Organizaţi acum pentru cei o mie de ani viitori
„Ei vor domni ca regi împreună cu el pentru cei o mie de ani.“ — APOCALIPS 20:6.
1. Care va fi starea lucrurilor pe pămînt peste mai bine de o mie de ani?
CUM ADICĂ? Vrem oare să spunem că omenirea va fi încă pe pămînt şi peste o mie de ani? Întocmai! Şi, ceea ce este mai important, în timpul acela întreaga omenire va fi perfectă în ce priveşte corpul, inima şi mintea, la fel ca primul bărbat şi prima femeie la începutul existenţei omeneşti pe această planetă. Da, peste o mie de ani oamenii vor fi după imaginea şi asemănarea Dumnezeului lor, care îi va fi restabilit la această stare (Geneza 1:26–30). Ei vor trăi fericiţi, într–o „grădină a Edenului“, un paradis al plăcerii, pe un pămînt purificat care nu va fi suprapopulat de locuitori umani (Geneza 2:15). Toate acestea vor constitui împlinirea scopului originar al Creatorului cu privire la pămînt şi la locuitorii lui şi Îl vor justifica, demonstrînd că El este fidel promisiunii sale pline de iubire: binecuvîntarea întregii omeniri, în pofida oricărei opoziţii.
2. În ce mod au putut vedea unii, cu circa 19 secole în urmă, cum va arăta omenirea adusă la perfecţiune?
2 Această fericită împlinire va încorona cei o mie de ani ai Domniei de o Mie de Ani a lui Dumnezeu prin intermediul Fiului său glorificat care a trăit pe pămînt 33 de ani şi jumătate ca om perfect, cu peste 19 secole în urmă. În ceea ce priveşte înfăţişarea pe care o avea Isus în timpul acela citim: „Cuvîntul a devenit carne şi a locuit printre noi; iar noi am privit gloria sa, o glorie ca aceea care aparţine unui fiu unic–născut din partea unui tată; el a fost plin de favoare nemeritată şi adevăr“ (Ioan 1:14). Aşadar, poporul lui Israel a văzut atunci în persoana lui Isus Cristos cum arată o creatură umană perfectă (Luca 3:23, 38). Da, în urmă cu 19 secole unii oameni au văzut cum va fi omenirea adusă la perfecţiune în viitorul Paradis pămîntesc.
3, 4. (a) Cît va dura domnia lui Iehova exercitată prin intermediul lui Isus Cristos şi al celor 144 000? (b) Ce expresie este folosită pentru a indica acea perioadă de timp, şi cum se reflectă aceasta în titlurile unor publicaţii editate de Watch Tower?
3 A fost profeţit că durata stăpînirii exercitate de Regatul lui Iehova prin intermediul lui Isus Cristos şi al celor 144 000 de discipoli ai săi glorificaţi va fi de o mie de ani. Referitor la această Domnie de o mie de ani, bătrînul apostol Ioan a scris: „Am văzut tronuri şi acolo erau cei care şedeau pe ele şi li s–a dat putere de a judeca. Da, am văzut sufletele celor care fuseseră executaţi cu securea din cauza mărturiei pe care o depuseseră despre Isus şi pentru că au vorbit despre Dumnezeu şi pe cei care nu s–au închinat nici fiarei sălbatice, nici imaginii ei şi care n–au primit semnul pe frunte şi pe mînă. Şi ei au venit la viaţă şi au guvernat ca regi împreună cu Cristos pentru o mie de ani. (Ceilalţi morţi n–au venit la viaţă pînă s–au sfîrşit cei o mie de ani.) Aceasta este întîia înviere. Fericit şi sfînt este oricine are parte de întîia înviere; asupra acestora moartea a doua nu are nici o autoritate, ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, şi vor guverna ca regi împreună cu el pentru cei o mie de ani.“ — Apocalips 20:4–6.
4 Întrucît o mie de ani sînt un mileniu, această perioadă se numeşte Domnia Milenară a lui Cristos. Aceia care acceptă şi învaţă această doctrină biblică sînt uneori numiţi milenarişti sau chiliaşti, după cuvîntul grecesc care înseamnă „mie“ (numeral). Este interesant de notat că titlul iniţial al volumelor Studies in the Scriptures (Studii asupra Scripturilor, publicate mai demult de Watch Tower Bible and Tract Society) era Millennial Dawn (Zorii Mileniului). Iar cartea de cîntări folosită odinioară de Studenţii Internaţionali ai Bibliei se intitula Imnuri ale Zorilor Mileniului.
5. În ce stare se vor afla Satan şi demonii în timpul Domniei milenare a lui Isus Cristos?
