TIMP de secole, iudaismul a predat că numele divin Iehova este prea sfânt ca să fie pronunţat (Psalmul 83:18).a Mulţi teologi au ajuns la concluzia că este o dovadă de lipsă de respect să ne adresăm gloriosului Creator într-un mod familiar sau chiar că este o încălcare a celei de-a treia dintre cele Zece Porunci, care interzice „luarea în deşert a Numelui DOMNULUI“ (Exodul 20:7). În secolul al III-lea î.e.n., Mişna declara că „acela care pronunţă Numele divin aşa cum este scris nu are parte de lumea viitoare“. — Sanhedrin 10:1.

Cea de-a treia poruncă

Dar ce putem spune despre interdicţia menţionată în cea de-a treia dintre cele Zece Porunci? În Exodul 20:7 se afirmă cu tărie: „Să nu iei în deşert Numele DOMNULUI, Dumnezeului tău; căci DOMNUL nu va socoti nevinovat pe acela care va lua în deşert Numele Lui“.

Ce înseamnă cu exactitate a lua „în deşert“ numele lui Dumnezeu? The JPS Torah Commentary, publicat de Societatea Iudaică de Editare, explică faptul că termenul ebraic (lashsháw’) redat prin expresia „în deşert“ poate însemna „în mod fals“ sau „degeaba, în zadar“. Aceeaşi lucrare de referinţă continuă: „Ambiguitatea [acestui termen ebraic] admite sensul de interdicţie a sperjurului părţilor aflate în conflict în cadrul unui proces, de interdicţie a jurământului fals şi de interdicţie a folosirii inutile sau în mod uşuratic a Numelui divin“.

Acest comentariu iudaic scoate în evidenţă în mod corect că „a lua în deşert Numele lui Dumnezeu“ înseamnă şi a-l folosi într-un mod greşit. Dar ar putea oare pronunţarea numelui lui Dumnezeu când îi învăţăm pe alţii despre el sau când ne adresăm Tatălui nostru ceresc în rugăciune să fie numită pe drept cuvânt „inutilă şi uşuratică“? Iehova îşi exprimă punctul de vedere prin intermediul cuvintelor din Psalmul 91:14: „Fiindcă Mă iubeşte, de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu“.