Exodul — De la tiranie la orînduirea teocratică

IEHOVA le-a auzit strigătele cînd erau „sclavi sub tiranie.“ Sosise momentul să se treacă la acţiune, iar el, Eliberatorul lor Atotputernic a şi acţionat în consecinţă. Curînd după aceea Dumnezeu şi-a transformat poporul ales într-o teocraţie bine organizată.

Acestea sînt ideile principale ale relatării emoţionante pe care o găsiţi în cartea biblică Exodul. Această carte, scrisă de profetul evreu Moise, înfaţişează împrejurările prin care au trecut israeliţii în perioada 1657–1512 î.e.n. Printre elementele captivante ale cărţii se numără miracole uluitoare şi o legislaţie desăvîrşită.

Dar cartea Exodul mai are oare vreo semnificaţie pentru oamenii care trăiesc în secolul al XX-lea? Fără îndoială că are, după cum va demonstra şi analiza care urmează.

REZUMATUL CĂRŢII EXODUL

Ca locuitori în Egipt, descendenţii lui Iacob se înmulţesc atît de repede încît, în urma unei hotărîri regale, ajung să sufere ca „sclavi sub tiranie.“ Faraonul dă chiar un decret prin care se ordonă uciderea tuturor copilaşilor israeliţi de sex bărbătesc. Totuşi unul dintre aceştia scapă de la moarte, deoarece mama să îl pune într-un coş dreptunghiular confăcut din papirus şi-i dă drumul pe apa Nilului. Fiica faraonului găseşte copilul şi-l adoptă, dîndu-i numele Moise, care înseamnă „salvat din apă.“ Deşi este crescut în casa regală, la vîrsta de 40 de ani Moise ucide un egiptean şi se alătură poporului său care era oprimat. Fiind obligat să fugă datorită crimei comise, Moise pleacă în Madian unde se căsătoreşte şi trăieşte ca păstor. Între timp faraonul moare, dar în locul său vine un alt faraon, care şi el îi ţine pe israeliţi sub tiranie. Acum Dumnezeu aude strigătul prin care israeliţii cereau ajutor. — Exodul 1:1—2:25.

Într-o zi Moise observă o tufă care arde, dar care, în mod miraculos, nu este mistuită de foc. Prin intermediul unui înger care se afla acolo, în tufa care ardea, Iehova îl însărcinează pe Moise să se întoarcă în Egipt şi să-i scoată pe israeliţi din această ţară, unde ei trăiau în sclavie despotică. Dumnezeu îl numeşte pe Aaron, fratele lui Moise, purtătorul de cuvînt al acestuia. — Exodul 3:1—4:31.

Moise şi Aaron se înfăţişează înaintea faraonului şi îi cer să le permită israeliţilor să sărbătorească o sărbătoare în pustiu, în onoarea lui Iehova. Conducătorul Egiptului refuză batjocoritor cererea, dar Iehova intervine pentru a se face cunoscut. Trufaşul faraon şi vrăjitorii săi nu constituie un obstacol pentru Moise, pe care Iehova îl foloseşte pentru a pricinui nenorociri mari egiptenilor. Totuşi, chiar după ce poporul suferă nouă plăgi, tiranul Egiptului rămîne neînduplecat! — Exodul 5:1—10:29.

Ca anticipaţie la cea de-a zecea nenorocire, Iehova porunceşte israeliţilor să sărbătorească un „paşte.“ La 10 nisan aceştia procură cîte un miel sau ied pentru fiecare familie. La 14 nisan animalul este tăiat, iar cu sîngele său sînt stropiţi tocul şi pragul de sus al uşilor de la casele israeliţilor. Apoi, după apusul soarelui, ei prăjesc animalul la foc şi îl mănîncă cu ierburi amare şi pîine nedospită. Pe la miezul nopţii, cînd toate familiile israeliţilor se află în casele lor, îngerul lui Iehova trece prin ţară, dar nu se atinge de nici o casă a israeliţilor. Acum asupra Egiptului se abate cea de-a zecea nenorocire, în care sînt omorîţi toţi întîii născuţi ai egiptenilor, inclusiv primul fiu al faraonului. După această plagă israeliţii sînt lăsaţi să plece. — Exodul 11:1—12:36.

Totuşi, după un timp foarte scurt, tiranul Egiptului şi forţele sale armate pornesc cu înverşunare în urmărirea israeliţilor. Dar Iehova îi salvează, deschizîndu-le un coridor de refugiu prin Marea Roşie. Apoi, după ce israeliţii ajung în siguranţă pe malul celalalt, Dumnezeu face ca valurile mării să taie calea urmăritorilor lor — faraonul şi armata sa —, înecîndu-i pe toţi. Aceasta a fost o intervenţie impresionantă, prin care personalitatea lui Iehova şi puterea sa au fost făcute cunoscute. — Exodul 12:37–15:21.