5 Expresia „o mie de ani“ din Apocalips 20:4 nu este simbolică, ci se referă la o mie de ani solari. În timpul acestui Mileniu, Satan Diavolul şi hoardele lui de demoni se vor afla în abis, deoarece, chiar înainte de a vorbi despre Regatul milenar al lui Cristos, apostolul Ioan a spus: „Am văzut un înger coborînd din cer cu cheia abisului şi cu un lanţ mare în mînă. Şi el l–a apucat pe balaur, şarpele originar, care este Diavolul şi Satan şi l–a legat pentru o mie de ani. Şi l–a azvîrlit în abis pe care l–a închis şi l–a sigilat peste el, pentru ca să nu poată induce în eroare naţiunile pînă cînd se vor termina cei o mie de ani. După aceste lucruri trebuie ca el să fie dezlegat pentru puţin timp.“ — Apocalips 20:1–3.
6. (a) La ce dată s–au sfîrşit, după unii catolici, cei o mie de ani ai Domniei lui Cristos? (b) Dacă aceasta ar fi adevărat, cît a durat deja acel „puţin timp“ de cînd a fost Satan eliberat din abis?
6 Unii catolici au susţinut că Domnia milenară a lui Isus Cristos s–a încheiat în 1799, cînd armatele franceze au intrat în Roma şi au pus capăt stăpînirii papei, deportîndu–l pe acesta ca prizonier în Franţa, unde a şi murit. Clerul catolic a spus că Satan şi demonii lui au fost eliberaţi atunci din „groapa fără fund“ sau din „abis“ pentru a–şi reîncepe lucrarea de „înşelare“ „pentru puţin timp“ (Apocalips 20:1–3, Douay Version catolică). Dacă lucrul acesta ar fi adevărat, ar însemna că acel „puţin timp“ durează deja de 190 de ani, fără a se întrevedea sfîrşitul.
7. Ce indică Biblia referitor la timpul şi natura Domniei milenare a lui Isus Cristos?
7 Potrivit Scripturilor însă adevărata Domnie milenară a lui Isus Cristos este încă în viitor. Profeţiile biblice care se împlinesc acum arată că ea este foarte aproape. Pe parcursul adevăratului Mileniu, Satan şi demonii lui se vor afla realmente în abis, iar Isus Cristos şi cei 144 000 de comoştenitori ai săi vor domni peste întreaga omenire, fără ca organizaţia Diavolului să intervină în vreun fel. Ca împlinire a legămîntului lui Iehova cu „prietenul“ său Avraam, întreaga omenire răscumpărată va primi binecuvîntări veşnice, începînd de la „marea mulţime“ care va supravieţui „necazului“ fără precedent cu care se va încheia acest sistem rău, pînă la, inclusiv, miliardele de morţi răscumpăraţi prin „sîngele Mielului“, Isus Cristos (Iacov 2:21–23; Apocalips 7:1–17; Geneza 12:3; 22:15–18; Matei 24:21, 22). În acest scop, aceştia vor fi înviaţi din somnul morţii — în care dorm în mormintele comemorative — la viaţă pe pămînt. — Ioan 5:28, 29.
O organizaţie creştină
8. Ce organizaţie descrie cartea The New Creation (Noua creaţie), dar ce lucrare organizatorică nu a prevăzut ea?
8 În vederea realizării scopului divin, acele binecuvîntări au fost precedate de–a lungul secolelor de o nouă organizaţie. Referitor la această organizaţie, citim: „Dacă cineva este în unitate cu Cristos, el este o creaţie nouă.“ „Nici circumcizia nu este ceva, nici necircumcizia, ci faptul de a fi o creaţie nouă“ („o creatură nouă“, King James Version), (2 Corinteni 5:17; Galateni 6:15). În 1904 cartea The New Creation (Noua creaţie, engl.) atrăgea atenţia asupra acestei noi organizaţii care a venit în existenţă în secolul I e.n. (Studies in the Scriptures [Studii asupra Scripturilor], Seria VI–a, Studiul al V–lea intitulat “Organizaţia noii creaţii“). Din cauza punctului ei de vedere cu privire la ce avea să însemne sfîrşitul timpurilor păgînilor în 1914, această carte nu a prevăzut remarcabila lucrare organizatorică ce trebuia să aibă loc după efectele paralizante ale primului război mondial din istoria omenirii. — Luca 21:24, B.G.
9. În vederea cărui lucru a fost reînsufleţită rămăşiţa noii creaţii?
9 Faptul că rămăşiţa noii creaţii spirituale a fost păstrată pînă la sfîrşitul primului război mondial, în 1918, şi menţinută în viaţă în carne pînă în anul postbelic 1919 a fost o minunată surpriză. Însă condiţiile caracteristice Mileniului nu începuseră încă. Era evident deci că rămăşiţa noii creaţii mai avea de lucru pe pămînt înainte de a–şi realiza speranţa cerească, aceea de a colabora cu Isus Cristos în Mileniu. Era, aşadar, o mare nevoie ca rămăşiţa să se reînsufleţească şi să se reorganizeze. Şi membrii ei, cu credinţă nestrămutată şi zel pentru entuziasmanta lucrare care îi aştepta, au şi făcut lucrul acesta.
