oameni au depus ei înşişi mărturie cu privire la chestiunea de litigiu din pricina căreia urma să fie omorît Cristos. Isus n-a avut nevoie să nici un cuvînt. Cuvintele lor au spus totul.

17. In ce fel a fost scoasă în evidenţă tema guvernului regal prin ultima acţiune a lui Pilat?

¹⁷ In cele din urmă litigiul referitor la guvern şi Regat a fost scos în relief şi prin ordinul dat de Pilat de a se fixa pe stîlpul de tortură o inscripţie în ebraică, latină şi greacă. Toţi cei aflaţi atunci acolo au putut-o citi şi n-au rămas în necunoştinţă cu privire la motivul pentru care fusese executat Isus pe stîlp. Inscripţia suna: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. Cînd au văzut-o, preoţii de frunte iudei au fost indignaţi din cauza ei şi i-au spus lui Pilat: „Nu scrie: ’Regele iudeilor’, ci scrie că el a zis: ’Eu sînt regele iudeilor’. Insă Pilat le-a răspuns: „Ce am scris, am scris”. — Ioan 19:19–22.

18. a) Ce ar trebui să punem pe prim-plan în viaţa noastră? b) Ce întrebări ar trebui să ne punem?

¹⁸ Întîmplările dramatice ale acelei zile pline de încercări trebuie să le ajute tuturor creştinilor să recunoască clar ce să pună în centrul atenţiei în viaţa lor. Fiecare serv botezat al lui Iehova ar trebui să se examineze pentru a vedea în ce măsură este Regatul o realitate pentru el. Ne considerăm oare pe noi înşine ca nişte viitori supuşi ai acestui guvern? Ce eforturi depunem în calitate de sprijinitori ai domniei Regatului? Cît de zelos susţinem acest Guvern prin activitatea noastră? În articolul următor ni se vor prezentă motive temeinice din care ar trebui să fim deosebit de interesaţi de chestiunea de discuţie cu privire la Regat. Vom vedea că trebuie să fim conştienţi de urgenţa cu care trebuie să manifestăm un asemenea interes. ,Domnul să fie cu spiritul pe care-l manifestaţi’ sprijinind Regatul! — II Tim. 4:22.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Pentru Isus Regatul era o realitate