În drumul lor de la Marea Roşie la Muntele Sinai israeliţii învaţă din ce în ce mai mult despre Iehova: el îndulceşte apa amară, procură un număr impresionant de prepeliţe şi furnizează o hrană delicioasă, pe care israeliţii o numesc mana. În a treia lună de la eliberarea lor de sub tirania egipteană, israeliţii îşi aşează tabăra la poalele Muntelui Sinai. Acolo ei primesc legile, inclusiv cele „Zece Cuvinte“ (Zece Porunci) şi încheie un legămînt cu Iehova, Atotputernicul lor Eliberator. — Exodul 15:22—24:18; Deuteronomul 4:13.

Moise rămîne 40 de zile pe munte, unde primeşte instrucţiuni referitoare la adevărata închinare şi la construirea tabernacolului sau templului portabil al lui Iehova. În timpul acesta, israeliţii fac un viţel de aur şi se închină la el. La coborîrea de pe munte, Moise vede ce fac israeliţii şi se mînie atît de mult încît sparge cele două table pe care fuseseră gravate în mod miraculos cele Zece Cuvinte. După ce răufăcătorilor idolatri li se aplică pedeapsa cuvenită, Moise urcă din nou pe munte, unde primeşte alte table. De asemenea, el vede gloria lui Dumnezeu şi îl aude pe Iehova care spune că El este îndurător, dar nu scuteşte pe nimeni de pedeapsa meritată. — Exodul 25:1—34:7.

La a doua întoarcere a lui Moise de pe munte începe construirea tabernacolului, după modelul furnizat de Iehova. La sfîrşitul primului an de cînd israeliţii se află în libertate se încheie construcţia acestui minunat cort şi a materialelor cu care el este împodobit. Cortul este înălţat şi înzestrat cu toate cele necesare, iar Iehova îl umple cu gloria sa. — Exodul 34:8—40:38.

Probabil că aţi fost adînc mişcaţi de trecerea în revistă a acestor evenimente emoţionante. Pe de altă parte însă o citire individuală a Exodului poate da naştere la anumite întrebări. La unele dintre ele veţi putea găsi răspuns în cele ce urmează, unde vom analiza cele trei aspecte principale ale cărţii prin metoda întrebare şi răspuns.

„SCLAVI SUB TIRANIE“

•3:1 — Ce fel de preot a fost Ietro, socrul lui Moise?

Fără îndoială, Ietro a fost întemeietorul şi conducătorul unui trib al madianiţilor şi avea responsabilitatea de a-i învăţa şi îndruma atît în probleme laice, cît şi în probleme religioase. Deoarece madianiţii erau descendenţi ai lui Avraam prin Chetura, ei îşi aminteau despre închinarea pe care Avraam i-o aducea lui Iehova şi pe care el o impunea familiei sale. Nu putem afirma cu certitudine cît de curată era religia acestui trib în timpul lui Moise. Totuşi, Ietro a manifestat o înaltă apreciere faţă de Iehova, cu toate că el nu fusese numit direct de Dumnezeu. — Exodul 18:1–24.

•4:11 — Este Iehova răspunzător de deficienţele fizice, ca, de exemplu, orbirea?

Nu, Iehova nu este răspunzător de cazurile de deficienţă fizică, printre care se numără orbirea şi surzenia. Acestea au survenit datorită faptului că după ce păcătoşii Adam şi Eva şi-au pierdut perfecţiunea, deci şi capacitatea de a da naştere unor copii perfecţi, Dumnezeu le-a permis aducerea în existenţă a unei rase umane păcătoase (Iov 14:4; Romani 5:12). Deoarece şi descendenţii lor au avut copii, au ieşit în evidenţă tot mai multe imperfecţiuni, inclusiv deficienţele fizice. Permiţînd acestei situaţii să se extindă, Dumnezeu putea să vorbească despre sine în sensul că el l-a stabilit pe mut, pe surd şi pe orb. Pentru scopuri bine determinate, Iehova a cauzat orbire şi muţenie fizică, dar numai ocazional (II Regi 6:18; Luca 1:20–22, 62–64; Faptele 13:8–11). Dacă oamenii aleg de bună voie să fie surzi şi orbi din punct de vedere spiritual, Iehova le îngăduie să rămînă necredincioşi şi să respingă mesajul său, stabilindu-i să fie surzi şi orbi în sens spiritual (Isaia 6:9, 10). Totuşi, Iehova a acordat vedere şi auz spiritual acelora care caută să-i fie pe plac. De altfel, prin Regatul său condus de Isus Cristos, Iehova — Dumnezeul plin de iubire — va elibera omenirea de orbire fizică, precum şi de toate celelalte deficienţe. — Isaia 61:1, 2; I Ioan 4:8; Apocalipsul 21:1–4.