10. Ce întrebări s–au ridicat cu privire la milioanele de viitori supravieţuitori, înainte de a intra în noul sistem de lucruri?
10 Rămăşiţa unsă se aştepta ca unii membri ai speciei umane să supravieţuiască pe pămînt sfîrşitului catastrofal al acestui sistem rău şi să intre în Domnia milenară a lui Isus Cristos. Şi aceasta îndeosebi după ce, la Los Angeles, California, în anul de război 1918, s–a ţinut cuvîntarea publică „Milioane care trăiesc acum nu vor muri niciodată“. Trebuia oare ca aceste milioane de oameni care aveau să supravieţuiască Armaghedonului să fie organizaţi? (Apocalips 16:14–16). Înainte de a fi introduşi în Mileniu, pentru a face parte din ’pămîntul nou‘, aveau ei oare să participe la lucrarea de predicare a Regatului împreună cu rămăşiţa? (2 Petru 3:13). La aceste întrebări urmau să răspundă evenimentele postbelice.
11. (a) Ce era nevoie să se facă pentru acele alte oi care trebuiau să devină o singură turmă cu rămăşiţa? (b) De ce deosebirea dintre speranţe nu constituie un motiv de divizare între rămăşiţă şi alte oi?
11 În mod corespunzător au ieşit în evidenţă următoarele cuvinte ale Păstorului Excelent, Isus Cristos: „Am alte oi, care nu sînt din ţarcul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc şi ele vor asculta de glasul meu şi vor deveni o singură turmă, un singur păstor“ (Ioan 10:16). Avînd în vedere că, din 1919 în continuare, rămăşiţa unsă trebuia să fie organizată pentru lucrarea de după război, şi că, mai tîrziu, alte oi trebuiau să devină o singură turmă cu rămăşiţa care este în ţarcul acesta, ce urma să se facă? Ei bine, şi acele alte oi trebuiau să fie organizate în unitate cu rămăşiţa! Faptul că alte oi aveau o speranţă diferită — aceea de a trăi într–un paradis pămîntesc al plăcerii — nu constituia un motiv de divizare între ele şi rămăşiţă. Toate laolaltă îl urmau pe unicul Păstor şi nu avea să fie nici o separare între cele două grupuri pînă la glorificarea rămăşiţei unse în Regat.
12. (a) Ce este mult mai important decît salvarea omenirii? (b) Cînd şi de ce a căpătat o importanţă primordială anunţarea Regatului?
12 Salvarea oamenilor de la păcat şi de la moarte, eliberarea lumii de Satan şi restabilirea omenirii ascultătoare în Paradisul reinstaurat pe întregul pămînt constituie aspecte importante ale scopului plin de iubire al lui Iehova. Există însă ceva cu mult mai important pentru întregul univers. Ce anume? Este vorba de justificarea suveranităţii universale a lui Iehova Dumnezeu şi sfinţirea numelui său sublim. Cît de oportună era anunţarea că Regatul lui Iehova este condus de Regele domnitor Isus Cristos a fost subliniat în 1922 la cel de–al doilea congres al Studenţilor Internaţionali ai Bibliei, congres ţinut la Cedar Point (Ohio, S.U.A.). Întrucît timpurile păgînilor s–au sfîrşit în 1914, era momentul potrivit să se pună în aplicare cuvintele profetice ale lui Isus: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). Regatul care va justifica suveranitatea universală a lui Iehova şi va sfinţi numele său sublim a fost instaurat în cer în 1914, iar Isus Cristos a început atunci să domnească în mijlocul duşmanilor săi: aceasta era magnifica veste bună care trebuia predicată prin toate mijloacele disponibile pentru a anunţa Regele şi Regatul său!
13. Ce a întreprins Dumnezeu cu privire la lucrarea de proclamare a Regatului, şi de ce?
13 În calitate de Cel Preaînalt şi Cel Suprem, Iehova este un organizator la scară universală. Şi, la vremea aceea, el s–a îngrijit de organizarea minuţioasă, pe pămînt, a lucrării de predicare a Regatului său în toate naţiunile, astfel încît aceasta să se efectueze pînă la sfîrşitul acestui sistem. Membrii rămăşiţei supravieţuitoare a celor unşi au fost sudaţi deci într–o organizaţie internaţională care să–i efectueze voinţa. Sarcina lor era aceea de a proclama lumii că, întrucît Satan a sfidat suveranitatea universală a lui Iehova, atît veridicitatea cît şi legitimitatea acestei suveranităţi trebuie să fie justificate o dată pentru totdeauna.
Organizaţia înainte de Mileniu
14. (a) Înaintea erei noastre, ce organizaţie a devenit partea pămîntească a organizaţiei universale a lui Iehova? (b) Cum s–a dovedit David a fi un remarcabil organizator?
14 Timp de 15 secole î.e.n. Iehova Dumnezeu a avut pe pămînt o organizaţie vizibilă. Folosindu–l pe profetul Moise ca mediator, Iehova a organizat naţiunea Israel după ce a eliberat–o din Egipt, primul imperiu mondial din istoria biblică. Sub Legea mozaică, Israel a devenit partea vizibilă a organizaţiei universale a lui Iehova. Un organizator remarcabil al acelui popor ales al lui Dumnezeu a fost regele–păstor David, despre care citim: „David i–a organizat [pe leviţii care slujeau în sanctuarul lui Iehova] în compartimente, numite după Gherşon, Chehat şi Merari, fiii lui Levi.“ „El i–a organizat [pe preoţi] trăgînd la sorţi între ei, căci erau administratori sacri şi administratori ai lui Dumnezeu din linia lui Eleazar şi din cea a lui Itamar.“ — 1 Cronici 23:3, 6; 24:1, 5, The New English Bible.
15. (a) Cum au ieşit israeliţii din Egipt? (b) Cine a mai ales să părăsească Egiptul? Au rămas aceştia apoi cu israeliţii?
15 Sute de ani înaintea lui David, cînd israeliţii au părăsit Egiptul, ei nu au luat–o la fugă grămadă, ci au plecat în mod ordonat. Aceasta arată că mediatorul lor, Moise, a efectuat o bună lucrare organizatorică. Împreună cu israeliţii au ieşit o mare mulţime de neisraeliţi, care au ales să împărtăşească soarta poporului lui Iehova, Dumnezeul care făcea miracole şi care era mai puternic decît toţi zeii Egiptului. În pofida multor greutăţi, mai tîrziu acest „vast amestec de însoţitori“ care manifestau bunăvoinţă faţă de poporul ales al lui Iehova era încă cu ei în deşertul Sinai (Exod 12:37–51; Numere 11:4). Evident, acel vast amestec de însoţitori a intrat în Ţara Promisă împreună cu israeliţii, sub conducerea lui Iosua, succesorul lui Moise, deoarece Dumnezeu a poruncit să se ia măsuri de prevedere în favoarea acestor locuitori străini.
16. (a) Pe cine a prefigurat vastul amestec de însoţitori? (b) Ce trebuie aceştia să facă pentru a supravieţui sfîrşitului acestui sistem?
16 Acel vast amestec de însoţitori care au ieşit din Egiptul faraonic, a prefigurat o mare mulţime din secolul al XX–lea. Aici nu este vorba de israeliţi spirituali, ci de alte oi ale lui Isus Cristos, Păstorul Excelent. Împreună cu rămăşiţa unsă, acestea aşteaptă eliberarea completă din Egiptul simbolic — sistemul de lucruri mondial — al cărui dumnezeu este Satan Diavolul, Mai Marele Faraon (Ioan 10:16; 2 Corinteni 4:4; Apocalips 7:9). Dar ce trebuie ei să facă pentru a supravieţui distrugerii violente a lumii vechi a lui Satan şi a intra în promisa nouă lume, care va fi sub conducerea lui Isus Cristos, Mai Marele Iosua? (2 Petru 3:13). Ei trebuie să continue a se conforma dispoziţiilor organizatorice ale rămăşiţei unse — nucleul organizaţiei vizibile a lui Iehova.
17. În această lume dezorganizată, cum se comportă membrii marii mulţimi, şi în vederea căror lucruri?
17 Îndeosebi de la mijlocul deceniului al patrulea al acestui secol, marea mulţime de alte oi este adusă în singura turmă organizată sub conducerea glorificatului unic Păstor, Regele domnitor Isus Cristos. Într–o lume care continuă să se dezorganizeze, în pofida existenţei Organizaţiei Naţiunilor Unite, membrii acestei mari mulţimi sprijină din toată inima rămăşiţa unsă, făcînd astfel dovada puterii unificatoare a spiritului sfînt al lui Iehova. Ei sînt hotărîţi să rămînă organizaţi împreună cu rămăşiţa în vederea privilegiilor speciale de serviciu de care se vor bucura pe pămînt în timpul Domniei milenare a lui Isus Cristos.
Cum aţi răspunde?
◼ Ce perioadă de timp a stabilit Iehova pentru a binecuvînta toată omenirea?
◼ Numai rămînînd în ce fel de relaţii între noi putem să supravieţuim marelui necaz?
◼ Ce înseamnă pentru oi să ’moştenească regatul pregătit pentru ele de la fundarea lumii‘?
◼ De ce privilegii va putea avea parte marea mulţime în timpul Mileniului?