•4:24–26 — A cui viaţă era în pericol? Ce s-a petrecut, de fapt?

Deoarece sensul acestui pasaj este neclar, sugerăm următoarele: Fiul lui Moise ameninţat cu moarte datorită faptului că viaţă sa nu era în armonie cu convenţia circumciziei, pe care Iehova o făcuse cu Avraam (Geneza 17:9–14). După ce a tăiat prepuţul copilului ei, Sefora a făcut ca această dovadă a respectării convenţiei să atingă picioarele îngerului materializat, arătînd astfel că fiul ei nu mai trebuia să moară. Dacă, prin îngerul prezent la faţa locului, ea i s-a adresat lui Iehova prin expresia „mire de sînge,“ eră ca şi cum ea, în cadrul convenţiei circumciziei, ar fi acceptat poziţia de soţie, soţul fiind Iehova.

•6:3 — Dat fiind că Avraam, Isaac şi Iacob au folosit numele Iehova, în ce sens, totuşi, Dumnezeu nu le făcuse cunoscut acest nume?

Sensul literal al numelui Iehova este „El Face Să Devină,“ adică în conformitate cu scopul lui Dumnezeu. Avraam, Isaac şi Iacob au folosit efectiv numele divin, iar Iehova le-a făcut promisiuni, dar ei nici nu l-au cunoscut, nici nu l-au simţit pe Iehova ca pe Acela care face ca aceste promisiuni să se împlinească în totalitate (Geneza 12:1, 2; 15:7, 13–16; 26:24; 28:10–15). Totuşi, în scurt timp, numele lui Iehova urma să capete o semnificaţie mai profundă în viaţa descendenţilor — israeliţii. Aceştia aveau să cunoască sensul real al acestui nume cînd Iehova şi-a împlinit scopul cu privire la ei, în sensul că i-a eliberat de sub tiranie, iar apoi le-a dat Ţara Promisă, respectîndu-şi astfel convenţia făcută cu strămoşii lor.

•7:22 — De unde au luat preoţii egipteni apă care nu fusese încă transformată în sînge?

Probabil că ei s-au folosit de o cantitate de apă luată din fluviul Nil înainte de această nenorocire sau plagă. Totuşi, se pare că se putea extrage apă curată dacă se săpau puţuri în pămîntul umed dimprejurul Nilului (Exodul 7:24). Este posibil ca preoţii să fi folosit această apă pentru ca să le reuşească vrăjitoriile.

•12:29 — Atît femeile cît şi bărbaţii erau consideraţi întîi născuţi?

Întîi născuţi erau consideraţi numai bărbaţii. Aceasta reiese şi din faptul că, mai tîrziu, în cadrul unui schimb în care leviţii i-au fost dăruiţi lui Iehova, au fost număraţi numai copiii de sex bărbătesc (Numerele 3:40–51). Şi faraonul era un întîi născut, dar el nu a fost ucis deoarece el era cap de familie, iar în acea noapte de paşte au murit fiii întîi născuţi, nu capii de familie. — Exodul 12:12.

ELIBERAŢI DE IEHOVA

•15:8 — Dat fiind că apele Mării Roşii au fost „coagulate,“ înseamnă că ele au fost îngheţate?

Cuvîntul care a fost tradus din ebraică cu „coagulat“ înseamnă a se strînge sau a se îngroşa. În Iov 10:10 acest cuvînt este folosit pentru a semnifica închegarea brînzei. Deci se poate deduce că pereţii de apă nu au fost îngheţaţi. Deoarece nu exista ceva vizibil care să ţină apele ridicate în poziţia respectivă, ele dădeau impresia că sînt coagulate, întărite sau îngroşate. Dacă vîntul menţionat anterior ar fi fost destul de rece pentru a îngheţa apele, fără îndoială că s-ar fi făcut o referire la un ger aspru. — Exodul 14:21.

ORGANIZAŢI CA TEOCRAŢIE

•20:5 — Înseamnă aceasta că cei loiali sînt pedepsiţi?

Nu, deoarece fiecare individ — după ce atinge vîrsta maturităţii — este judecat pe baza propriei conduite şi atitudini. (Vezi Ezechiel 18:20). Totuşi, mai tîrziu, cînd naţiunea Israel a practicat idolatria, ea a suferit consecinţele nefaste ale acestei atitudini de-a lungul multor generaţii succesive. Cei loiali n-au fost pedepsiţi individual pentru păcatul naţiunii, cu toate că şi ei au simţit o parte din efectele lui. Era dificil pentru aceşti închinători integri să lupte împotriva valului de delincvenţă religioasă la scară naţională, dar pentru că au luptat totuşi, s-au bucurat de bunătatea plină de iubire a lui Iehova.

•23:20–23 — Cine este îngerul menţionat aici, şi cum se explică faptul că numele lui Iehova era „în el“?

Legea dată lui Moise a fost transmisă prin îngeri, nu prin intermediul lui Isus Cristos în stare spirituală (Ioan 1:1–3, 14; Evrei 2:2, 3). Totuşi este logic să tragem concluzia că îngerul despre care Iehova a spus „numele meu este în el“ este Isus în stare spirituală. El a fost folosit pentru a-i conduce pe israeliţi pe drumul spre Ţara Promisă (I Corinteni 10:1-4). Isus, al cărui nume înseamnă „salvarea lui Iehova,“ este personajul principal care sprijină şi justifică numele Tatălui său.

•32:25 — De ce Aaron nu a fost pedepsit pentru faptul că făcuse un viţel de aur?

Aaron a făcut viţelul la cererea poporului şi nu pentru că ar fi manifestat un ataşament sincer faţă de idolatrie. Mai tîrziu, el a trecut fără rezerve de partea fraţilor săi leviţi cînd aceştia au luat atitudine în favoarea lui Iehova şi împotriva acelora care l-au înfruntat pe Moise cu acest prilej. Atunci au fost omorîte aproximativ 3 000 de persoane (probabil iniţiatorii acelei acţiuni) dar vinovaţi au fost mai mulţi, deoarece, după ce au murit cei 3 000, Moise a amintit poporului că ei comiseseră un păcat mare. Deci, cu ocazia aceasta, nu numai Aaron, ci mai multe persoane s-au bucurat de îndurare din partea lui Iehova. — Exodul 32:1–6, 26–35.

•34:26 — Care a fost semnificaţia poruncii de a nu fierbe iedul în laptele mamei sale?

Fierberea unui ied sau ţap tînăr în laptele mamei lui era un ritual păgîn executat pentru a face să cadă ploaia. Astfel, probabil că această lege a fost dată israeliţilor pentru a-i îndepărta de asemenea practici. Totuşi, această poruncă — împreună cu altele — pare să accentueze faptul că în toate problemele există o ordine logică şi dreaptă. Iehova a înzestrat-o pe mamă cu lapte pentru ca ea să-şi poată hrăni puiul. Dar fierberea puiului în laptele mamei ar fi dus la vătămarea şi moartea lui, adică tocmai efectul contrar scopului pentru care fusese furnizat laptele. De asemenea, se pare că această lege a dat şi un exemplu prin care s-a arătat poporului cu care Dumnezeu făcuse o convenţie, că el nu trebuia să acţioneze în mod nemilos, ci trebuie să manifeste milă.

SENSUL REAL PENTRU CEI LOIALI

Exodul este o relatare mişcătoare despre un popor care a suferit în sclavie tiranică, s-a bucurat de eliberarea pe care i-a adus-o Dumnezeu şi a fost organizat ca societate teocratică. Totuşi, ce învăţăminte pot trage din această carte martorii lui Iehova din secolul al XX-lea? Citiţi cele ce urmează.

Iehova îşi susţine poporul. El a făcut aceasta prin sprijinirea şi binecuvîntarea israeliţilor, cînd ei au fost „sclavi sub tiranie“ (Exodul 1:7, 14). În mod similar, Iehova îşi susţine martorii actuali, chiar şi atunci cînd aceştia sînt persecutaţi cu asprime.

Iehova este Eliberatorul inegalabil. Această calitate a ieşit în evidenţă în episodul de la Marea Roşie. În consecinţă, martorii actuali pot fi siguri că ei, ca grup, vor supravieţui iminentul „mare necaz,“ sub mîna atotputernică a acestui Măreţ Eliberator. — Matei 24:20–22; Apocalipsul 7:9, 14.

Iehova este Dumnezeul organizaţiei teocratice. Cînd legile lui Iehova au fost respectate, ele au dat posibilitate israeliţilor să i se închine în mod ordonat, în siguranţă şi bucurie, ceea ce a adus onoare numelui său. În mod asemănător, Iehova şi-a organizat martorii actuali ca o fraternitate ordonată, fericită şi în siguranţă. Aşadar, pentru propria noastră securitate şi fericire, trebuie să-i slujim lui Dumnezeu ca persoane care fac parte din această societate teocratică ce îi glorifică numele sfînt. — Psalmii 100:1–5; I Petru 2:17.

Acestea fac parte din numeroasele foloase pe care le putem trage din cartea Exodul. Fie ca prin analizare şi meditare asupra faptelor înfăţişate în această palpitantă relatare despre eliberarea divină de sub tiranie şi trecerea la orînduirea teocratică, să ne consolidăm credinţa.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

La Muntele Sinai, Iehova i-a organizat pe israeliţi ca societate teocratică